Un comentariu pe blogul Vindecătorului – 19 august 2013

Sînt consternat, dar nu surprins, de încă o tură de jigniri gratuite pe care mi le adresează Răsvan Cristian Stoica pe blogul său.

În articolul Timp decomprimat. Fotografia imaginea vieţii, în același stil de litanie pesimistă, Vindecătorul se referă la perioada postdecembristă astfel:

„Şi fotografiile noastre sunt atît de plictisitoare, de lipsite de viaţă. Ne-am minimalizat, ne-am comprimat. Am devenit un zgîrci frumos.”

Iată cele două comentarii ale mele din 18 august 2013:

– Fotografiile mele nu sînt lipsite de viață… Zeci de albume de pe Facebook stau dovadă. Dar ce vreau să spun aici e faptul că în Oradea și în județul Bihor am făcut o droaie de fotografii (mii de poze) la evenimente care indică cîtă viață există de 20 de ani pe aceste meleaguri, mă refer la nu puține proiecte și evenimente.

– În nici un caz nu am devenit un zgîrci frumos, nici eu, nici alții…

Astăzi, 19 august, omul mi-a dat următoarea replică:

„Este tonic să constat că există oameni care au o atît de bună părere despre ei, aşa cum o dovedesc afirmaţiile din cele două comentarii. Eu nu sunt aşa, eu sunt un făţarnic. Reuşesc din ce în ce mai greu să-mi ascund sentimentele.

Revenind la fotografii, la una bună (nu contează dacă e a dvs. sau a altuia), eu vă găsesc o mie altele ratate.
Probabil că aşa ar fi stat lucrurile dacă ar fi fost la fel de uşor să pictăm un tablou, după cît de facil este să apăsăm pe declanşatorul aparatului. Cu alte cuvinte, imaginile zac în noi, ca un soi de potenţial.

Lipsa de cultură a majorităţii nu o afirm numai eu. Şi nu mă refer aici la evanghelici. Pe mine ţarcurile în care i-aţi închis ca pe nişte vite şi i-aţi marcat cu dispreţ nu mă interesează. Nu mă tentează nici ţicniţii singuratici, nici gaşca nebună.

Cînd mă refer la fotografie, la milioanele de fotografii, mă uit în colecţiile de pe Flickr, de exemplu, nu pe facebook sau pe blogul dvs., să vă admir apusurile sau florile, care, deşi banale, sunt destul de reuşite.
Nu vorbesc nici de marii artişti fotografi. Nu vorbesc, de exemplu, despre Voicu Bojan. Scriam despre omul obişnuit, care se bucură obişnuit şi moare la fel de obişnuit.

Cît despre afirmaţia dvs. din cel de-al doilea comentariu, (“În nici un caz nu am devenit un zgîrci frumos, nici eu, nici alții…”), o consider mult prea stupidă ca să o mai comentez. E, oricum, onorabil că v-aţi gîndit să-i apăraţi ce ceilalţi, indivizii pe care-i agresaţi aproape zilnic pe blog prin proastă creştere, îngîmfare şi paranoia.”

Răspunsul meu a fost următorul:

Știam eu că nu vă ține prea mult atitudinea de elev silitor la capitolul “bune intenții”…

Iar am avut dreptate, ce păcat!..

Iar v-ați trezit să mă jigniți în mod cu totul gratuit?… – “indivizii pe care-i agresaţi aproape zilnic pe blog prin proastă creştere, îngîmfare şi paranoia.”

N-a trecut decît o săptămînă de cînd mă salutați cu… respect! Pe Facebook!

Rasvan Cristian Stoica: Vă salut cu respect şi vă mulţumesc. Dialogul mi-a luminat ziua.

Sunteți vreun Jekyll & Hyde?

Aș vrea să comentez aici formulele ignobile ale Vindecătorului.

1. Nu este adevărat că afirmațiile din cele două comentarii ale mele dovedesc că eu aș avea o părere bună despre mine.

(Dar le pot reformula, am o droaie de citate din ce au scris alții despre mine, inclusiv Răsvan Cristian Stoica, ba chiar și Marius Cruceru, ca dovadă că ar trebui să am o părere bună despre mine, dar nu mai înaltă decît se cuvine).

Afirmațiile mele se referă la PROIECTE și EVENIMENTE din Oradea și jud. Bihor care contrazic ofuscările pesimiste ale medicului „patriotard”…

2. Resping categoric formulele conform cărora eu i-aş fi închis pe evanghelici în ţarcuri şi i-aș fi „marcat cu dispreţ”. Despre hiperbolizările grotești ale Vindecătorului am mai scris în ultimii ani, drept pentru care blogul său e în lista sondajului pentru desemnarea celui mai jegos blog evanghelic.

3. Finalul comentariului său nu e o încercare de marcare cu dispreț a mea: „proastă creştere, îngîmfare şi paranoia”?…

A mai încercat în repetate rînduri așa ceva în anii trecuți!… Și la ce folos?…

Să ajungă să mă salute cu respect pe Facebook!…

După care iar s-a ipostaziat în latura sa întunecată, care iese periodic la lumină…

Cînd te aștepți cel mai puțin… :(

Publicitate