Cristian Ionescu: Cristian Barbosu şi Iosif Ţon au devenit exponenți ai unor mișcări dubioase

Cîteva comentarii de pe blogul lui Cristian Ionescu la articolul CAZURI ȘI (NE)CAZURI CU CRISTIAN BĂRBOSU, IOSIF ȚON ȘI MAI TOATĂ LUMEA

Cristian Ionescu: Amândoi au devenit (într-o măsură mai mică sau mai mare) exponenți ai unor mișcări dubioase.

Mircea Tipei: Frate Ionescu, nu este deloc inspirata tratarea cazurilor Barbosu si Ton in acelasi articol. Sunt cazuri total diferite. Involuntar, in perceptia colectiva se vor crea asocieri intre cele doua cazuri, ajutate si de alunecarile spre extrema a unora dintre comentatorii blogului dumnavoastra si se ajunge repede la un ghiveci in toata regula. Iar pe de alta parte disocierea de tonul blogului aducator de “Marturii devastatoare impotriva lui…”, v-ar prinde bine. Cred ca va lasati laudat prea usor de cine nu trebuie.

Cristian Ionescu: Frate Mircea, Din nefericire ESTE o legătură între cele două cazuri, într-o ordine mai largă de idei. Ambii frați au devenit exponenții unor mișcări de import pe care le promovează cu tot cu aberațiile lor, sub formă de agresiuni împotriva mediului evanghelic românesc. Cât privește cine mă laudă sau mă condamnă este dreptul lor, nu?…

Mircea Tipei: Este dreptul lor, insa se fac asocieri si aici, dupa zicala: “Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti”

Cristian Ionescu: Bun, deci asocierile pe care le provocăm sunt ok, în vreme ce acelea pe care le îngăduim, nu?
Când ucenicii i-au zis Domnului să-l oprească pe unul care lucra în Numele Lui, le-a zis să-l lase în pace. “Cine nu este împotriva noastră…” Însă, chiar dacă unii sunt mai intransigenți, prefer să mă asociez cu ei decât cu promotorii liberalismului…

Mircea Tipei: In privinta liberalismului sunt de acord cu dumneavoastra, insa in cazul lui Cristian Barbosu cred ca se poate vorbi cel mult de un anume libertinism. Liberalismul inseamna mult mai mult decat ceea ce s-a intamplat la Metanoia in cei 8 ani de existenta.

Cristian Ionescu: Frate Mircea, am fost acuzat nu o dată că împart prea lejer eticheta de liberal. Eu nu cred, dar, cine știe, se poate. Însă de fiecare dată (deci, măcar sunt consecvent :) ), liberalismul la care mă refer eu este unul de ordin doctrinar și știți de ce? Pentru că fratele Barbosu și-a exprimat foarte clar intențiile războinice împotriva a ceea ce numește tradiții și enclave evanghelice. Eu încă mai cred că sobrietatea, vestimentația decentă, acoperirea capului la surori, (ne)portul de bijuterii etc., nu țin de tradiții ci de negrul pe alb al Scripturilor. Pentru mine sunt doctrine și nu încredințări. Totuși, dacă dumneavoastră considerați că termenul de libertinism se încadrează mai bine, eu nu mă supăr. Am oarecare rezerve să-l folosesc eu însumi și am să mă explic (dacă sunt greșit, corectați-mă): în percepția mea, a fi libertin înseamnă mai mult decât ceea ce am enumerat mai sus. Cred că termenul ”libertin” are și conotații morale. Da, sunt convins că acest curent vine la pachet și atrage după sine și astfel de degradări. Dar nu îi pot acuza, de exemplu, pe fratele Barbosu sau fratele Țon că în mod intenționat încurajează degradarea morală, chiar dacă ar putea fi o consecință inadvertentă a mediului pe care îl promovează. Dimpotrivă! Pe cât știu eu, dumnealor insistă la o viață morală. Pericolul este că acest mesaj al lor este discreditat prin celelalte aspecte ale propovăduirii și asocierilor lor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: