CITATE (1): Antoine de Saint-Exupéry – Citadela

ӿӿӿ

Am aflat că omul este asemenea unei citadele. Răstoarnă zidurile pentru a-și găsi libertatea, dar nu mai e decît fortăreață nimicită, deschisă înspre stele. Atunci începe spaima de a nu mai fi. Trebuie să-și facă adevărul din mirosul viței care arde sau al oii ce trebuie tunsă. Adevărul se sapă asemenea unei fîntîni.

ӿӿӿ

Riturile sînt în timp ceea ce casa este în spațiu. Căci e bine ca timpul care se scurge să nu ne macine și să ne piardă, asemenea unui pumn de nisip, ci să ne împlinească.

E bine ca timpul să fie o construcție. Și astfel voi merge din sărbătoare în sărbătoare, din aniversare în aniversare, din cules în cules, așa cum, copil mergeam din sala sfatului în sala de odihnă, în vastitatea palatului tatălui meu, acolo unde toți pașii aveau un înțeles.

ӿӿӿ

Nu cunosc nimic în lume care să nu fie în primul rînd ceremonial. Căci nu ai nimic de aşteptat de la o catedrală fără arhitectură, de la un an fără sărbători, de la un obraz fără proporţii, de la o armată fără regulamente sau de la o patrie fără obiceiuri.

ӿӿӿ

Am aflat că esenţial este să clădeşti înainte de toate corabia, şi să-ţi înzestrezi caravana, şi să construieşti templul care să dureze mai mult decît omul […] Şi astfel se nasc pictorii, sculptorii, gravorii, aurarii. Nu aştepta nimic de la omul ce munceşte pentru propria sa viaţă, şi nu pentru veşnicia lui.

ӿӿӿ

O civilizaţie se clădeşte pe ceea ce li se cere oamenilor, nu pe ceea ce li se dă.

ӿӿӿ

Limpede nu poți privi decît cu inima. Esența lucrurilor rămîne nevăzută.

ӿӿӿ

Nu există obiecte. Există înţelesuri diferite ale aceluiaşi obiect şi limbaje diferite. Perla neagră nu este aceeaşi pentru pescuitorul de perle, pentru curtezană sau negustor.

ӿӿӿ

Nu trăieşti din lucruri, ci din sensul lucrurilor.

“Marile figuri umane ale literaturii lui Exupéry nu sînt oameni fericiţi, ci autentici. Gîndirea lui operează, încă o dată, importanta mutare de accent potrivit căreia omul îşi caută în primul rînd consistenţa, şi nu acea fericire care înseamnă suficienţă. Libertatea e înrobitoare cînd îl îndeamnă pe om spre mulţumirile mortificatoare ale unei vieţi mediocre, condiţionată exclusiv de bunăstarea materială. Libertatea e veritabilă cînd îl duce pe om spre acel cîmp al tensiunilor esenţiale care îl împing la autodepăşire, îi relevă un scop mai presus de el, îi conferă neliniştea constructivă şi formatoare. Revine, cu alte cuvinte, o temă îndrăgită de Exupéry – a căuta împlinirea nu în calitatea hranei şi a băuturii, ci în aceea a foamei şi setei spirituale.” (Dumitru Radu Popa, Antoine de Saint-Exupéry. Aventura conştiinţei, Editura Albatros, Bucureşti, 1980)

Vezi:

Un comentariu pe blogul lui Camix

Reclame

2 răspunsuri to “CITATE (1): Antoine de Saint-Exupéry – Citadela”

  1. Camix Says:

    din notițe vechi:
    Antoine de Saint-Exupery – Citadela, RAO, 1993

    p.5: „A fost o vreme, de asemenea, când îmi era milă de morți, credeam că acela pe care-l sacrificam în deșert se cufunda într-o singurătate deznădăjduită, fără a-mi da încă seama că nu există singurătate pentru cei ce mor.”

    p.6: ”Am văzut femei plângându-i pe războinicii căzuți. Dar noi suntem cei care le-au înșelat. I-ai văzut vreodată pe supraviețuitori întorcându-se acasă mândri și zgomotoși și aducând moartea celorlalți ca pe o cauțiune a riscului acceptat, moarte pe care o descriu ca înspăimântătoare, fiindcă li s-ar fi putut întâmpla și lor? […] Ce ales de moarte, însă, […] e singurul care descoperă adevărul- și anume că nu există oroare de moarte.”

    p.12: ”Dragostea trebuie să aibă un obiect. Eu îl salvez doar pe cel ce iubește ceea ce există și care poate fi mulțumit. […] Cel ce iubește doar apropierea dragostei nu va cunoaște niciodată întâlnirea cu ea. […] O salvez pe aceea care nu iubește primăvara, ci înfățișarea unei anumite flori în care primăvara s-a închis, care nu iubește dragostea, ci pe cel în care dragostea se ‘întruchipează’.”

    p.13: ”… omul este asemenea unei citadele. Răstoarnă zidurile pentru a-și găsi libertatea, dar nu mai e decât fortăreață nimicită, deschisă înspre stele. Atunci începe spaima de a nu fi.”

    p.15: ”Dau poruncă să se clădească o inimă a casei, astfel încât să poți să te apropii și să te depărtezi de ceva. Din care să ieși și la care să te întorci. Căci altfel, nu te afli nicăieri. Și a nu te afla nicăieri nu înseamnă a fi liber.”

  2. Citadela – elefant.ro (30.06.2013) | Romania Evanghelica Says:

    […] Vezi: CITATE (1): Antoine de Saint-Exupéry – Citadela […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: