“În ultimii ani, unii au considerat că nu trebui să-i învățăm pe copiii noștri valorile în care credem. Ei se bazează pe ideea că unui copil trebuie să i se dea libertate în ceea ce privește alegerea propriilor valori. O mamă nu și-a învățat copiii cântecele religioase pe care le învățase când era ea mică, fiindcă n-a vrut să-i expună niciunei perspective doctrinare. O astfel de concepție susține că, în zilele noastre, copiii cresc într-o lume lipsită de conținut și, la o anumită vârstă, își vor alege singuri valorile pe care le vor considera potrivite. În opinia mea, aceasta este o concepție total eronată.
Copiii sunt influențați, încă din primele lor zile de viață, de absolut tot ce îi înconjoară. Părinții, profesorii, colegii, mijloacele mass-media, toate acestea au un impact uriaș atât asupra gândirii, cât și asupra trăirilor sufletești ale copiilor. Chiar dacă nu ne exprimăm verbal valorile personale, noi îi învățăm pe copiii noștri acele valori prin modul în care trăim. În esență, valorile ne dictează comportamentul. Chiar dacă părinții nu-și afirmă în mod expres valorile, unui copil nu îi va fi greu să afle care sunt lucrurile importante pentru ei. De pildă, un tată care merge zilnic la serviciu, fără să plângă, prin comportamentul lui își învață copilul că munca este bună, onorabilă și prețuită de el. Fără absolut nici un cuvânt, copilul învață să aprecieze valoare muncii.” (p. 163)
Romania Evanghelica 
Lasă un răspuns