Dezmințiri, precizări și comentarii – 21 august 2013

Așa cum m-am așteptat, Vindecătorul a luat-o la vale rău de tot cu opiniile sale la adresa mea (și a altora).

Și, așa cum m-am așteptat, iar și-a manifestat paranoia conform imaginii pe care mintea sa, ignorantă și fudulă, o iscă ca alternativă la REALITATE.

Situaţiunea nu diferă mai deloc de cele din ultimii ani, cînd, în repetate rînduri, Vindecătoul a încercat să mă discretideze în spațiul public. După cum se poate vedea cu ochiul liber, nu a reușit nici cît negru sub unghie.

Lipsa de disciplină minimă în alcătuirea discursului public, combinată cu reflexul resentimentar care îl animă, nu constituie vreun parametru nou în ceea ce privește prezența lui în blogosfera evanghelică.

Iată titlurile ultimelor sale postări:

Foaia vitelor de pripas – 20 august 2013

Nebunii paradisului. Barthimeu are dreptate – 21 august 2013

Nebunii paradisului. Camix nu are dreptate – 21 august 2013

Toate trei au avut ca pretext comentariul cuiva – Alin Cristea, Barthimeu, Camix – și sînt în legătură directă cu persoana mea.

În prima postare, Vindecătorul a inventat o imagine în care vitele – cititorii mei evanghelici – ar fi ținute într-un țarc de Mogulitatea mea.

Ieri, 20 august 2013, am făcut precizările de rigoare în postarea:

Bisturiul ruginit al Vindecătorului…

În a doua postare, Vindecătorul reia imaginea în formula, referitoare la mine: „manipulează rețeaua”.

În a treia postare, Vindecătorul mă numeşte măgar, impostor, nebun (iar pe Iosif Țon îl numește ȚonȚonel), desfășurîndu-se în voie așa cum îl cunoaștem prea bine din ultimii ani, și nu din ultimele luni, cînd a încercat, se vede că fără folos, să se cumințească…

În cadrul comentariilor apărute la aceste postări, se poate observa revenirea fenomenului Mahalaua Evanghelică, în care se discută despre o persoană – Alin Cristea, și mai puțin despre IDEI.

Voi prezenta dezmințiri, precizări și comentarii în legătură cu cele 3 postări și comentariile respective.

Majoritatea chestiunilor referitoare la persoana (și activitatea mea) nu sînt noi, ele au mai apărut în blogosfera evanghelică în registru resentimentar (și ignorant), nu fac altceva decît să le reiau și și să reactualizez răspunsurile pe care le-am dat deja în ultimii ani.

Referințele la cele trei postări vor fi sub forma:

FV.P – Foaia vitelor de pripas
NP.B – Nebunii paradisului. Barthimeu are dreptate
NP.C – Nebunii paradisului. Camix nu are dreptate

1. Prima dezmințire are de a face cu paranoica afirmație a Vindecătorului în legătură cu mine:

„Stă toată ziua cu nasul în borcanul cu şerbet de net.” (NP.B)

Aceasta este o minciună, o formulă grotescă iscată de mintea (nu) prea odihnită a Vindecătorului, care încearcă să-și vîndă (ieftin) elucubrațiile.

Cum scriam ieri, prima caracteristică a bloggerului evanghelic Vindecătorul este că nu are o agendă evanghelică, informațiile despre evanghelici pe care le inserează în articolele sale fiind nu de puține ori eronate.

În proliferarea acuzațiilor la adresa mea de-a lungul anilor, Vindecătorul a dat dovadă de ignoranță în ceea ce privește contextul în care are loc viața mea. Astfel, a fost extrem de atent la ce scriu pe blogul România Evanghelică (selectînd, desigur, numai ce a vrut el), dar extrem de neatent la alte mijloace de comunicare pe care le folosesc: Messenger, Twitter, Facebook, YouTube, liste de discuții.

În mod similar, accentul obsesiv Vindecătorului pe statutul meu de mogul al blogosferei evanghelice sau de statutul meu, pe care el însuși îl menționa, de evanghelic român cu cea mai mare vizibilitate pe Internet, l-a făcut să dea prea puțină atenție vieții mele de om în carne și oase.

Mulți au putut afla, dacă au vrut, destule despre viața mea și RITMUL ei, despre preocupările mele, în ultimii ani de pe FACEBOOK. Cum însă Vindecătorul abia a apărut pe Facebook (în urma unor replici de ale mele despre Facebook, cum el însuși a menționat), presupun că încă e buimac, ignorant, dar cu același apetit de conversație, fie pe bune, fie pe nebune…

Vindecătorul, ca și alții, e mai concentrat pe PERSONAJUL Alin Cristea decît pe PERSOANA Alin Cristea.

Avînd în vedere că îmi citește blogul cu sîrguință (deși parcă zisese de cîteva ori că nu o să-l mai citească), mă aștept ca Vindecătorul să știe, totuși, mai multe despre cotidianul meu decît alții care intră mai rar și LI SE PARE că Alin Cristea stă toată ziua la computer / pe Internet.

Acum 3 ani am dat o dezmințire în acest sens:

Dez-Mințiri (12/2010)

Am pus o droaie de poze de la evenimente din Oradea şi alte locaţii, doară a trebuit să mă deplasez în locațiile respective, nu? Oradea (unde sînt multe biserici și edituri evanghelice și multe evenimente), Beiuș, Arad, Cluj, Timişoara, Constanţa, București, Iași.

Vezi pagina: POZE Evenimente 2012 – 2013

Iar colaborările de ani de zile cu editurile evanghelice din Oradea nu le-am întreținut de la birou, la telefon, ci am făcut multe vizite domniilor lor…

Ce să mai spun de sutele, dacă nu miile de fotografii, făcute ÎN AFARA spațiului locativ…

Vindecătorul bate cîmpii!… Iarăși!…

2. O a doua dezmințire care se impune are de a face cu declarația lui Marinel Blaj referitoare la mine:

„Personajul ştie că în felul acesta îşi face rating şi sunt destui care îl sprijină în asta!” (NB.B)

Marinel Blaj se recunoaște a fi nou în blogosferă (și, totuși, vechi), dar se aruncă, ca un berbec, cu capul înainte.

Declarațiile sale despre cum fac eu rating sînt aiuritoare și nu țin cont de informații pe care eu le-am oferit din plin (spre exasperarea lui Marius Cruceru).

Mai întîi de toate, să reamintesc faptul că am declarat, în repetate rînduri, că nu sînt interesat să îmi cresc numărul de vizite pe blogul România Evanghelică, întrucît sînt alți parametri cărora le acord atenție. Norma pe care mi-am propus-o în ultimii ani a fost de 10.000 de vizite pe lună (dar de obicei sînt peste 20.000).

Așadar, novicele Marinel Blaj pleacă de la o presupoziție falsă: că eu aș folosi un limbaj dur (UNEORI!, adaug eu, România Evanghelică a trecut de 24.000 de postări) în vederea ratingului. FALS!

La fel de falsă este și presupoziția că eu aș face rating prin folosirea limbajului dur.

Se pot verifica informațiile pe care le ofer aproape zilnic la rubricile: 1) Info România Evanghelică – nr. de vizitatori (WordPress oferă și numărul de vizitatori, nu doar pe cel al vizualizărilor, din decembrie 2012) și de vizualizări, țările de unde se accesează, cele mai citite postări ale zilei, termeni de căutare, și 2) Ce nume apar în Top Posts pe blogul România Evanghelică.

Din ACELE informații (și nu din capetele zăbăuce ale paranoicilor Vindecătorul și Marinel Blaj) se poate deduce, oarecum, CUM fac eu rating.

Dar, așa cum am menționat cu alte ocazii, astfel de opinii ale gogomanilor neinformați nu țin seama de faptul că eu eram deja un PERSOANJ, cu vizibilitate în anumite segmente ale spațiului confesional evanghelic ÎNAINTE de a face blogging.

Așadar, orice evaluare a bloggerului Alin Cristea ar trebui să aibă de a face ȘI cu renumele pe care îl avea PERSONAJUL înainte de a deveni blogger.

Astfel, în revista electronică Confesionala, pe care am editat-o cel puțin 8 ani, au scris 100 de nume.

Așa ceva a fost posibil pentru că eram în suficientă relație cu destui oameni.

Vindecătorul și Marinel Blaj îngustează ENORM palierul existențial al vieții mele și sînt concentrați DOAR pe parametri tehnici, care se pot observa din vizibilitatea pe care eu am dobîndit-o pe Internet.

Dar, de fapt, unul dintre aspectele definitorii ale PERSONAJULUI Alin Cristea este RELAȚIONAREA.

Inclusiv pe Internet! Am avut colaborări / relaționări consistente cu Vasile Tomoiagă (Clujul Evanghelic) și Dan Surducan (Brașovul Evanghelic), ca să dau doar două exemple, ÎNAINTE de a ne întîlni față în față.

Ceea ce ar trebui să priceapă novicele Marinel Blaj, din ce am scris aici, e că, dacă aș renunța la toate proiectele mele, și aș lua-o de la zero, nu anumite producții ale mele ar conta în primul rînd, ci potențialul meu relațional și creativ.

De fapt, nu putem să o luăm, efectiv, de la zero. Întotdeauna o luăm de acolo de unde am rămas…

Marinel Blaj și oricine VREA (!) poate observa care sînt zilele în care am avut cele mai multe vizualizări și cu ce OCAZII (informații pe care le-am prezentat în 22 iulie 2013):

13.831 – 22 iulie 2013
7.620 – 8 mai 2013
6.004 – 22 octombrie 2012
4.634 – 16 iulie 2012

Vezi pagina: 1.000 vizite pe zi

Ocaziile cu care au fost înregistrate aceste cifre mari de vizualizări:

POZE: Turneu Speranța – Oradea 2013
POZE: Fratele Yun la Oradea
POZE: Înmormîntare Alexandru Căpăţînă
POZE: Alin Loloș la Oradea

Concluzia ar fi următoarea: Fac rating pe România Evanghelică dacă pun poze de la evenimente.

Dar, cel puțin în cazul meu, trebuie ținut cont și de faptul că mă folosesc de alte canale (Messenger, Twitter, Facebook) pentru a promova postările de pe blog.

Aveam o vorbă, pe Messenger, cu Vasile Tomoiagă, tovarășul meu de trudă pe Internet în ultimii 5 ani: Morții aduc clickuri.

Creștin Total, la mijloc de august 2013, a folosit aceste două mijloace pentru a obține un număr imens de vizualizări: 500.000 în 5 zile. 100.000 pe zi!

GROTESC!…

Drezina și Dyo, unii dintre cei mai buni bloggeri evanghelici, abia au circa 200.000, respectiv 300.000. ÎN TOTAL!

Evanghelicii mai au multe de învățat!…

Comentariul lui Marinel Blaj conține însă mult mai multe trăsnăi decît doar cea referitoare la rating:

„Răsvan dragă, te consumi prea mult… “Omul e devastator şi poate face mult rău”? Greşit! Nu POATE, ci FACE! Eu sunt mai nou în “blogosferă” (abia a trecut un an) dar urmăresc de multă vreme ce se întâmplă. E ca în povestea cu “regele” Cioabă şi “împăratul” Iulian, adică o ţigănie în care, iată, şi “regii” mor! Nu zic… să nu zici, şi oricine demască astfel de comportamente bine face! Dar… nu te consuma! Nu merită, vorba lui Daniel. Astfel de personaje există pentru acelaşi motiv pentru care există speciile numite “necrofage”. Că unii compătimesc asemenea personaje, cred că e un creştinism greşit înţeles. Imaginează-ţi-L pe Domnul compătimind dracii trimişi în porci sau porcii stăpâniţi de draci!

Personajul ştie că în felul acesta îşi face rating şi sunt destui care îl sprijină în asta! Sincer, am admirat dorinţa ta recentă de “a pune de pace” cu personajul, dar sper că te-ai convins că nu se poate. Există opţiuni destule, de la “spam”, “ignore” şi până la “delete”!

Aşa că revin… te consumi prea mult şi e păcat. De tine!”

Ah, de cîte ori nu a apărut, în ultimii ani, ideea asta: spam, ignore, delete!

S-a mai trezit acum încă unul: Marinel Blaj.

Păi nu a avut efect! DELOC! Marinel Blaj consumă degeaba aerul din blogosferă…

Pe de altă parte, e interesant, nu-i așa?, ce zice Marinel Blaj: „oricine demască astfel de comportamente bine face”.

Înţeleg că ar fi vorba de un comportament prin care faci rău!…

Păi comportamentul Vindecătorului nu e tocmai un ASTFEL de comportament nociv?…

Nu l-a demascat Marius Cruceru?

Nu l-am demascat și eu?

Omul inventează într-o veselie… Minciunile lui și dezinformările lui și Mahalaua lui nu trebuie demascate?

Marinel Blaj se pare că manifestă sindromul ochelarilor de cal… Vede puțin și nechează mult!…

Nu are nimic de a sancționa în discursul public al Vindecătorului în care acesta numește pe cineva (pe mine, în cazul ăsta, dar așa a făcut și cu alții, cu Dănuț Mănăstireanu și Iosif Țon): măgar, impostor, nebun?…

Iar Barthimeu îi ţine isonul, numindu-mă: „sticletele, o corcitură între CVT și Jiji”… Şi: Papagal…

Hm… Se-mpute treaba!…

3. Trebuie să dau dezmințire și în cazul afirmației deșănțate a lui Marinel Blaj conform căreia eu fac rău prin activitatea mea pe Internet.

Chestiunea e așa de banală… Există atîtea aprecieri la adresa activității mele pe Internet, consistente și consecvente, unele sînt publice…

Mi s-au adresat atîtea mulțumiri, pentru că informațiile pe care le-am oferit chiar au folosit, încît nu pot să spun decît Marinel Blaj bate cîmpii… Da, și el!…

Ironia sorții face ca tocmai Vindecătorul, și tocmai anul acesta, să fi exprimat aprecieri la adresa activității mele pe Internet:

„Volumul de muncă la care s-a angajat este enorm. De rezultatele lui ne folosim destui. Eu sunt unul dintre cei care-i accesează foarte des blogul şi multe din trimiterile sale mi-au fost de folos. Mi-a sezizat lucruri interesante, nu neapărat din lumea evanghelică. Un amănunt esenţial pe care nu vreau să-l uit este că nu am observat să fi cenzurat informaţia, indiferent dacă ea a provenit din medii ce-i sunt, presupus, ostile. El nu gîndeşte blogosfera ca un diletant cum sunt eu, ci ca un profesionist… […]

Există vreo modalitate prin care cineva să poată plăti, în mod cinstit, munca omului acesta? (Mă refer la cei care-l accesăm şi ne folosim de informaţiile de pe blogul în cauză.). Eu zic că da, şi chestia se poate face anonim, aşa cum ne învaţă Dumnezeu. Nu trebuie decît ca el să deschidă un cont, afişat pe blogul menţionat, la care să depună cît crede fiecare că e dator să plătească (nu să dea! nu să dăruiască! să fim înţeleşi). Vorbesc aici de un blog ca de o platformă de informaţie, ca de un cotidian electronic, nu ca de un moft personal (cum e blogul meu, de exemplu, pe care îl scriu pentru plăcerea mea). E o problemă de conştiinţă.”

Vezi: Fratele meu nașpa

Va’s’zică, nu-i dracul așa de negru…

Vindecătorule, Marinel Blaj și alții, maturizați-vă odată și nu mai scrieți tîmpenii despre mine (și despre alții) care pot fi așa de ușor discreditate…

Problemă de conștiință?

ADEVĂRUL e o problemă de conștiință!

Cea mai mare nevoie pe care o avem nu este un cont în bancă, care să îmi ofere supraviețuirea fizică, ci ADEVĂRUL, care să îmi ofere o perspectivă cerească asupra cotidianului meu…

În 22 septembrie 2012, Marinel Blaj recunoaștea că îmi datorează scuze pentru modul în care s-a exprimat public la adresa mea:

Domnule Marinel Blaj, aveți onoare? Atunci cereți-vă scuze!

Atunci am vrut să răspund: Asta-i onoare de două paralele…

Iată că o spun acuma.

Marinel Blaj se dovedește a fi, din păcate, un consistent promotor al Mahalalei Evanghelice…

4. Vindecătorul scrie despre mine: „Titlul de România Evanghelică ţine de delirul lui de grandoare, care e boala lui de bază.” (NP.B)

Iarăşi şi iarăşi, Vindecătorul apelează la o logică minimalistă, resentimentară și de prost-gust.

După o astfel de logică perversă, titlul de Moldova Creștină, pe care îl poartă de ani buni blogul pastorului Vasile Filat ar indica „delirul de grandoare” al moldoveanului?…

Dar eu am o droaie de bloguri cu denumirea asemănătoare precum: America Evanghelică, California Evanghelică, Arizona Evanghelică, Austria Evanghelică, Italia Evanghelică…

Doar titlul de România Evanghelică ține de delir, sau și celelalte?

În mai multe rînduri, am precizat că blogul nu este al vreunei biserici sau instituții confesionale. Anul ăsta mi-am pus și poza.

Discuția asta a mai apărut și în alte ocazii, dar nu s-a ajuns la nici un rezultat… De fapt, nu s-a formulat nici o ipoteză de lucru cu care să se pornească discuţia…

Pentru a mă cotonogi, Vindecătorul iar vrea un fel de revoluţie, la care să participe şi alţii…

Şi asta s-a mai încercat, şi tot fără nici un rezultat…

Vindecătorul ține să reia și o altă formulă despre mine: „Se consideră, pe sine, un soi de trompetă a neamului sau, în cazul lui, a evanghelicilor români.” (NP.B)

Nu este adevărat că aș reprezenta în vreun fel evanghelicii români.

Este adevărat însă că am un cuvînt de spus în mediul evanghelic românesc, dar asta e deja o cu totul altă discuție, și ține de mogulitatea mea…

Tocmai ACEASTĂ discuție o evită Vindecătorul și cei ca el, ocolind REALITATEA și înlocuind-o cu paranoia lor.

Ei vor ca realitatea să fie… ALTA.

Și ce dacă vor ei? Păi de-aia eu sînt mogul și ei nu, că eu POT și ei nu pot… Nu le rămîne decît să fie chibiți și să-și recunoască neputința, cel puțin prin mîrîielile la adresa mea, dar și la adresa altora…

Reamintesc ce scriam anii trecuți: Cei mai atacați evanghelici pe Internet sînt 3 baptiști nonconformiști – Iosif Țon, Dănuț Mănăstireanu, Alin Cristea.

În legătură cu chestiunea stupidă conform căreia blogul România Evanghelică ar reprezenta în vreun fel pe evanghelicii români, am precizat anii trecuți că blogul România Evanghelică e cu cîteva etaje deasupra mediului confesional evanghelic.

Îmi aduc aminte de această chestiune ridicată de Doru Pope, ocazie cu care am spus că eu am cu totul alte probleme decît cele la care se referea el și alți „neliniștiți”… Anul ăsta, o dată cu declarațiile publice pe care le-am făcut despre divorțul pe care l-a intentat soția mea cu doi ani în urmă (nu eu!, unii încă ajung pe blogul România Evanghelică cu termeni de căutare precum: Alin Cristea divorțează), s-a aflat care erau acele „cu totul alte probleme” cu care mă confruntam eu.

Dar chiar şi atunci se ştia de faptul că eu nu fac parte, tehnic vorbind, dintr-o biserică evanghelică.

Așadar, CUM să am eu vreun delir în a-i reprezenta pe evanghelicii români cînd nu fac parte, TEHNIC vorbind, dintre ei?

Desigur, sînt destui evanghelici din Oradea și din alte părți continuă să mă salute și să se relaționeze „confesional” la mine, iar eu, atunci cînd sînt întrebat de religie, cum m-a întrebat un poliţist creştin vineri, mă declar baptist (Nu arăt a baptist, nu-i așa? i-am spus zîmbind, știind că sînt cu barba mare și cu plete și cu cruce la gît).

Celor care știu de glumă le pot spune că sînt… metabaptist.

5. În timp ce scriu aceste rînduri, observ că Vindecătorului i-a sărit muștarul: „Mizeria pe care ai scris-o, cu democraţia, mă face să mă gîndesc să-mi rad rahatul ăsta de blog şi facebook-ul şi o voi face cît de curînd!”

Păi nu am zis eu că e jegos blogul Vindecătorului?

Cît despre Facebook, nici nu a intrat bine în mijlocul oamenilor că se gîndește să se autoexileze…

„Mizeria” la care se referă Vindecătorul (din nou paranoic și lipsit de măsură, îndemnat de amicii comentatori să nu pună la suflet) îi aparține lui Camix, din Oradea.

Tocmai voiam să menționez că e cel mai echilibrat comentariu din cele apărute la cele trei postări ale Vindecătorului referitoare la persoana mea. Pardon, la PERSONAJUL meu!

I s-a umplut deja Vindecătorului paharul?

Așa repede clachează? Nasol!…

Eu abia m-am încălzit…

6. Văd că a apărut și reprezentanta gospodinelor, „celebra” VioricaO, mincinoasa care a scris acum cîţiva ani că aş fi fost exmatriculat de la Universitatea Emanuel. Nu şi-a cerut scuze niciodată. Doar Vindecătorul a făcut-o anul acesta.

Numele ei este Viorica Oşan şi face parte din Biserica Baptistă Providenţa din Oradea.

Intervenţia ei este ciudată:

„Razvan, din pacate, acest comportament a lui Cristea , place unora, pentru ca asa cum spui, nu isi asuma raspunderea personala pt, ce gandesc, ca fiinta umana, individuala! Acum ceva vreme, cam 3 ani in urma, la biserica, in prima zi de Craciun, Cristea s-a ridicat , in plin program, cand biserica era plina de frati si nefrati, si s-a apucat sa critice… comitetul bisericii, Uniunea baptista, tot ce i-a venit pe gura…Si dupa un timp, sa aud vreo 2-3 persoane spunand ca “bine a facut ca le-a spus, cineva trebuia sa le zica”. “Dar de ce nu le-ai spus tu, intr-un mod direct, la comitet , nu in plina biserica in zi de mare sarbatoare?,” am intrebat persoana respectiva…deci ,astia suntem si se vede cum votam, in democratie, sau demoncratie…”

Viorica Oşan trebuie să se gîndească de două ori înainte de a vorbi, ba de zece ori, avînd în vedere precedentul pe care l-am amintit.

Trebuie să se gîndească bine CÎND a fost momentul la care se referă. S-ar putea să fi fost cu mai mulți ani în urmă și s-ar putea să nu fi avut loc în cadrul SLUJBEI, ci după aceea, în cadrul uneia dintre întîlnirile frățești informale care aveau loc în perioada dificilă prin care trecea Biserica Baptistă Providența din Oradea.

Dacă se referă însă la un moment din decembrie 2010, după ce pastorul Lucian Ciupe și-a dat demisia (în noiembrie 2010), atunci acela a avut loc, din cîte îmi aduc aminte, în ultima duminică din an, seara, și nu doar m-am ridicat în picioare, ci m-am dus în fața și am vorbit circa 10 minute.

(La o întîlnire a bărbaților am dominat discuțiile timp de 5 ore! Da, e vorba de Alin Cristea cel exclus TEHNIC cu mai mulți ani în urmă, dar care avea influență suficientă pentru a se impune în discuțiile publice.)

Acea intervenție a mea din ultima duminică din decembrie, dacă despre aceea e vorba, a avut loc DUPĂ ce în 21 noiembrie 2010, după amiaza, am solicitat celor doi presbiteri să mă adresez bisericii, ceea ce nu au fost de acord. Intervenția mea publică a avut rostul de a informa BISERICA despre situația fostului ei pastor, care trimisese documente pentru a fi cititie Bisericii, în care făcea precizările necesare, dar Comitetul nu a dat curs cererii lui.

Expresia „tot ce i-a venit la gură”, cu referire la mine, este cu totul nepotrivită. Se cunoaşte prea bine stilul meu discipinat în ceea ce priveşte luările mele de poziție, discursul meu public conținînd de obicei date care pot fi verificate și cuvinte bine alese, unele formule rămînînd celebre în memoria colectivă.

De asemenea, expresia „în plină biserică în zi de mare sărbătoare” e una hiperbolizată, folosită cu evident scop de a mă discredita pe mine, nu pentru a exprima REALITATEA.

Îmi aduc bine aminte că era o atmosferă cenușie, precum pereții, cum de multe ori e și acum la Biserica Providența, mai ales cînd vorbește presbiterul Teofil Tășădan, cel care vorbea atunci cînd eu am intervenit peste prelegerea sa.

Nu erau mulți la biserică, nu de obicei nu prea sînt duminica seara (am făcut de mai multe ori poze cu zecile de scaune goale din față).

Dar nu aș fi fost impresionat cu nimic dacă era biserica plină și în mare sărbătoare. Datoria mea era să le amintesc că Dumnezeu urăște sărbătoarea amestecată cu nelegiuirea.

Mă opresc aici cu această chestiune, deși aș fi avut multe de readus aminte.

Consider că am acordat mult prea multă atenție unei mincinoase.

7. Cireaşa de pe tort: Daniel Brânzei.

Pînă acum a avut un singur comentariu, primul la FV.P.

În stilul ambiguu, destul de puțin inteligent, pe care îl abordează în astfel de situațiuni, scrie:

„Dragă Răzvan
Ca să dai cu pietre în câini trebuie să te oprești puțin din drum. Nu se merită! Mergi înainte.”

Întrebare întrbăcioasă: ÎNCOTRO merge Vindecătorul?

Eu nu i-am dibuit vreo direcție în acești ani!… E dezorientatul prin definiție…

Nu e lipsit de farmec, desigur… Are condei, unii îl citesc, deși recunosc că nu îl pricep în totalitate…

Ieri, Daniel Brânzei îi spunea: „Mergi înainte.”, azi a fost de ajuns o interpretare paranoică a comentariului lui Camix să-l facă pe Vindecător să se gîndeacă la: ÎNAPOI! ÎNAPOI!

Poate nu e nevoie să mai menționez, Daniel Brânzei e cel care m-a dezamăgit cel mai mult în ultimii ani.

Cu pătrăţoşenia lui Marius Cruceru ne obișnuisem, pe Ionescu și Lascău i-am văzut cu toții cît pot, (Vindecătorul nu conta pentru mizele din blogosfera evanghelică), dar și Daniel Brânzei?!, mi s-a strîns inima…

Mediul evanghelic românesc are nevoie urgentă de un blogger-pastor care să nu se spurce cu carne, ci să se sfințească cu verdețuri…

În lipsa unui astfel de model, cititorii evanghelici acordă mult prea mult credit celor care sînt deja populari, nu însă și responsabili pentru locul public pe care îl ocupă.

8. Precizări finale: Am scris această postare în cîteva ore în 21 august 2013 și o afișez după ora 01.00 în 22 august.

Dar în 21 august 2013 am afișat peste 30 de postări pe blogul România Evanghelică.

Această precizare este importantă, pentru a preîntîmpina oareșce presupoziții tîmpite că eu aș fi obsedat de chestiunile de pe blogul Vindecătorului. Aș!

Am strategia și obiectivele fixate de mai mulți ani și acționez și reacționez în conformitate cu agenda mea, nu cu agenda altora.

Revoluția a căzut, măi „vindecătorilor”, puneţi de-o mahala mai bine… Că atîta sînteți în stare!…

Trist, dar adevărat!…

Dar pe cine mai interesează adevărul?…

Celor care credeți că viața cotidiană are semnificație trăită doar din perspectiva Adevărului, vă recomand blogul România Evanghelică, cu peste 24.000 de postări.

Veți găsi o droaie de informații care se pot verifica, multe gogomănii din blogosfera evanghelică sancționate pe merit și prompt, dar, mai ales, o să întîlniți o varietate de activități care indică pulsul mediului evanghelic românesc, din România și uneori din diaspora.

Adevărul nu ne face liberi, adevărul ne face responsabili!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: