Bisericile baptiste 1948-1965 (8)

bisericile-crestine-baptiste

Bisericile creștine baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965) – Marius Silveșan, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012, 409 p.

“Năzuințele baptiștilor pentru libertate religioasă își vor găsi împlinirea în Deciziunea Ministerului Cultelor și Artelor Nr. 5657 / 1940 prin care acestora le este recunoscut statutul de cult religios în ciuda opoziției Bisericii Ortodoxe. […]

Deşi în 1940 li se recunoaşte statutul de cult religios, schimbările de pe scena politică, implicarea ţării în cel de-al doilea război mondial și presiunile bisericii majoritare vor duce norii negri ai persecuției asupra baptiștilor din România Mare. În acest context menționăm și încadrăm intenția Mareșalului Antonescu de a-i deporta pe creștinii evanghelici, considerați sectanți, la Bug, adică în Transnistria. Ordinul secret preciza fără echivoc dispoziția ca “toţi membrii sectelor religioase să fie trimişi imediat în organizațiile de pe Bug”. Dată fiind evoluția situației internaționale (ne aflăm în timpul celui de-al doilea război mondial 1939-1945), a opoziției Bisericii Ortodoxe, a deselor schimbări la conducerea Ministerului Cultelor, precum și a faptului că recunoașterea nu s-a realizat prin intermediul unui decret regal, așa cum se va întâmpla în toamna anului 1944, baptiștilor li se va retrage recunoașterea oficială, bisericile lor fiind închise între 1942-1944. Mai mult decât atât, alături de ceilalți creștini evanghelici (penticostali, creștini după Evanghelie, adventiști), precum și de alte denominațiuni religioase încadrate în categoria sectelor, erau pasibili de deportare la Bug. […]

Faţă de această situaţie, preşedintele cultului baptist, Constantin Adorian, a iniţiat o serie de demersuri, printre care şi un memoriu către mareşalul Ion Antonescu, conducătorul statului. În cadrul acestui memoriu se menţionau următoarele; “respectuos vă rugăm să binevoiți a da ordin să se revină asupra acestei măsuri, dându-se ordine lămurite și precise pentru ca creștinii baptiști să fie lăsați în pace pentru a-și putea vedea liniștiți de gospodăriile și ogoarele lor”.

Nu cunoaștem răspunsul autorităților și nici nu avem documente care să confirme faptul că ordinul de deportare a fost executat. Afirmațiile noastre sunt confirmate și de alte mărturii printre care și cele ale unor persoane care au trăit evenimentele la care am făcut referire aici. “În noaptea când trebuiau să fie ridicaţi Mihai Mihuţ, Marcu Nichifor şi mulţi alţi fraţi din Cultul Baptist din Români s-a întâmplat ceva. Antonescu a revocat în ultimul moment ordinul de deportare a credincioșilor baptiști.” (Persecuțiile credincioșilor baptiști sub Antonescu – O mărturie a lui Mihai Mihuț)” (p. 98-100)

Un răspuns to “Bisericile baptiste 1948-1965 (8)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: