CĂRȚI (16): Fahrenheit 451

fahrenheit-451

fahrenheit-451-2

www.elefant.ro

Fahrenheit 451 este o utopie negativă de mare impact, interzisă, fireşte, în lumea comunistă pe care o viza, la fel ca marile romane ale lui George Orwell “1984“ sau “Ferma animalelor“. Personajul Montag, ca şi Smith al lui Orwell, are sarcina de a distruge trecutul, memoria prinsă în litera scrisă, mai exact, în cazul lui Montag, cărţile. De fapt, nu doar cărţile, ci şi pe deţinătorii lor. Teza oficială este similară celei din “1984“: cine stăpîneşte trecutul stăpîneşte prezentul. Montag este “pompier“, de fapt incendiator de cărţi la temperatura de 451 grade Fahrenheit. Fără cărţi, o ştim de la Prospero al lui Shakespeare, chiar şi un magician devine neputincios. Dar, spre deosebire de Smith al lui Orwell, Montag, trezit şi el din ideologia nefastă a conducătorilor săi, are şansa de a se opune distrugerii. El intră în grupul secret care memorează cărţile înainte de distrugerea lor completă şi le reţine în creierul lor, ca într-o capsulă a timpului, pentru a le povesti mai departe. Romanul a fost scris în 1953 şi, ecranizat, a constituit un model al utopiei negre. Scris excelent, inducînd o atmosferă kafkiană apăsătoare, “Fahrenheit 451“ este un roman de referinţă al genului fantastic de tip premoniţie-avertisment. Faţă de dulcile şi uneori veselele utopii SF ale începutului acestui gen, romanele lui Bradbury, “Solaris“ al lui Lem şi multe altele atrag atenţia asupra fragilităţii civilizaţiei umane confruntate cu o evoluţie pe care nu o mai poate controla. Tema arderii bibliotecii, a pierderii memoriei colective este tratată aici în manieră violentă, dar cartea se termină optimist. Textul nu poate fi distrus prin arderea suportului său.” (Horia Gârbea, Săptămîna financiară, 6 iunie 2005)

Wikipedia: „În general, romanul este considerat o critică a cenzurii statale, dar Bradbury a contrazis această interpretare. Într-un interviu acordat în anul 2007, el declara că romanul explorează efectele televiziunii și mass-mediei asupra citirii cărților. Bradbury a dezvoltat și mai mult subiectul, subliniind că în roman inculpatul nu este statul, ci oamenii. Totuși, în ediția broșată apărută în 1979, Bradbury a dat o nouă decodificare cărții, în care vorbește despre legătura dintre roman și cenzură. Interpretarea se regăsește și în reeditarea din 1987, care încă se mai tipărește. Către sfârșitul anilor ’50, Bradbury făcea observația că romanul atinge problema alienării individului de către mass-media.”

În 1966 a fost lansată o ecranizare cu regia și scenariul semnate de François Truffaut:

Cultură cinematografică (54): Fahrenheit 451

Postări din seria CĂRȚI

Dicționarul comunismului
100 de alimente pentru o viață sănătoasă
Ecranul global
Arhipelagul Gulag
Numele trandafirului
Don Quijote de La Mancha
Şi totuşi Biblia are dreptate
Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste
Omul recent
Mcdonaldizarea societății
Citadela
O mie nouă sute optzeci și patru
Frații Karamazov
Secolul martiriului
Creştinism, pur şi simplu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: