Cinci concepţii despre Cina Domnului (6)

cinci-conceptii

Cinci concepţii despre Cina Domnului – Gordon T. Smith (editor), Editura Casa Cărții, Oradea, 2013, 179 p.

“Un fapt arhicunoscut este că baptiştii sunt de multe feluri: cel puţin cincizeci și șapte de tipuri există doar în Statele Unite și multe altele sunt în alte părți el lumii. Cea mai mare și poate cea mai cunoscută dintre ele este Convenția Baptistă de Sud (SBC – Southern Baptist Convention), cu aproape 16 milioane de membri în Statele Unite. […]

Ideea este că nu există “biserică baptistă”; există doar biserici baptiste grupate în conferințe sau convenții. Nu există episcopi baptiști comparabili cu episcopii din bisericile catolice sau episcopaliene; fiecare biserică baptistă este complet autonomă și cooperează în mod voluntar cu alte biserici baptiste în scop misionar și educativ. Nu există nici un crez și nicio declarație confesională baptistă care să unifice bisericile.” (p. 103-104)

“… problema definirii şi a descrierii “concepţiei baptiste despre Cina Domnului”. Așa ceva nu există. Există probabil un consens general între baptiști cu privire la ceea ce nu este Cina Domnului (de ex., un mijloc al harului), dar există un consens real foarte firav la ceea ce este Cina Domnului. […]

Baptiştii nu resping neapărat harul prezent şi activ în ceremonialul botezului și al Cinei Domnului, Ceea ce resping ei, de obicei, e ideea că harul lui Dumnezeu este, în mod specific, adăugat la aceste obiecte sau embleme vizibile, fizice (pâine și vin / must) și, mai ales, că participanții la Cina Domnului mănâncă trupul și beau sângele lui Cristos. (Baptiștii obișnuiesc să interpreteze Ioan 6:53-56 în mod metaforic; Isus a fost cu ucenicii când a spus că oamenii trebuie să Îi mănânce carnea și să Îi bea sângele). Baptiștii susțin că prezența supranaturală a lui Dumnezeu, puterea Sa și harul Său apar într-un mod special printre oamenii lui Dumnezeu atunci când ei participă la rânduieli (termenul preferat de baptiști pentru a desemna botezul și Cina Domnului) cu credință adevărată (inclusiv pocăință). Totuși, această “prezență specială” nu este diferită prin natura sau prin gradul ei de prezența lui Dumnezeu într-o închinare sau o predicare obișnuită, însoțite de credință. Aici “special” înseamnă pur şi simplu “diferit”, nicidecum “mai mult”. Baptiștii resping, de asemenea, orice idee a unei “prezențe reale” a trupului şi a sângelui lui Cristos în, cu şi sub emblemele euharistice (pâinea și vinul / mustul). Acest lucru nu înseamnă că ei cred în “absența reală” a Domnului la Cină, așa cum au pretins unii critici. Ei consideră, mai degrabă, emblemele ca fiind simboluri (nu “simple simboluri” cum au spus unii, ci “cuvinte vizibile”) ale morții lui Cristos, iar actul împărtășaniei îl privesc ca pe o “masă memorială” care comemorează același lucru., Teologia populară baptistă a vulgarizat probabil aceste embleme și slujba împărtășaniei devenind “simple simboluri” și “nimic mai mult decât o masă memorial”, însă teologii baptiști au susținut de multe ori că emblemele sunt obiecte într-un eveniment în care Cristos este prezent și activ în întărirea credinței participanților.” (p. 107-108)

“Ce înțelegere cu privire la Biserică există în jurul concepţiei baptiste despre Cina Domnului? Baptiștii înțeleg că Biserica sunt oamenii lui Dumnezeu adunați de bunăvoie ca să Se închine înaintea lui Dumnezeu în numele lui Isus Cristos. Nu există o ierarhie a autorităților spirituale. Cristos este întotdeauna prezent în și printre oamenii Săi atunci când ei se adună cu credință. Astfel, Cina Domnului este un mod de împărtășanie a oamenilor unii cu ceilalți și cu Cristos; este un eveniment al aducerii-aminte și al proclamării în comunitate, care întărește unitatea Bisericii. Nu există nicio preoție specială care o oficiază; orice credincios poate administra Cina Domnului ca un preot înaintea lui Dumnezeu. Evenimentul central al Bisericii este proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu, iar la Cina Domnului “cuvintele vizibile” proclamă moartea lui Cristos până la revenirea Sa. Așa cum propovăduirea adevărată Îl comunică pe Cristos și îi ajută pe credincioși să fie în strânsă legătură cu El, tot așa Cina Domnului îi atrage pe participanții credincioși mai aproape de Cristos și unii de ceilalți. Biserica este zidită prin acest mijloc, dar și prin altele.” (p. 123)

Gordon T. Smith a invitat reprezentanți a cinci paradigme din spectrul larg al creștinătății – romano-catolică, luterană, reformată, baptistă, penticostală – pentru a-şi susţine propria perspectivă şi cauza propriei tradiții. Fiecare scrie însă – în spiritul iubirii creștine – și o replică la concepțiile celorlalți, subliniind atât punctele de acord cât și pe cele de dezacord.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: