“Eu o numesc pur şi simplu stigmatizare: cu ăștia da, cu ăștia nu. Rar auzi pastori, biserici, credincioși care să se mândrească cu faptul că în bisericile lor s-au botezat curvari, bătăuși, drogați, rockeri, bețivani, pușcăriași. Dar aproape la fiecare botez auzi: “Acela e doctor, acela-i avocat, acela-i inginer, aceea-i profesoară.” Ce-mi spun mie toate acestea? Îmi spun că ceva nu-i în regulă între noi și în noi. Îi căutăm pe unii și îi ignorăm, ba chiar respingem pe alții. Stau și mă întreb: Cu cine S-a asociat Isus cel mai des, cu cine a petrecut cel mai mult timp în evanghelii? Cu doctori, profesori și avocați sau cu vameși, păcătoși, fii risipitori. Oare de ce? De ce nu ne asociem și noi, de ce căutăm doar un anumit tip de om și parcă ne ferim de ceilalți? Este tiparul acesta cristic sau lumesc? Vrem să avem biserici culte – și acest lucru nu-i rău –, dar când preocupare mea nu-i îndreptată înspre cei pierduți din societate, mă tem că pierdem preocuparea lui Isus și pierdem chemarea Evangheliei. Nu v-ați pus întrebarea: Oare de ce introduce El un samaritean chiar în discuția cu un om religios, un doctor în lege? Fiindcă se pare că și atunci și acum virusul discriminării crește cel mai bine în pământul religios. Și acest lucru are trebui să ne dea de gândit. Atenție deci cu ce ne mândrim, ce vorbim și despre cine vorbim, ce relații căutăm și cu cine ne împrietenim. Cum criticăm și pe cine criticăm. Îl imităm noi pe Isus sau imităm lumea și preocupările ei?” (p. 235-236)
Romania Evanghelica 
Lasă un răspuns