Un comentariu pe blogul lui Dyo – 4 octombrie 2012

Agnusstick: Dacă e să rămânem ortodocşi, nu văd cum putem evita faptul că Bărbatul a fost creat mai întâi după chipul lui Dumnezeu, deci are parte de doxa “întâiului născut”, iar Femeia este Om dar trebuie să-şi asume poziţia de complementaritate a unei entităţi care o precede nu doar în linie temporală, ci şi doxologică.

Iată comentariul meu:

Nu știu dacă am înțeles sensul cu care sînt folosiți cei trei termeni: ortodocși, doxa, doxologică.

Dar este extrem de important conceptul de întîi născut în Istoria Răscumpărării. „Orice parte bărbătească este a Domnului”, menționează textul din Exod 13 referitor la întîiul născut. Și e vorba inclusiv de partea bărbătească dintre vite!

Întîiul născut al măgăriței era răscumpărat cu un miel!… Dacă nu era răscumpărat, trebuia să i se frîngă gîtul!…

Și, MAI ALES, întîiul născut al umanoizilor evrei trebuiau răscumpărați!!!

Nu primul născut (dacă era fetiță), ci întîiul născut (de parte bărbătească).

Nu știu să interpretez conceptul de doxă, dar aș propune conceptul de DREPTUL întîiului născut (o temă mult preluată de Scripturi). Și DREPTUL acesta provine din faptul că Întîiul născut e al Domnului și a fost răscumpărat!

Întorcîndu-ne la Adam și Eva, să înțelegem doxa întîiului născut doar în termeni de întîietate (Pavel: nu bărbatul a fost luat din femeie, nu bărbatul a fost făcut pentru femeie), sau în termeni de răscumpărare (delegare a dreptului divin)?

Geneza secundă (am o scurtă compoziție instrumentală la chitară clasică cu acest titlu) trebuie înțeleasă doar în termeni de întîietate (și secundariat), sau în termeni de răscumpărare? Dumnezeu utilizează un alt „material” pentru a crea femeia decît cel pe care l-a folosit pentru a crea bărbatul (omul)… Oama era deja după chipul și asemănarea lui Dumnezeu doar pentru că fusese inițiată dintr-un material care purta deja genele divine?

Deși apare titlul „Ținuta femeii în adunări” la capitolul 11 din 1 Corinteni, subiectul este de fapt: Cine al cui cap este?

Iar răspunsul este clar încă din versetul 3: Dumnezeu este capul lui Hristos, Hristos este capul bărbatului, bărbatul este capul femeii.

În consecință, comportamentul fiecăruia din schema autorității e rezultatul stăpînirii căreia îi dă socoteală.

Femeia nu trebuie să poarte un semn al stăpînirii ei „din pricina îngerilor”, ci din pricina faptului că se află pe o linie ierarhică în care capul ei (bărbatul) îl are cap pe Cel care îl are cap pe Dumnezeu.

Nu îngerii determină supunerea femeii față de bărbat, ci supunerea bărbatului față de Hristos, Întîiul născut.

Din coastele lui Cristos sînt făcuți bărbații (viitorului).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: