Iosif Țon: În nici un caz nu mă consider martir

„Eu am studiat 25 de ani conceptul de martiraj și tocmai am scris o teză de doctorat despre teologia martirajului. Nu există nimeni care să se fi ocupat de problema aceasta: să scrie o „teologie a martirajului”. Există cărți despre martiri, dar nu o teologie a martirajului. Și vreau să spun că la Oxford, cea mai mare răscruce a vieții mele a fost când am înțeles valoarea martirajului. Atunci am fost gata să vin înapoi în România. Și, pentru că am știut care este valoarea martirajului, am știut că martirajul nu-i un accident; martirajul e o funcție pe care o dă Dumnezeu unora dintre cei mai aleși aleși ai Săi. Și este cea mai mare onoare pe care o face Dumnezeu unor aleși ai Lui. Dar martiraj înseamnă moarte pentru Cristos. Sau există și acest martiraj al junor ani lungi în închisoare. Și aceea e o formă de martiraj, dar nu e un martiraj împlinit. Martirajul împlinit cu adevărat este atunci când mori pentru Cristos.

Mi-aduc aminte că odată, prin anii ’80, am ţinut o serie de prelegeri despre martiraj la un grup de misionari în America. La sfârşit venit la mine un om de vârsta mea şi mi-a spus: „Iosif, ai dreptate, martirajul este o onoare pe care Dumnezeu o dă unor aleși ai Lui! Eu am fost misionar în China. Pe unii colegi ai mei i-au ucis: pe mine m-au aruncat afară din țară. Tu vii din România. Pe unii i-a lăsat Dumnezeu să fie uciși acolo; pe tine te-au aruncat afară. Iosif, tu nu vezi că noi suntem doi oameni pe care Dumnezeu ne-a respins de la martiraj?” Ne-am îmbrățișat plângând, pentru că nouă Dumnezeu ne-a negat, ne-a refuzat onoarea aceasta. Așa că în nici un caz nu mă consider martir. Aceasta este o onoare pe care Dumnezeu nu mi-a dat-o.” (p. 149-150)

Iosif Ţon, Confruntări, Editura Cartea Creştină, Oradea, 1999, 239 p.