Archive for 3 octombrie 2012

Un comentariu pe blogul lui Dyo – 3 octombrie 2012

3 octombrie 2012

Ispitele sfintei (ne)acoperiri (7) – postarea e încă o provocare „dionisiacă”…

Iată comentariul meu:

Da, contează părerea bărbatului. AICI e punctul central al discuției. Relația de supunere a femeii față de bărbat, bărbat care trebuie s-o iubească după un anumit model, care nu este cel al lumii.

Felul în care oamenii dobîndesc slavă (divină) diferă de la bărbat la femeie, în contextul familiei.

Perspectiva biblică asupra antropologiei feminine este clară:

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2009/03/15/post-8-martie

Cel care are slavă mai mare POATE iubi mai mult:

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2010/08/23/cine-iubește-mai-mult-barbatul-sau-femeia

Acoperirea capului, că e privită sau nu ca o chestiune culturală, nu reprezintă decît un aspect din relaționarea masculin-feminin în cadrul familiei.

Biblia vorbește de Al Doilea Adam. Biblia nu vorbește de A Doua Eva.

Iar dacă ne aducem aminte de pudorile dobîndite de Primul Adam și nevastă-sa, imediat ne aducem aminte de reflexul de a se ascunde de divinitate.

„Acoperirea” trebuie să aibă loc, de fapt, pe dinăuntru – bărbatului i s-a trasat această sarcină de a oferi cinste / slavă „vasului mai slab”.

Din teologia biblică a familiei rezultă cîteva întrebări:

1. Este relația femeii (căsătorite) cu divinitatea deviată / derivată, oarecum, prin relația cu bărbatul, spre deosebire de relația bărbatului, oarecum directă, cu divinitatea?

Noua creație care va instituită de Al Doilea Adam nu implică o A Doua Evă.

Cîte compozitoare (de muzică clasică) cunoașteți? DE CE sînt atîția compozitori?

(Pun în paranteză un gînd: „din pricina îngerilor” să aibă de a face cu vreo ordine cosmică pe care femeia neacoperită o poate perverti, spre exasperarea îngerilor?)

2. Este relația femeii (căsătorite) cu organismul eclesial deviată / derivată, oarecum, prin relația cu bărbatul, spre deosebire de relația bărbatului, oarecum directă, cu organismul eclesial?

DE CE atîtea secole a existat obiceiul eclesial ca bărbatul să vorbească în adunarea urmașilor lui Hristos? Oare pentru că Istoria are de a face cu Al Doilea Adam, dar nu cu o A Doua Evă?

3. Fenomenele contemporane de renegociere a locului femeii în organismul eclesial (ba chiar și în familie) pot găsi răspuns în Scripturile de acum circa 2.000 de ani?

Eu cred că da, atîta timp cît privim în ansamblu Istoria Răscumpărării.

Care este rolul generic al bărbatului în Istoria Răscumpărării? Dar al femeii?

TOATE aspectele importante ale credinței creștine au de a face în primul rînd cu interiorul ființei umane, cu INIMA, apoi cu manifestările exterioare ale fenomenului religios.

Așadar, mă aștept, măcar din partea pastorilor, să aibă o ASTFEL de abordare, deși îmi dau seama ce tentație mare e să apeleze la sfătoșenii, reguli, sancțiuni, reflexe etic-sociale etc.

Răscumpărarea inimii feminine are și aspecte diferite de răscumpărarea inimii masculine?

DE CE Pavel scrie bărbatului să iubească și soției să fie supuse?

DE CE ritualul de nuntă face apel, în EGALĂ măsură, la dragoste?

Accentul exagerat pe dragoste (ca un fel de piatră filosofală / chintesență universală pentru universul interior al ființei umane) nu este în detrimentul unei înțelegeri mai profunde a naturii umane, totuși oarecum diferită pe latură feminină față de cea masculină?

Nu putem să nu observăm, atunci cînd citim Biblia, nu doar Evangheliile, că SEMNUL hotărît de Dumnezeu pentru evrei a fost în organul masculin, nu în cel feminin. Și semnul nu era reținut în memorie de către copilașul care nu știa ce i se întîmplă, ci de către martorii maturi ai evenimentului, de fapt buni cunoscători ai Istoriei Răscumpărării.

Propunerea mea este, deci, să INTUIM prezența îngerilor (martori ai Istoriei Răscumpărării) și acoperirea capului femeii (am văzut mai demult femei creștine care se acopereau și cînd avea loc rugăciunea în familie înainte de masă) în primul rînd într-un registru profund interior și abia apoi în legătură cu aspecte exterioare.

Trăim vremuri în care un bărbat poate deveni femeie și o femeie poate deveni bărbat, prin procese care implică nu doar schimbarea sexului ci și schimbarea percepției psihice a propriului corp și interior sufletesc.

Este de ajuns dotarea cu penis pentru ca cineva să devină bărbat?

Eu cred că nu, deoarece e vorba de CREAȚIE, Dumnezeu ne face bărbați și femei, nu noi… Și sîntem bărbați și femei într-o Istorie a Răscumpării, nu doar bărbatuși și femele într-o istorie a speciilor superioare.

În mod similar, pe plan spiritual, atunci cînd femeia se bățoșește (nepermis de mult) în fața bărbatului (care poate fi destul de bleg, după părerea ei, ba chiar a altora), are loc o pervertire a CREAȚIEI, nu doar a unui angajament în care sînt implicați doi parteneri.

Iar cînd bărbatul renunță la responsabilitatea iubirii, săvîrșește o infracțiune uriașă în Istoria Răscumpărării.

Bărbatul va da socoteală de femeie și de copii sau femeia de bărbatul ei?

SENZAȚIONAL! A fost găsit ceva în România pentru care nu e vinovat Băsescu…

3 octombrie 2012

„Ministrul Muncii, Mariana Câmpeanu, şi-a cerut scuze pentru faptul că l-a învinovăţit pe preşedintele Traian Băsescu pentru întârzirea promulgării legii care majorează indemnizaţia mamelor şi a explicat că abia ulterior a aflat că acest proiect de lege mai trebuie aprobat şi de către Senat.”

www.mediafax.ro

Recitiri: Toamna decanului

3 octombrie 2012

Am fost uimit aflînd, săptămîna trecută, de vizita noului decan al Facultăţii de Teologie a Universităţii Emanuel din Oradea (de curînd născut, nu făcut), Marius Cruceru, la Constanţa. M-am gîndit, în mine însumi: oare nu are de lucru de îşi poate permite, taman la începutul anului universitar, să facă un aşa drum lung?

Citind zilele acestea că acelaşi decan, în următoarea duminică, va fi la Suceava, sînt descumpănit de-a binelea, întrebîndu-mă, iată, cu voce tare, de data asta, să m-audă România evanghelică: oare postul de decan implică niscaiva atribuţii de ambasador al conservatorilor conservaţi la Oradea?

Vezi:

Toamna decanului

Top 200 Christian blogs ranked by Number of Twitter followers – Rick Warren, John Piper, Mark Driscoll Among Top Christian Bloggers

3 octombrie 2012

„Longtime blogger and Christian minister Adrian Warnock recently complied a list of the top 200 Christian bloggers ranked by their number of Twitter followers. High on the list are Saddleback Pastor Rick Warren, John Piper of Desiring God Ministries, and Seattle Pastor Mark Driscoll.”

October 2, 2012

1. Rick Warren – 732,642 followers
2. John Maxwell – 490,199
3. John Piper – 355,678
4. Mark Driscoll – 278,331
5. Beth Moore – 179,687
6. Matt Chandler – 160,235
7. Michael Hyatt – 149,754
8. Don Miller – 120,705
9. Desiring God – 119,844
10. Stuff Christians Like – 114,963
11. Scott Williams – 113,992
12. Sydney Mohede – 100,952

See:

Top 200 Christian blogs ranked by Number of Twitter followers

Sărbătoarea Roadelor – Biserica Baptistă Sfânta Treime Constanța

3 octombrie 2012

www.sfantatreimect.ro

Miercuri la amiază (03.10.2012) – Ce nume apar în Top Posts pe blogul România Evanghelică

3 octombrie 2012

Paul Dan, Iosif Țon, Luigi Mițoi, Andreea Dăscălescu, Stanley Grenz

Marius Cruceru la Timișoara

3 octombrie 2012

www.bisericagolgota.ro

Recitiri: Bloggerii i-au descoperit pe… baptişti

3 octombrie 2012

Eu voi menţiona trei lucruri despre Petru Dugulescu, care explică, pe scurt, de ce se acordă aşa atenţie plecării lui dintre noi.

– este, alături de Iosif Ţon şi Paul Negruţ, unul dintre cei mai cunoscuţi pastori baptişti din România (şi SUA).
– este un simbol al Timişoarei decembriste (’89).
– a fost deputat de Timiş în perioada 1992-2000, a fost propus pentru postul de ambasador al Romaniei la Washington în 1996 de către grupul parlamentar PNŢCD, iar în 2005 era, din nou, o variantă pentru acest post, după cum scria România liberă, 23 aprilie 2005 (“Pastorul Petru Dugulescu, fost deputat PNŢCD, este cel mai influent om politic român în America”).

Aşadar, nu e vorba de un “guru de blegosferă” sau de “războinic viking”, cum scrie zeflemitor Insurgiam. După cum nu e vorba nici de ceea ce scrie Proclet: “Baptiştii au descoperit WordPress-ul.”

De fapt, bloggerii i-au descoperit pe… baptişti.

Îmi aduc aminte că în 1998, cînd am avut prima bursa Soros la Şcoala de vară de la Tescani, un tînăr profesor de istorie s-a aşezat cu mine la masă, la cină, şi m-a întrebat: “Spune-mi, te rog, cine sînt baptiştii?”. De atunci încoace nu mă mai mir de ignoranţa unora şi altora, sînt gata să ofer informaţiile minime care sînt necesare pentru un dialog decent.

Prostioarele de pe bloguri nu sînt, totuşi, scuzabile.

Vezi:

Bloggerii i-au descoperit pe… baptişti

Catren psalmodic (3)

3 octombrie 2012

Doamne mulți sînt vrăjmașii mei
către Tine glasu-mi îndrept
înconjurat sînt de mișei
Tu-mi ești scut și-arbitru drept

De citit: Psalmul 3

Twitter evanghelic – 3 octombrie 2012

3 octombrie 2012

Rick Warren: „Read your way out of every rut.” (3 octombrie 2012)

Comentarii… feminine

3 octombrie 2012

În ura ei neostoită la adresa președintelui Obama (am cunoscut și românii un astfel de fenomen vara asta, la adresa președintelui Băsescu), bloggerița Cristina ajunge să facă o afirmație… hm… cum să o etichetez?… feminină?…

„Ca și Comandant Suprem al Forțelor Armate el ar trebui să se îngrijoreze de ce se întîmplă în Libia, nu cu labia!”

Aceeași femeie, acum 3 ani, folosea la adresa Primei Doamne cuvîntul…iapă!…

Comentariul ei de acum pornește de la un slogan electoral: Vote like your lady parts depend on it.

Nu am pretenția că am prins subtilitatea sloganului în limba engleză… Dar am pretenția că văd clar lipsa de subtilitate a comentariilor „feminine” ale ofuscatei Cristina.

Aceasta scrie: „De ce o femeie trebuie să voteze cu organele genitale?”

Dar cine a zis că o femeie trebuie să voteze cu… organele genitale?

Și de ce, m-am întrebat, Cristina reduce „părțile” feminine la… organele genitale?

Sînii, fundulețul, coapsa, gamba, epiderma (ah!), obrăjorii, genele prelungi(te) – ASTEA nu sînt… părți feminine?

Dar Cristina avea nevoie de un pretext pentru critica sa aiuritoare: „poate ar trebui să nu dea $450 milioane Egiptului care încă practică mutilarea genitală”

Cine dă? Obama? Sau ADMINISTRAȚIA Obama? Și ce legătură e între aprobarea unui ajutor financiar și… mutilarea genitală?

Dar, precum se poate lesne observa, Cristina nu la Egipt s-a oprit, ci la… Libia!

Oricum, să fim recunoscători Cerului că nu a amintit și alte regimuri opresive în afară de Egipt și… Labia.

Ce este în capul unei femei nu are valoare pentru Obama?, se întreabă Cristina.

Păi dacă astfel de comentarii… feminine rezultă din capul unei femei, încep să înțeleg de ce sloganul electoral face apel la… lady parts.

Un comentariu pe blogul Rodicăi Boțan

3 octombrie 2012

Rodica Boțan a afișat un o listă de 7 adevăruri minunate.

Ar trebui să reflectăm dacă sînt minuntate, dar mai ales dacă sînt adevăruri…

Iată comentariul meu:

4. Nimeni nu poate să te facă fericit dacă nu te faci singur.

Hm!… Asta e tare de tot…

Păi ce, sîntem epicurieni? Obținerea fericirii prin detașare senină?…

Mai degrabă ar fi de reflectat la ideea: Nu poți fi fericit fără să dăruiești fericire altora…

Dar, desigur, se complică discuția la definiția… fericirii.

„Fericirea este un fluture, care, atunci când este urmărit, este întotdeauna la un pas de a fi prins, dar dacă stai liniștit, se poate așeza pe tine.” – Nathaniel Hawthorne

No, acum altă bătaie de cap: ce înseamnă să stai liniștit?

Să atac mai bine ideea: 3.Timpul vindecă aproape orice…așa că dă-i timp…timpului!

De fapt, nu eu o atac, ci Charles Stanley în cartea sa DARUL IERTĂRII, folosind și un exemplu din activitatea sa de consiliere.

„O altă idee greșită pe care ne-am însușit-o este aceea că timpul vindecă toate rănile. Cred că acesta este unul dintre clișeele cel mai prost folosite (și cele mai dăunătoare) pe care le-am auzit. Cum ar putea ca trecerea timpului sau procesul uitării să conducă la iertare? De câte ori i-am spus noi cuiva acest lucru, cu bune intenții? Au trecut treizeci și unu de ani până când Jill și-a iertat unchiul. Dacă timpul ar fi un factor al iertării, atunci cu siguranță durerea pe care o trăise ar fi trebuit să fi dispărut cu mult înainte de a intra în cabinetul de consiliere. Totuși, ea a recunoscut că timpul nu a făcut altceva decât să agraveze situația.”

Pe lîngă titlul cărții, pe copertă mai este adăugat: Lasă trecutul în spate și iartă…

Ideea IERTĂRII e fundamentală în cartea menționată, și pune în umbră ideea 1. Fă pace cu trecutul ca să nu-ți strice și viitorul.

A face pace cu trecutul poate însemna doar un soi de negociere, pe cînd a ierta implică efort decizional.