CITATE (2): Horia-Roman Patapievici – Cerul văzut prin lentilă

ӿӿӿ

Deși nu pare, ipocrizia genialității e consecința directă a neputinței de a te accepta așa cum ești, din care rezultă aversiunea modernă pentru inactivitate. Umflarea sentimentelor, dezmățul mărturisirilor „dostoievskiene”, vulgaritatea punerii sufletului pe masă, toate acestea sunt solidare cu ascensiunea cultului muncii ca salvare. Fără teama de a șoca, se poate spune că formula sufletească a modernilor exclude demnitatea pură și simplă, adică liniștea de sine. Mă refer, firește, la cele două virtuți cardinale ale autenticității, care sunt detașarea și autonomia, și la forma cea mai pozitivă a discernămîntului, care este disprețul pentru ceea ce merită disprețuit. Vreau să spun că un om liber nu are nevoie de muncă pentru a se salva.”

ӿӿӿ

Rădăcina resentimentului este interdicția de a poseda, atunci cînd, transcendental vorbind, posesia este în principiu posibilă. Aceasta este logica proastă a lumii: simți, nu ai și detești. Sau: pari, nu ești și detești. Mai interesant este faptul că, aproape întotdeauna, rătăcirile adevărului se împletesc indiscernabil cu tribulațiile resentimentului. Pentru omul nesatisfăcut prin excelență care este omul mirosului, adevărul nu poate fi decît hazard al reacției resentimentare. Cînd tac ulcerațiile, palidul chip al de neatinsului se întrevede. Fără folos. Resentimentul, ca și rătăcirea, este o spirală adînc înfășurată în abisul finitudinii.

ӿӿӿ

Unitatea adevărului nu rezultă din identitatea accepțiilor sale de întrebuințare, ci din însușirea comună de a se opune erorii.

ӿӿӿ

Dacă sofismul ține de inteligență, bășcălia ține de caracter. Ea este un soi de sofism sufletesc, prin aceea că degradează în mod iresponsabil raportul nostru cu veracitatea. […] În aspectul ei cel mai agresiv, băşcălia este acelaşi lucru cu setea de impermanenţă.

ӿӿӿ

Bovarismul metafizic căruia românii i s-au abandonat cu frenezie patriotică a avut drept consecință pe termen lung consolidarea preeminenței grupului asupra individualității. […] Întîrzierea multor români în registrul ideilor tribale este consecința directă a preferințelor lor pentru învechitele metafizici compensatorii: că este vorba de dacizarea vieții cotidiene, de lenea spațiului mioritic, de bizara credință în Walhalla dacică sau de conceptul straniu de terra mirabilis, românul nu poate azi depăși mirajul tribalității, în care continuă să vadă autenticitatea sa ca popor, tocmai pentru că își extrage valoarea din reflectarea în oglinzile deceptive ale acestor vulgate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: