Bisturiul ruginit al Vindecătorului…

Iar își încearcă Vindecătorul bisturiul ruginit pe pielea mea…

Că uită că bisturiul lui e ruginit e una, dar să nu țină cont că pielea mea, tăbăcită în atîția ani în spațiul public de pocăiții prostovani și fuduli, nu poate fi găurită așa ușor – deja e cu totul altceva…

Cîndva, anul acesta, un amic făcea observația că Vindecătorul s-ar fi cumințit… Să vedem, i-am spus…

Din păcate, iar am avut dreptate!…

Ieri, am făcut precizările de rigoare în postarea:

Un comentariu pe blogul Vindecătorului – 19 august 2013.

Fără să fac o afirmație explicită, am considerat că precizările mele sînt suficiente pentru a arăta că schimbul de replici DE ACUM nu a apărut din cauza vreunui subiect anume, al unui context din blogosfera evanghelică explicit care să ne fi pus în astfel de poziții belicoase.

Din cîte observ, Vindecătorul are obsesii vechi la adresa mea și ține să le actualizeze în formule ignobile și inepții iscate dintr-un condei evident obosit, dacă nu cumva chiar otrăvit!…

Ultima sa postare se intitulează Foaia vitelor de pripas și mi se adresează mie, ca urmare a unui scurt comentariu al meu: „Nu mă interesează opiniile dvs. Cu atît mai puțin să ne cotonogim unul pe altul… Maturizați-vă!”

Vestea proastă e că vitele de pripas sînt, în imagistica Vindeătorului, evanghelicii români, pe care cică eu i-aș fi băgat în țarc și aș avea un fel de control asupra lor prin faptul că ei tac ca vitele, în loc să-mi tragă „una în fund”, cum el o face „cu mare plăcere de fiecare dată cînd se iveşte prilejul”.

Numitu-m-am mogul (al blogosferei evanghelice) și o voi face în continuare (dacă vreau!), și știu uneori ce pot face și ce nu pot face (ceea ce Vindecătorul nu pare a avea habar, sau nu vrea să aibă habar…), ideea că UNII au influență și manipulează e o idee demnă de abordat, eu însumi am arătat în numeroase rînduri în ce fel „bloggeri” precum Marius Cruceru și Paul Negruț au folosit (ȘI) spațiul virtual pentru a manipula „vitele” evanghelice, dar a face astfel de afirmații despre mine nu ține de domeniul artistic (pe care Vindecătorul încearcă oarecum să-l abordeze în pseudo-pamflete, cum am menționat în mai multe rînduri anii trecuți), ci de cel psihic – paranoia de care suferă Vindecătorul e deja celebră (voi relua mai jos exemplele care indică acest lucru).

Vestea bună e (că Vindecătorul, la fel ca și alții, nu are acces la fundul meu, și, așadar, nu are cum să-mi tragă „una în fund” şi) că eu nu trebuie să consum potenţial creator pentru a contracara demersul său grobian; nu trebuie decît să reiau chestiuni deja cunoscute pentru a arăta cu ce personaj avem de-a face.

Căci, bă, vitelor, nu doar eu am de a face cu el, ci și voi, care tăceți…

Chestiunea care mă interesează, ca de multe atîtea ori în ultimii ani, este cea a ADEVĂRULUI.

Este adevărat că…? – aceasta a fost o modalitate obișnuită pe care am folosit-o pentru a iniția dialoguri cu formule care au apărut în spațiul public.

Merită?… – aceasta a fost un alt aspect pe care l-am avut în vedere atunci cînd m-am implicat în polemici.

Am văzut că mulți nu sînt pregătiți de polemică, nu au cultura dialogului, în schimb au o aroganță a pocăiților urît mirositoare, așa că am pus o perdea de fum în față, să văd cine poate trece de ea. Nu mă bag în polemică cu oricine, pentru orice, sau oricînd.

Anul acesta am ajuns la cea mai scurtă și eficientă formulă: VALEA! (pe email).

În (prea) multe cazuri, afirmațiile cărora trebuie să le dibuim cantitatea de adevăr sînt la adresa unor persoane, nu despre IDEI.

Uneori, astfel de afirmații care trebuie CERCETATE sînt la adresa persoanei mele.

Așadar, am fost pus nu de puține ori în situația de a lua o decizie (rapidă): Merită să dau informații despre persoana mea?

Dacă miza e mare, adică dezinformările apărute (laolată cu jigniri gratuite) au de a face cu proiectele în derulare, atunci am considerat că merită să aloc timp și energie unor dez-mințiri (care nu au fost puține).

Alteori, avînd în vedere alte chestiuni, care țineau de familie, biserică, blogosferă, societate etc., am considerat, de asemenea, că e bine să fac precizările necesare pentru spațiul public.

Un al treilea caz este cel în care consider că nu merită să investesc timp și energie, căci nu sînt prost pentru că zice cineva că aș fi, și nici mîrlan, dacă cineva s-a ostenit să scrie așa ceva despre mine.

Să scriu despre mine în stilul ăsta e destul de plictisitor…

Prefer să violentez mai bine urechile / ochii cititorilor, să trecem peste moment, și să ne ocupăm de chestiuni importante, cărora, cum bine se știe, le acord atenție de vreo 12 ani, în aventura mea pe Internet.

Am adoptat ca stil de lucru, cum am amintit și cu alte ocazii, INFORMAREA și DEZBATEREA.

Știu că unii așteaptă mai multe articole scrise de mine, dar am considerat că e nevoie de informații, întrucît mediul confesional evanghelic gîlgîie de DEZINFORMAȚII și apar formule ciudate în cele mai neașteptate momente.

În ceea ce privește DEZBATEREA, trebuie să constatăm, cu tristețe, că mediului confesional evanghelic îi lipsește cultura dialogului. Precum și cea a solidarității.

1. Primul lucru care se poate spune despre bloggerul evanghelic Vindecătorul este că nu are o agendă determinată de evenimentele și fenomenele din mediul confesional evanghelic.

Nici nu este situat într-o zonă care să-i permită să fie la curent cu acestea, dar și dacă ar fi într-o astfel de zonă (București, Suceava, Cluj, Timișoara, Oradea), nu îl văd plimbîndu-se pe la evenimente, cum nici bloggerii evanghelici din Oradea nu o fac. În afară de mine, care fac eforturi să dau informații de la fața locului, DUPĂ ACEEA să comentez.

În schimb, Vindecătorul dovedește o atracție către mediul confesional evanghelic, din motive pe care nu le comentez acum.

Ar vrea să comenteze, cu umor inteligent (care la el se transformă în puseu pesimist), fenomene din lumea evanghelicilor, dar sărmanul nu are informații, ca să nu mai zic că e și paranoic.

Să ne amintim cîteva din gafele sale:

– În 2010 scria că Vasilică Croitor ar fi fost dat în judecată, ceea ce nu era adevărat:

Atenție la dezinformările din Mahalaua Vindecătorului

– Tot în 2010 se referea la mine numindu-mă şeful reţelei România Evanghelică, ceea ce nu era (și nu este) adevărat:

Dez-Mințiri (26/2010)

– În 2011 paranoia Vindecătorului a înzecit numărul celor care au pătimit la Ruginoasa (în 1997)- “Ruginoasa a fost şi locul unui cumplit măcel, prin anii ’90, cînd peste o sută de baptişti au fost internaţi în spital cu răni grave provocate de bandele de aşa-zişi credincioşi ortodocşi.”:

Atenție la dezinformările din Mahalaua Vindecătorului – Cazul Ruginoasa

Nu aveau cum să fie nici măcar 10 internaţi în spital, întrucît în incident fuseseră implicaţi… 9!

2. Al doilea lucru care se poate spune, aşadar, despre bloggerul evanghelic Vindecătorul este că nu prezintă încredere în ceea ce privește informațiile pe care le vehiculează, ba, mai mult, suferă de paranoia. Potențialul său creator îi joacă feste, determinîndu-l să imagineze situațiuni care nu au de a face cu realitatea.

3. În al treilea rînd, bloggerul evanghelic Vindecătorul a permis comentarii de joasă speță, cu mahalagisme și grohăituri, prin care blogul său a dobîndit straturi groase de jeg.

În ceea ce mă privește, am fost acuzat acolo că aș fi fost exmatriculat de la Universitatea Emanuel, ceea ce nu era adevărat. Dimpotrivă, am intrat primul în grupa de teologie și am terminat primul (alături de Lucian Ciupe), avînd și un rol important în comunitatea studenților din perioada cea mai bună a istoriei Universității Emanuel.

Vindecătorul și-a dat seama ATUINCI că există o cu totul altă variantă a poveștii (femeia care m-a „exmatriculat” a explicat că aşa a CREZUT ea…!), dar abia peste cîțiva ani și-a cerut scuze față de mine. (Cam anemice…)

Ceea ce nu a înțeles sau a evitat să țină cont Vindecătorul este faptul că motivul inițial, pentru care i-am denumit și îi denumesc în continuare blogul ca fiind jegos, nu ține de persoana mea, ci de ceea ce a apărut scris pe blogul lui despre Dănuţ Mănăstireanu.

4. Din acelaşi motiv, Marius Cruceru, cel care (s-a lăudat că) l-a nășit pe Vindecătorul în blogosfera evanghelică, s-a dezis de el la scurt timp (în 2008):

„Astăzi, făcînd o tură blogurilor, am descoperit cele două pamfelte usturătoare pe care Rasvan Cristian le-a scris împotriva lui Dănuţ Mănăstireanu.

Mărturisesc că le-am citit doar în diagonală şi am rămas profund intristat de faptul că ironia cristică, fără a mai trece prin etapa ironiei socratice, a degenerat în diatribă usturătoare, în pamflet biciutor.

Am apreciat de la bun început talentul evident al lui Rasvan Cristian, uşor de recunoscut la prima vedere, la fel sensibilitatea lui foarte ascuţită, ascunsă după împunsătura condeiului, dar nu încurajez acest fel de scriitură.

Precizez faptul că eu şi Dănuţ Mănăstireanu ne situăm în multe lucruri pe poziţii diferite, dar nu cred că aceasta este calea de rezolvare a diferenţelor şi nici de luminare a celor care sînt în căutarea adevărului şi a Feţei Domnului. Nu cred că zeflemeaua, persiflarea, miştocăreala trebuie confundate cu spiritul ludic. Nu cred că ridiculizarea cuiva, oricine ar fi acesta, este modul de a mustra în Domnul.

Îmi rezonează în aceste zile foarte puternic în minte versetul din Iacov 3:17.

Iacov 3:17 Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.

Regret profund dacă prin nevegherea mea sau prin abolirea cenzurii pe blogul meu sau prin alt gest am încurajat fără să vreau creaţia acestui gen de texte.

Îmi asum responabilitatea lansării lui Rasvan în blogosferă, dar se pare că a învăţat să umble pe propriile lui picioare, iar direcţia în care a luat-o prin ultimele posturi nu corespunde direcţiei pe care eu am visat-o pentru blogosfera evanghelică din România. Ironia cristică, cel mult socratică, da, puţină urzică şi un pic de acid, poate, dar nu bătaia de joc la scena deschisă.”

Deci, ca să priceapă orice vită, cînd îşi bate joc Marius Cruceru de cineva la scenă deschisă, e ironie… cristică, cînd ridiculizează Vindecătorul pe cineva, e zeflemea, miștocăreală, bătaie de joc…

Acum, că am făcut, din nou, radiografia profilului bloggerului evanghelic Vindecătorul – 1) nu are agendă evanghelică; 2) nu are informații credibile, în schimb suferă de paranoia; 3) blogul său face parte din Mahalaua Evanghelică; 4) i se recunoaște condeiul talentat, dar la ce folos, de vreme ce exagerează cu bătaia de joc… – să abordez ultima sa postare.

A fost necesar să stabilesc mai întîi diferența de clasă între noi doi: eu sînt primarul blogosferei evanghelice, el este un cetățean care are obsesii la adresa mea.

Avînd în vedere că de cîțiva ani am demascat dezinformările de pe blogul lui și că eu l-am acuzat, cu dovezi, de mîrlănie și paranoia, nu e de mirare că a încercat în mai multe rînduri să mă ponegrească.

Dacă sînt implicat, încă o dată, într-o astfel de dispută penibilă, țin cu tot dinadinsul să-mi exprim dezgustul pentru situația de a trebui să dau replică cetățeanului… dezorientat.

De fapt, precum se poate vedea din ce am scris aici pînă acum (și am fost scurt!), cît și din alte postări asemănătare, eu scriu mai puțin pentru a da replică cuiva, cît pentru a așeza chestiunea într-un context, de obicei fiind vorba de contextul confesional evanghelic.

Din păcate, există un reflex la pocăiți de a se lua în gură cu oricine, fără a conștientiza (rapid) că nu sînt pregătiți pentru spațiul public!… Uneori nu știu nici să salute, dar știu să scoată mitraliera de versete (nu e cazul Vindecătorului). De obicei nu reușesc să rămînă la subiect, faptul că se simt jigniți (ÎN PUBLIC, auzi!) devine un impediment pentru dialog. Iar a-și cere scuze e deja prea mult pentru pocăiții aroganți… Mai bine se retrag în ghetoul lor (dacă nu se retrag, le zic eu, pe Facebook: MARȘ înapoi în ghetoul confesional!) decît să-și ceară scuze, rolul principal al scuzelor fiind reluarea relaționării / dialogului.

Din perspectiva mea, Vindecătorul și alții asemenea lui sînt doar victime ale propriei lor infatuări și ale lipsei de disciplină în relaționările în spațiul public.

Dar Vindecătorul determină la cititori, ca și Pătrățosu, o anumită atracție, pe care am declarat, anii trecuți că vreau să o reduc – am făcut și fac eforturi ca cititorii evanghelici să nu fie vite, să nu rămînă mute în fața farmecului pe care Pătrățosu și Vindecătorul îl au în spațiul public, dar calitatea activității lor pe Internet nu se ridică la standardele pe care le presupune poziția pe care au dobîndit-o.

Amîndoi au trebuit să-și recunoască greșelile, dar și informațiile eronate pe care le-au dat. ASTA mi se datorează în primul rînd mie!

Refuz, așadar, să discut cu Vindecătorul (sau cu alții care au obsesii la adresa mea) de pe poziții de egalitate.

Boxăm la categorii diferite, eu sînt dintr-o clasă SUPERIOARĂ la care Pătrățosu și Vindecătoru nu dau semne că ar putea accede…

Vindecătoru scrie: „Dacă nu vă interesează opinia mea, de ce-mi citiţi postările?”

Deja am dat un răspuns mai sus: Pentru a reduce impactul gogmăniilor (pe care le scrie Vindecătorul, Pătrățosu și nu puțini alții) în blogosfera evanghelică. Pe mine mă interesează ca evanghelicii să nu fie vite…

Dar există și alte motive, însă nu am chef să mai scriu, m-am plictisit…

Ce a fost important am scris deja.

Nu de paranoia ține blogul pe care mi l-a dedicat Vindecătorul?…

Seminţe pentru papagal – Un blog despre Alin Cristea, papagalul mogulilor şi mogulul papagalilor

Cică lui îi ajunge!… (ca să se răcorească, înțeleg eu…)

De-aia n-a mai scris din noiembrie 2012?!…

Sînt oarecum stingherit că a trebuit să acord atenție Vindecătorului…

Mă așteaptă o droaie de cărți să le răsfoiesc, să dau citate din ele, spre folosul cititorilor…

Chiar am de lucru, nu trebuie să mi-l inventez!…

Nu-l mai bîzîiți pe primar cu tot felul de obsesii…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: