Aproape ca-n rai (5)

aproape-ca-n-rai-180

Aproape ca-n rai – Chris Fabri, Editura Keriga, Oradea, 2012, 348 p.

“Punctul meu forte îl reprezenta emisiunea de dimineață, care dura aproape trei ore, în funcție de dispoziția în care mă găseam. Atunci făceam un colaj de discuri și CD-uri pe care le consideram cele mai devoţionale şi în fiecare dimineaţă citeam din Biblie cu voce tare. Aveam eu convingerea aceasta – că oamenii vor să audă la radio nu un crainic cu vocea groasă sau un show cu bancuri ieftine, ci pe cineva care să stea alături de ei, la o cană de cafea și să le vorbească despre viață. Despre viața reală. Despre problemele cu care se confruntă oamenii de la munte – necazuri cu copiii, cu alcoolul sau cu consumul de droguri. […]

La început, m-am gândit că succesul înseamnă posibilitatea de a fi în emisie, de a-mi plăti facturile și de-a rămâne cu ceva bani la sfârșit de lună, cât să-mi pot cumpăra noi echipamente sau să-mi modernizez emițătorul. Mai apoi, cu timpul, mi-am dat seama că succesul nu se măsoară în termenii respectivi, mai ales atunci când lucrezi într-un domeniu care are drept scop atingerea inimii oamenilor. Succesul se măsoară de la persoană la persoană, și întrucât n-am cum să știu ce se petrece în adâncul ascultătorilor mei, sunt nevoit să las calculul în seama cuiva care știe asta. Prin urmare, ori de câte ori primesc un e-mail sau un telefon de la o persoană care îmi spune că o anumită melodie a surprins-o la momentul cel mai potrivit sau că ceea ce am spus în cursul dimineții a pus-o pe gânduri, arunc o monedă de 25 de cenți în bidonul gol, de douăzeci de litri, din colțul încăperii. Am numit acest bidon “Recipientul succesului”. Sunt zile când se întâmplă să primesc multe asemenea reacții, atunci arunc în bidon un dolar.

De câte ori mă simțeam istovit sau descurajat din cauza pierderii vreunui sponsor sau când aveam senzația că nu mă ascultă nimeni (ceea ce se întâmplă destul de frecvent), aruncam o privire la bidonul din colț. Probabil că nu se găseau niciodată mai mult de cinci dolari înăuntru, pentru că foloseam banii aceia ca să-mi cumpăr de mâncare sau pentru alte nevoi. Dar simplul fapt că vedeam bidonul acolo îmi dădea puterea să merg mai departe.” (p. 171)

Un răspuns to “Aproape ca-n rai (5)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: