“Controlarea serviciilor religioase se realiza prin supravegherea personală a acestora și redactarea unor rapoarte către împuternicitul principal al regiunii în care împuternicitul local activa, precum și către direcțiile centrale din Ministerul Cultelor, respectiv Departamentul Cultelor după anul 1958. […]
O parte din aspectele observate erau discutate de către împuternicitul de culte cu pastorul bisericii respective. Acest lucru se realiza după terminarea serviciului religios sau lunea la Departamentul Cultelor, când împuternicitul avea program administrativ. Cu acest prilej, pastorul era solicitat să dea lămuriri cu privire la sensul unor expresii folosite pe parcursul predicii sau alte aspecte administrative sau religioase. Înțelegem astfel că una din obligațiile nescrise ale pastorului era și aceea de a prezenta inspectorului de culte săptămânal un raport cu activitățile care s-au desfășurat în biserică, precum și un scurt rezumat al predicilor. Cei care refuzau să se supună acestor reguli erau supuși amenințărilor și tracasărilor. Prin astfel de acțiuni, împuterniciții de culte doreau să împiedice transformarea serviciilor religioase în mijloace de intensificare a vieții religioase.
Împuternicitul de culte urmărea și partea administrativă a bisericii prin participarea la ședințele comitetului bisericii și la adunările generale.” (p. 154-156)
18 aprilie 2018 la 16:13
A republicat asta pe RoEvanghelica.