Archive for 15 august 2013

Aproape ca-n rai (5)

15 august 2013

aproape-ca-n-rai-180

Aproape ca-n rai – Chris Fabri, Editura Keriga, Oradea, 2012, 348 p.

“Punctul meu forte îl reprezenta emisiunea de dimineață, care dura aproape trei ore, în funcție de dispoziția în care mă găseam. Atunci făceam un colaj de discuri și CD-uri pe care le consideram cele mai devoţionale şi în fiecare dimineaţă citeam din Biblie cu voce tare. Aveam eu convingerea aceasta – că oamenii vor să audă la radio nu un crainic cu vocea groasă sau un show cu bancuri ieftine, ci pe cineva care să stea alături de ei, la o cană de cafea și să le vorbească despre viață. Despre viața reală. Despre problemele cu care se confruntă oamenii de la munte – necazuri cu copiii, cu alcoolul sau cu consumul de droguri. […]

La început, m-am gândit că succesul înseamnă posibilitatea de a fi în emisie, de a-mi plăti facturile și de-a rămâne cu ceva bani la sfârșit de lună, cât să-mi pot cumpăra noi echipamente sau să-mi modernizez emițătorul. Mai apoi, cu timpul, mi-am dat seama că succesul nu se măsoară în termenii respectivi, mai ales atunci când lucrezi într-un domeniu care are drept scop atingerea inimii oamenilor. Succesul se măsoară de la persoană la persoană, și întrucât n-am cum să știu ce se petrece în adâncul ascultătorilor mei, sunt nevoit să las calculul în seama cuiva care știe asta. Prin urmare, ori de câte ori primesc un e-mail sau un telefon de la o persoană care îmi spune că o anumită melodie a surprins-o la momentul cel mai potrivit sau că ceea ce am spus în cursul dimineții a pus-o pe gânduri, arunc o monedă de 25 de cenți în bidonul gol, de douăzeci de litri, din colțul încăperii. Am numit acest bidon “Recipientul succesului”. Sunt zile când se întâmplă să primesc multe asemenea reacții, atunci arunc în bidon un dolar.

De câte ori mă simțeam istovit sau descurajat din cauza pierderii vreunui sponsor sau când aveam senzația că nu mă ascultă nimeni (ceea ce se întâmplă destul de frecvent), aruncam o privire la bidonul din colț. Probabil că nu se găseau niciodată mai mult de cinci dolari înăuntru, pentru că foloseam banii aceia ca să-mi cumpăr de mâncare sau pentru alte nevoi. Dar simplul fapt că vedeam bidonul acolo îmi dădea puterea să merg mai departe.” (p. 171)

Dumbrava minunată (4)

15 august 2013

Un mesaj emoționant din 14 iulie 2013 al lui Viorel Pașca pe Facebook:

„Ne-a luat aproape o săptămână să facem curat şi să nivelăm cât de cât locul unde în urmă cu doar câteva zile era cea mai veche dintre clădirile în care locuiesc persoanele de care avem grijă. În timp ce buldozerul dărâma pereţii, mă gândeam cât de folositoare şi binevenite au fost în ultimii opt ani pentru multe zeci de persoane abandonate, bolnave sau fără adăpost, acele trei cămăruţe mici, pe care le-am amenajat şi pregătit cu atâta bucurie şi entuziasm! Mi-am amintit de prima persoană pe care am adus-o. O femeie de 68 de ani, bolnavă, fără casă, care locuia pe străzile din Oradea. Apoi, o femeie de 85 de ani ai cărei copii muriseră, iar ea fusese evacuată pentru că nora cu care locuia vânduse apartamentul. După doi ani petrecuţi pe străzile oraşului a ajuns bolnavă în spital unde a avut o tentativă de suicid. Femeia de 34 de ani, bolnavă de cancer, şi alte multe astfel de cazuri au năvălit în mintea mea, stârnind un val de nostalgie ce-mi cuprindea fiinţa, în timp ce pereţii se prăbuşeau unul după altul. Desigur, casa fiind foarte veche, nu oferea un confort deosebit, dar a oferit, în cei opt ani, adăpost de frig şi ploaie pentru aproape o sută de persoane. Pentru multe dintre ele a fost ultima staţie din călătoria lor. Cine s-ar fi gândit că acea casă veche şi deteriorată va fi punctul de plecare al unei lucrări în care vor fi implicaţi atât de mulţi oameni şi alte sute de persoane de-a lungul timpului se vor bucura de adăpost, hrană şi îngrijire. Într-adevar, Dumnezeu nu dispreţuieşte ziua începuturilor slabe. Intenţionăm să aşezăm pe acel loc o piatră de aducere aminte (la propriu) care să spună tuturor despre ceea ce a făcut Dumnezeu acolo. În această săptămână a mai sosit o femeie paralizată din spital de la Arad pe care fiul o abandonase acolo. In rest… Nimic special. Fiţi binecuvântaţi şi fiţi o binecuvântare.”

Twitter evanghelic – 15 august 2013 (2)

15 august 2013

Rick Warren: „The way you win a fight with God is to surrender. He loves you and knows what”s best for you. You don’t.” (15 august 2013)

Iosif Țon: Învățătura lui Isus – Oradea, 7 noiembrie 2010

15 august 2013

Mark Driscoll: 8 misconceptions about the Bible

15 august 2013

http://theresurgence.com/2013/08/14/8-misconceptions-about-the-bible

Argument pentru Dumnezeu (15)

15 august 2013

argument-pentru-dumnezeu-180

Argument pentru Dumnezeu – Timothy Keller, Editura Kerigma, Oradea, 2013, 296 p.

“Cei mai mulți oameni sunt de părere că, dacă se discută despre învierea lui Isus, cel mai dificil le este credincioșilor, pentru că ei trebuie să aducă dovezi că învierea a avut loc. Lucrurile însă nu stau chiar așa. Învierea îi pune în dificultate și pe cei care nu cred în ea. Nu este suficient doar să nu crezi că Isus a înviat din morți. Trebuie să oferi și o explicație alternativă fezabilă din punct de vedere istoric cu privire la nașterea bisericii. Trebuie să explici, în mod plauzibil, cum a apărut biserica.” (p. 221)

Știri Creștine – locul 60 în Top ZeList

15 august 2013

Știri Creștine, blogul clujeanului Vio Pop, a ajuns pe cea mai bună poziție a sa de pînă acum în Top ZeList (67.944 bloguri româneşti):

60 – 15 august 2013
62 – 1 august 2013
63 – 4 octombrie 2012
65 – 11 iulie 2013
66 – 7 februarie 2013, 21 februarie 2013, 4 iulie 2013

CĂRȚI (9): Omul recent

15 august 2013

omul-recent

omul-recent-2

Omul recent – Horia-Roman Patapievici, ediția a 5-a, Editura Humanitas, București, 508 p.

“Cartea lui Patapievici de la Humanitas (ca şi Orbitor-ul lui Cărtărescu) este un unicat fascinant: de la fervorile eliadeşti din Oceanografie sau Fragmentarium şi de la deschiderile Tragicului lui Gabriel Liiceanu, n-am mai avut o eseistică de-o asemenea anvergură. Eseu total, amestecînd pînă la halucinaţie filosofie, politologie şi sociologie, mistică, istoria ideilor religioase ori ştiinţifice, economia cu etica, antropologia şi filosofia culturii cu interesul pentru România clipei, Omul recent este, pentru mine, cartea-estuar a unei noi vîrste româneşti în trăirea ideilor. Mulţi ne vom rupe dinţii în ea, dar este, orice ar zice adversarii, o lectură care te obligă la recalibrarea gîndirii.“ (Dan C. Mihăilescu, “Călătorie cu biblioplanul”, în LAI – Litere, Arte & Idei, nr. 4 (278), 10 decembrie 2001)

“În lucrarea lui Patapievici, alcătuită din 164 de fragmente, sînt de fapt două cărţi, pe care poate n-a făcut bine că le-a publicat împreună, deoarece în felul acesta prima, mai apăsat teoretică, a suportat reproşurile făcute celei de-a doua, care trimite direct la numeroase aspecte ale lumii contemporane (multiculturalismul, corectitudinea politică, pluralismul, liberalismul, relativismul, consumismul, drepturile omului etc.), afectînd sensibilităţi şi contrariind spirite.” (Tudor Cristea, “Un (post)modern tulburat”, în Litere, nr. 4, aprilie 2002)

“Există două ‘poveşti’, două demonstraţii în Omul recent. Mai întîi e povestea apariţii Omului Modern prin disocierea religioasă de Omul Vechi. Povestea se încheie cu eşecul Omului Modern în postură de Om Recent, fiinţă contradictorie de cultură iraţională, gropar universal al culturii vechi, dar şi a tot ce era cucerire legitimă a spiritului modern. […] A doua poveste pe care o putem asculta citind Omul recent e drama despărţirii Omului Modern de Dumnezeu. Aici, pe parcursul unei meditaţii religioase adesea mişcătoare, Horia-Roman Patapievici îşi depăşeşte condiţia de istoric al ideilor şi devine autorul unei cărţi vizionare. Căci Horia-Roman Patapievici  nu e un critic al modernităţii din resentiment sau încă un romantic regresiv de felul celor care au umplut cultura interbelică şi ţin în şah o bună parte a minţilor tinere ale României de azi. Horia-Roman Patapievici nu a scris Omul recent pentru a se răcori, ci pentru a găsi o cale de ieşire de sub masificarea tot mai apăsătoare a (post)modernităţii. Cu alte cuvinte, Horia-Roman Patapievici ne oferă o soluţie. […] Soluţia gîndită de Horia-Roman Patapievici e cucerirea credinţei, afirmarea netă a existenţei lucrurilor care nu se văd, redescoperirea dreptului de a gîndi neinstrumental.” (Traian Ungureanu, “Soarta lui Dumnezeu: o carte pentru oamenii singuri”, în 22, nr. 11/2002)

“Meritul principal al Omului recent este de a îndemna la o reflecţie susţinută, din mai multe unghiuri disciplinare, asupra relaţiilor dintre modernitate (inclusiv modernitatea recentă sau postmodernismul) şi religie, mai precis creştinismul care e, în sens pozitiv sau negativ, central identităţii culturale europene şi, în genere, occidentale. (Matei Călinescu, “Modernitate şi religie”, în 22, nr. 27)

“Patapievici are un domeniu al lui, specific şi clar, domeniu în care e probabil pe locul întîi în România, eu unul n-am auzit de altcineva, sau n-am citit pe nimeni care să-i fie măcar comparabil. Este vorba de zona dialecticii ştiinţă-religie.” (Interviu cu Virgil Nemoianu, în Adevărul literar şi artistic, nr. 646, 10 decembrie 2002)

“Am răspuns la întrebarea ‘ce scriitor român aş monta’ acum cu cuvintele: aş monta în serial Omul recent timp de o sută sau două sute de ani, cît ar fi nevoie. Afirmaţia mea se materializează în presiunea politicoasă pe care o exercit de mai mult timp asupra acestui intelectual român, a cărui scriitură – şi mă refer aici la vocabular şi la sintaxă, nu la idei – îmi place enorm. Cînd îl citesc pe Patapievici, nu-mi mai e ruşine că sînt român şi aş vrea, pur şi simplu, să le transmit şi altora acest sentiment al meu.” (Interviu cu Alexandru Dabija, în Adevărul literar şi artistic, nr. 640, 29 octombrie 2002)

“Unii îl vor pe rug. Alţii pe tron. I se purecă cuvintele, i se sorb expresiile, i se contestă bibliografiile, i se cumpără cărţile. E lăudat galactic, e înjurat birjăreşte. E prea tradiţional, nu e român destul. E creştin, dar fără Catedrala Neamului. E prea individualist, nu-i liberal. Nici filozof, nici scriitor. Să nu publice acolo, să nu-l salute pe cutare. Să nu ne facă euro-atlantic de ruşine. Să-şi taie unghiile, să nu stea cocoşat. Să nu-şi mai pună mutra pe coperte. Să nu mai aibă, domnule, succes. Să fie interzis.” (Dan Perjovschi, “Patapievici”, în 22, nr. 12, 19-25 martie 2002)

“Succesul celui mai celebru fizician al României din toate timpurile nu datorează nimic fizicii. Figura încleştată a lui Patapievici concentrează ceea ce are mai bun şi mai rău elita României postrevoluţionare. Proiectul său politic – în sens etimologic – este cel cu anvergura cea mai mare după 1989, de aceea succesele şi eşecurile sale sînt întotdeauna răsunătoare. Patapievici aduce la lumină publică, pe de o parte, academismul, prizărit în tot mai numeroasele reviste de specialitate – numeroase faţă de cîte erau înainte de ’89, nu faţă de cîte ar trebui să fie. Pe de altă parte, tonul incisiv şi mesianic abia disimulat continuă o tradiţie întreruptă de cincizeci de ani de comunism. Patapievici este efortul nostru de sincronizare, mereu decalat, cu lumea occidentală, este deschiderea gîndirii noastre spre universalitate, mereu blocată de frustrări, este disciplina morală mereu deturnată de jarul ditirambilor care-şi muşcă hamurile. Sartre şi Aron totdeodată, Patapievici este în intransigenţă cu Cristian Tudor Popescu a cărui morală albastră îi interzice să participe la Procesul etapei, dar îi impune ca pe o datorie de onoare interpretarea rolului de prim solist în Procesul comunismului. M-am întrebat mereu: ce este Patapievici? Disident? Nu. Savant? Nu. Scriitor? Nu. Filozof? Nu. Nu-mi rămîne decît să cred că, acum, la poarta cimitirului intelectualilor, Patapievici îşi trăieşte momentele de glorie ca prim intelectual român din perioada interbelică încoace. Intelectual pentru că e utopist, pentru că politic – în sens comun de astă dată – a contribuit cu cele mai bune intenţii la instalarea celui mai usturător eşec postrevoluţionar, la constituirea unei organizaţii civice fără nici cea mai mică veleitate de mediator social – am numit GDS, îmi pare rău s-o spun –, pentru că a devenit beneficiarul celei mai mari cote de snobism intelectual – autorul cu cel mai mare decalaj dintre cărţi vîndute şi cărţi citite, poate doar Heidegger în 1988 să-l fi depăşit cu zecile de mii de exemplare din Repere pe drumul gîndirii. Există însă o deosebire fundamentală între intelectualul populist, goşist, francez şi cel conservator român. Dacă primul îşi atrage sufragiul unei colectivităţi cît mai însemnate, Patapievici se străduie s-o impresioneze printr-un soi de afurisenie cu iz cioranian, ‘ajutat’ de imaginea unui orator sever pînă la anatemizare şi a unui scriitor antipatic pînă la ininteligibilitate. Simt însă nevoia să subliniez, Patapievici este singurul nostru intelectual postrevoluţionar, cel mai complex, informat şi implicat critic al prezentului cultural românesc şi occidental.” (Alexandru Matei, “Sfînta treime”, în Deci, nr. 2, 5 noiembrie 2002)

“[…] Mă dau în vînt după indignarea pe care cărţile mele o stîrnesc printre proştii cu diplomă (de «cretini educaţi», cum îi numea Nietzsche), pentru care cărţile mele sînt inculte, lipsite de bibliografie, diletante etc. Reacţia de alergie a acestora la scrisul meu vine din sentimentul că le încalc teritoriul academic, iar studenţii lor mă citesc pe mine în loc să-i citească pe ei şi aşa mai departe. Or, aş dori să vă spun că eu nu scriu în tradiţia cărţilor universitare. Cărţile mele se adresează publicului cultivat şi caută să stîrnească reflecţia liberă, deoarece ele însele au pornit de la o astfel de reflecţie.’” (H.-R. Patapievici în dialog cu Nicolae Coande, Cuvîntul libertăţii, nr. 3964)

“Oamenii de azi sînt cei mai bine hrăniţi, cei mai prosperi, cei mai liberi (sub raportul deplasării în spaţiu) pe care i-a cunoscut umanitatea. În acelaşi timp, sînt cei mai slabi de înger, cei mai dependenţi de confort şi consum, cei mai aserviţi bunului plac al liberului arbitru, cei mai puţin autonomi în judecăţile lor, cei mai gregari (faţă de Stat), pe care i-a cunoscut vreodată umanitatea. Întotdeauna s-a spus despre ei că sînt noi, că sînt înnoiţi. Cîntăriţi sînt însă prea lejeri. Evaluaţi, sînt de tot greoi. Fragmentele pe care le-am cules în cartea de faţă pleacă de la constatarea că oamenii pe care îi produce într-un ritm industrial modernitatea care şi-a ieşit din propria ne-măsură nu sînt cu adevărat nici noi, nici înnoiţi; sînt, asemeni conservelor cu dată de expirare pe etichetă, doar recenţi… Omul recent este omul care, oricît timp ar trece peste el şi oricîtă vreme l-ar şlefui, tot rudimentar rămîne. Pentru că acest tip uman nu se mai poate sprijini pe existenţa vreunui suflet, nici al lui şi nici al lumii, el nu mai are resursele de a întemeia nici tradiţii şi nici măcar datini. Este omul care, de îndată ce şi-a amputat trecutul pentru a sări mai repede în viitor, descoperă că prezentul nu îl mai poate adăposti, iar viitorul nu există. De ce? Pentru că şi-a pierdut prezenţa. Omul recent este omul care, dorind să se sature de toate fenomenele lumii – stăpînindu-le după plac şi pătrunzîndu-se de toată materialitatea lor –, s-a trezit într-o bună zi că nu mai este decît un epifenomen al curgerii, scurgerii şi prelingerii lor.””(H.-R. Patapievici)

Postări din seria CĂRȚI

Dicționarul comunismului
100 de alimente pentru o viață sănătoasă
Ecranul global
Arhipelagul Gulag
Numele trandafirului
Don Quijote de La Mancha
Şi totuşi Biblia are dreptate
Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste

Aproape ca-n rai (4)

15 august 2013

aproape-ca-n-rai-180

Aproape ca-n rai – Chris Fabri, Editura Keriga, Oradea, 2012, 348 p.

“Din fiecare sumă de bani pe care o primeam pentru repararea de radiouri și televizoare plăteam mai întâi ipoteca și facturile, iar ce mai rămânea la sfârșit de lună intra în contul destinat postului de radio. […]

A fost o senzaţie grozavă să văd antena sus pe deal. Majoritatea oamenilor nici măcar n-o observau, dar eu mergea, cu mașina până la următoarea ieșire de pe autostradă și, când treceam prin dreptul ei, încetineam ca s-o pot privi în voie, clătinând încântat din cap. Visul meu începea să prindă contur.

Oamenii din oraș mă întrebau cu ce mă ocup, iar eu le spuneam doar frânturi, cât socoteam că pot ei să priceapă. E greu să le împărtășești altora visul tău, când cei mai mulți te consideră țicnit. Au fost momente în care chiar și eu mă gândeam că am luat-o razna. Într-unul din acele momente rămăsesem fără nici un ban și nu mai aveam nimic de mâncare, în afară de o cutie de macaroane cu brânză. Nu mai aveam lapte, așa că foloseam doar apă. I-am spus lui Rogers că sunt nevoit să apelez la proviziile lui, iar cățelul a dat din coadă. Este minunat să ai un astfel de tovarăș, care nu-și dorește decât să stea lângă tine în timp ce muncești.” (p. 147)

ZeList – 15 august 2013

15 august 2013

Top ZeList cuprinde 67.944 bloguri româneşti.

12 bloguri în Top 500

60. stiricrestine.ro
124. blogosferaevanghelica.ro
127. mariuscruceru.ro
195. crestintotal.ro
276. barzilaiendan.wordpress.com
278. romaniaevanghelica.wordpress.com
319. suceavaevanghelica.wordpress.com
335. drezina.wordpress.com
363. dorupope.com
368. vaisamar.wordpress.com
416. clujulevanghelic.ro
443. moldovacrestina.net

Actualizarea topului se face o dată pe săptămînă (joia).

Andrei Pleșu: A face din substanţa supralumească a Scripturii un subiect plicticos, o mormăială repetitivă e a păcătui împotriva Duhului Sfînt

15 august 2013

http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/modelul-galeriu

Twitter evanghelic – 15 august 2013

15 august 2013

Mark Driscoll: „We do not follow Jesus to get a blessing from Jesus because we know that Jesus is our blessing.” (14 august 2013)

Top Posts – 15 august 2013

15 august 2013

15 august 2013, 13.30

Jubilance Singers & Orchestra (Canada) la București

15 august 2013

bucuresti-20aug2013

http://neclintit.com

3 bloguri din Rețeaua România Evanghelică în Top 500 ZeList (15.08.2013)

15 august 2013

Top ZeList conține 67.944 bloguri româneşti.

278. România Evanghelică
319. Suceava Evanghelică
416. Clujul Evanghelic

Turneu Hristic – August 2013

15 august 2013

14 august – Agigea
15 august – Constanţa: Betel
16 august – Mircea Vodă
17 august – Cuza Vodă
18 august – Medgidia
18 august – Tortoman
19 august – Cobadin
20 august – Peștera

https://www.facebook.com/pages/Misiunea-Hristic

Verdict The Guardian: Ponta, alături de Orban şi Putin, printre dictatorii Europei de Est

15 august 2013

http://www.evz.ro/detalii/stiri/1052498.html

Maxima zilei – 15 august 2013

15 august 2013

Nu există vreme urâtă, ci doar haine nepotrivite. – Billy Connolly

MaximaZilei.ro

Pagina Evenimente AUGUST 2013 actualizată (15.08.2013)

15 august 2013

A fost actualizată pagina cu evenimente din această lună: Evenimente AUGUST

1-14 august: 43 evenimente
15-31 august: 22 evenimente

Info România Evanghelică – 14 august 2013

15 august 2013

11 postări
383 vizitatori
1.072 vizualizări

vizite-14aug2013

tari-14aug2013

Home page / Archives 233
Furtul… evanghelic – 14 august 2013 142
Furtul… evanghelic – 1 septembrie 2012 18
Filme: Albastru ca jazzul – 14 august 2013 13
POZE: Turneu Speranța – Oradea 2013 12
Licitație pentru campania AJUTĂ-L PE ȘTEFAN 10
Furtul… evanghelic – 5 iulie 2011 10
Atenție la dezinformările de pe site-ul Bisericii Providența din Oradea 10

Termeni de căutare

romania evanghelica 8
inmormitarea nicu margaian partea 3 3
evanghelizare suceava stadion cornel avram 2013 3
13 aprilie 2013 botez youtube biserica sf treime buc. 3
romaniaevanghelica 3