“În mod surprinzător, penticostalii, a căror origine este în mare pare americană, au preluat învățătura dispensaționalistă, combinând-o cu principiile carismatice, deși acestea au apărut dintr-o sursă foarte diferită, și anume curentul sfințeniei wesleyene. În general “dispensaționaliștii” rămân în continuare foarte suspicioși față de această combinație și, într-adevăr, ostili față de toate afirmațiile carismatice.
Datorită influenței Reformei, punctelor de vedere puritan și dispensaționalist printre evanghelici, este de înțeles de ce au trecut cu vederea dimensiunea carismatică a Evangheliei. Mai există și un alt motiv în spatele acestei atitudini.
Evanghelicii au avut tendința de a folosi mai degrabă epistolele ca sursă principală a doctrinei lor, iar nu evangheliile sau Faptele apostolilor. S-ar putea să fi fost influențați în acest sens de către reformatori, care aveau aceeași prioritate. Cartea Faptele apostolilor este clasificată ca fiind “narativă” și de aceea nepotrivită pentru o folosire “didactică” – de învățare.” (p. 75-76)
25 noiembrie 2017 la 20:10
A republicat asta pe RoEvanghelica.