Omul ceresc (3)

omul-ceresc-180

Omul ceresc: remarcabila poveste a vieţii fratelui Yun din China – Fratele Yun și Paul Hattaway, Editura Casa Cărții, Oradea, 2011, 337 p.

“În China, anul 1983 s-a deosebit de alţi ani printr-o serie de crime, răpiri, jafuri și acte de prostituție. Guvernul a observat că pierde controlul asupra situației și a lansat o campania anticrimă. Sute de criminali au fost executați în public.

Din păcate, și bisericile de casă au fost considerate ilegale de către guvern din cauza refuzului de a se înscrie în Biserica Patriotică, așa că am devenit ținta campaniei lansate. Creștinii neînscriși erau considerați “profanatori” de către autorități și de către Biserica Patriotică. Sute de lideri ai bisericilor de casă au fost trimiși în lagărele de muncă silnică. În provincia Henan mulţi credincioşi au fost executaţi din cauza credinței lor în Isus.” (p. 59)

“Luni de zile am trăit ca animalele vânate, neştiind niciodată unde vom dormi noaptea sau când vom fi alungaţi de autorităţi.

Guvernul şi Mişcarea Patriotică au înşelat pe mulţi creştini din lumea întreagă afirmând că există libertate religioasă în China, libertatea de a alege. Ei susţineau cu îndrăzneală că nu mai există persecuție religioasă.

Propriile mele experiențe – la fel ca și ale altor mii de credincioși ai bisericilor de casă – au dovedit contrariul. Odată, când am fost arestat, autoritățile mi-au dat voie să aleg dacă voiam să fiu electrocutat cu un baston electric sau să fiu biciuit cu o frânghie. Își băteau joc de mine zicând: “Aceasta este libertatea ta de a alege.”

Există “libertate” religioasă doar dacă ești dispus să faci, să vorbești, să trăiești și să te închini exact așa cum te instruiește guvernul. Orice persoană care dorește să aibă o viață plină de curăție și să se supună învățăturilor lui Isus va afla curând cât de multă libertate există de fapt. […]

Situaţia era atât de tensionată, ir riscurile atât de mari, încât chiar şi gazdele noastre creștine s-au hotărât să nu ne mai primească în casa lor în noaptea aceea. Știau că vor petrece mulți ani în închisoare dacă ar fi fost prinși găzduindu-ne. Mama copiilor a îngenuncheat și ne-a implorat să plecăm.

Am întrebat-o:

– Suntem niște străini urmăriți de miliție. Poți măcar să ne împrumuți o pătură veche pentru a ne putea petrece noapte în umezeala și frigul de afară?

Ea mi-a răspuns:

– Dacă veți fi prinși, miliția va observa că pătura e de la noi de acasă și vom avea necazuri.

Într-un final, fără speranță și fără să avem măcar o pătură, am părăsit casa împreună cu conlucrătorii mei. Am pășit în întuneric tremurând, înfometați, uzi și înfrigurați. Câțiva câini au apărut și au lătrat la noi pe un ton batjocoritor. Era atât de întuneric, încât nu-mi puteam vedea degetele de la mână când îmi întindem mâna în fața ochilor.

Chiar și frații noștri ne-au respins.

Acesta este modul în care Dumnezeu a ales să ne antreneze, pentru ca să strigăm la El și să ne încredem doar în El în ceea ce privește protecția și proviziile. Am plâns înaintea Domnului cu multe lacrimi.” (p. 69-71)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: