Archive for Octombrie 2013

Philadelphia Chicago – Aniversarea de 40 de ani

31 Octombrie 2013

paşi spre lumină

Fila 1

Duminică, 27 Octombrie 2013, am participat la aniversarea a 40 de ani de la fondarea Bisericii Philadelphia din Chicago, ca invitat al pastorului Florinel Cîmpean și al comitetului de conducere al bisericii. Fac parte din istoria acestei biserici în care am avut onoarea să fiu membru și să slujesc ca păstor al ei din anul 1985 și până în 2001.
Evenimentul organizat deosebit de bine a adunat o serie de pastori români Penticostali care au fost parte din această biserică. Am sărbătorit alături de Dr. John Tipei (pastor în Nashville, TN) și Dr. Moise Gaode (pastor în Scaramento, CA). Împreună cu noi la sărbătoare a fost și Tony Lane, superintendetul de la Church of God care răspunde de bisericile române asociate cu această denominație americană.
Duminică seara a onorat sărbătoarea acestei biserici guvernatorul Statului Illinois precum și consulul general al României de la Chicago.
Celebrarea acestei aniversări a constant dintr-o…

Vezi articol original 140 de cuvinte mai mult

Despre muzică (4)

31 Octombrie 2013

Muzica răscolește toate sentimentele; și, ca și după o furtună, sufletul, liniștindu-se, devine mai bun, mai îngăduitor, mai nobil. – Vasile Conta

Pe dracu devine sufletul mai liniștit sau mai bun, după ce e îmbibat bine, prin discoteci, baruri și pe stadioane, cu rock înrăit, manele caraghioase sau muzică lăutărească de petrecere… În gîlgîit de alcool, tras pe nas de stupefiante și icnituri zdravene de sex sălbatic (dacă i se mai ridică scula masculului).

Muzica e un concept atît de pervertit încît, înainte de a-l folosi, trebuie să ținem cîte o conferință despre cîmpul semantic…

Ziua Recunoştinţei – Biserica Creştină după Evanghelie Izbânda DRĂGĂNEASA, jud. Prahova

31 Octombrie 2013

draganeasa-3noi2013

http://nicolaegeanta.blogspot.ro

3 postări despre Vasile Tomoiagă în Top 10 WordPress (lb. română)

31 Octombrie 2013

31 octombrie 2013, 13.15

2. Domnilor, eu m-am retras! (decluj)
5. Cronici mondene (99) Vasile Tomoiagă n-a murit, doar s-a ortodoxit (rasvancristian)
9. Domnilor, eu m-am retras! (dyobodiu)

http://botd.wordpress.com/top-posts/?lang=ro

Despre Facebook (14)

31 Octombrie 2013

Peste 720 de milioane de oameni intră zilnic pe Facebook. Compania a avut venituri de peste 5 miliarde dolari anul acesta

3 bloguri din Rețeaua România Evanghelică în Top 500 ZeList (31.10.2013)

31 Octombrie 2013

Top ZeList conține 68.418 bloguri româneşti.

327. România Evanghelică
343. Suceava Evanghelică
479. Clujul Evanghelic

Retro (35)

31 Octombrie 2013

retro-35

Oradea, 16 septembrie 2011

Twitter evanghelic – 31 octombrie 2013

31 Octombrie 2013

Mark Driscoll: „Allowing children to simply become what they will is like a negligent farmer expecting a great harvest. Weeds are easy. Gardens take work.” (30 octombrie 2013)

Satu Mare: Evanghelizare la Centrul Creştin Isus Lumina Lumii

31 Octombrie 2013

satu-mare-31oct2013

www.bisericasm.ro

Un nou pastor baptist la Timişoara: Daniel Bulzan

31 Octombrie 2013

http://www.baptist-tm.ro/inca-un-pastor-la-timisoara

Joi la amiază (31.10.2013) – Ce nume apar în Top Posts pe blogul România Evanghelică

31 Octombrie 2013

Dănuț Mănăstireanu, Vasile Tomoiagă, Cristina Micșa, Beck Corlan, Cristian Barbosu, Daniel Bulzan

Biserica Neagră din Brașov

31 Octombrie 2013

biserica-neagra

Biserica Neagră, unul dintre simbolurile orașului Brașov, este biserica parohială a Bisericii Evanghelice (protestanții germanii) din România.

Situată în centrul municipiului Brașov, edificiul a fost construit în jurul anului 1380 (probabil începînd cu 1377) în stil gotic. Biserica, inițial catolică, a fost cunoscută mai întîi sub numele de Biserica Sfînta Maria (Marienkirche).

Clădirea a fost parțial distrusă după marele incendiu din 1689, cînd a primit numele actual. Denumirea populară de după incendiu,„Biserica Neagră“, a fost acceptată oficial în secolul al XIX-lea.

Biserica Neagră este unul dintre cele mai mari lăcașe de cult medievale de la Domul Sfântul Ștefan din Viena pînă la Hagia Sophia din Constantinopol. Este cea mai lungă biserică existentă în România (89 m).

WIKIPEDIA

Luteranii din România

31 Octombrie 2013

Bisericile Evanghelice-Luterane, grupate în Federația Luterană, sunt Bisericile și obștile bisericești care au acceptat Reforma protestantă și care urmează, într-o măsură mai mare sau mai mică, teologia preotului Martin Luther, numită și luteranism.

Luteranii din România sunt reprezentați oficial prin două instituții:

Conform site-ului Secretariatului de Stat pentru Culte, înainte de 1944, totalul credincioşilor evanghelici germani se ridica la 250.000 de persoane, în peste 250 de parohii. În urma războiului şi a evenimentelor politice, mai ales în urma emigrării din ultimele două decenii, numărul enoriaşilor a scăzut simţitor, ajungând, conform recensământului din anul 2002, la  8.716 credincioşi.

Conform Wikipedia şi paginii în limba germană a confesiunii, în România sînt 14.300 de credincioşi evanghelici (germani).

Biserica Evanghelică Luterană are aceeaşi doctrină ca şi Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană, dar credincioşii evanghelici-luterani sunt de naţionalitate maghiară şi slovacă, în număr de peste 27.000, conform site-ului Secretariatului de Stat pentru Culte.

Conform datelor proprii, cifra ar fi de 35.000, menționată pe Wikipedia.

Martin Luther Quotes

31 Octombrie 2013

I am more afraid of my own heart than of the pope and all his cardinals. I have within me the great pope, Self.

See: Martin Luther Quotes

Reformation Day in Germany

31 Octombrie 2013

Reformation Day is a public holiday in five states in Germany (16 states) on October 31 each year to remember the religious Reformation in Europe.

Many people Martin Luther as the “Father of Protestantism”.

http://www.timeanddate.com/holidays/germany/reformation-day

Deo Gloria: Cetate tare-i Dumnezeu, de Martin Luther

31 Octombrie 2013

 

 

 

bibliotec@ 5 – mai 2004

31 Octombrie 2013

Timothy George, Teologia reformatorilor, Editura Institutului Biblic “Emanuel” din Oradea, 1998

“Lucrarea lui Timothy George este produsul unei gîndiri mature, echilibrate, care a căutat să prezinte onest atît aspectele pozitive, cît şi cele negative ale vieţii şi gîndirii reformatorilor. […] Lucrarea e structurată în patru mari capitole dedicate celor patru reformatori, capitole flancate de o consistentă introducere privind contextul intelectual şi religios al Reformei şi, în final, de o excelentă sinteză a consecinţelor teologiei reformate. […] În analiza atentă făcută de autor făcută de autor asupra gîndirii celor patru reformatori, se pot identifica principalele caracteristici ale doctrinei protestante: subordonarea teologiei autorităţii Scripturilor; accentuarea experienţei harului regenerator; preferinţa pentru edificarea practică şi spirituală faţă de cea teoretică şi speculativă. De asemenea, se dezvoltă teme şi motive teologice cu caracter distinctiv, cum ar fi: lucrarea suverană a lui Dumnezeu în creaţie şi răscumpărare; promovarea unei antropologii care nicidecum nu denigrează umanitatea, ci o ridică, afirmîndu-i posibilitatea transformării după chipul divin; implicarea în structurile ordinii create; proclamarea transcendenţei şi imanenţei lui Dumnezeu în categorii personale; combinarea într-un mod aparte a justificării şi sfinţirii, iertării păcatelor şi înnoirii vieţii spirituale; susţinerea ideii de comunitatea umană sub autoritatea lui Dumnezeu; precum şi simplificarea vieţii bisericeşti. Toate acestea într-un singur tratat uşor lizibil, adresat şi specialistului şi publicului larg.” (Emil Bartoş, Prefaţă la Ediţia în limba română)

Martin Luther
“Miezul teologiei lui Luther este că în Isus Hristos, Dumnezeu S-a dat pe Sine, complet şi fără rezerve, pentru noi. Cu toate acestea, întocmai cum Luther nu a acceptat nici un argument în favoarea existenţei lui Dumnezeu, el nu şi-a propus nici o ‘teorie’ consistentă a ispăşirii. Nu este niciodată să ştii pur şi simplu că Hristos a murit sau chiar de ce a murit. Această cunoaştere este rezultatul ‘credinţei istorice’ care nu poate mîntui. Dracii au propriile lor teorii despre ipăşire; cred şi tremură! Credinţa mîntuitoare trebuie să transpară prin abordare personală. Doar în momentul în care ne dăm seama că Hristos a fost dat pro me, pro nobis (pentru mine, pentru noi), atunci preţuim importanţa realizării lui Hristos.”

Huldrych Zwingli
“Probabil că inima teologiei lui Zwingli este cel mai bine rezumată într-unul din îndemnurile sale: ‘Faceţi ceva îndrăzneţ de dragul lui Dumnezeu!’ De la prima sa predică şi pînă la moartea sa pe cîmpul de luptă de la Kappel, cariera lui Zwingli a fost caracterizată de îndrăzneală şi curaj în faţa unei opoziţii deloc de neglijat. Ca ‘mercenar al lui Hristos’, ştia că viaţa nu-i aparţine lui, ci Domnului său. […] Programul îndrăzneţ de reformă propus de Zwingli includea o reorganizare a întregii comunităţi, nu numai a bisericii. De la început pînă la sfîrşit a fost preocupat să scoată în evidenţă suveranitatea lui Dumnezeu şi să înlăture orice practică ce ar fi încurajat punerea încrederii noastre în vreo creatură.”

Jean Calvin
“Calvin a folosit două imagini pentru a descrie Biblia, prima arată cum a fost dată Biblia, a doua pentru a ilustra funcţia ei în viaţa creştină. […] Dumnezeu este asemănat cu o soră medicală care vorbeşte pruncilor! Sfînta Scriptură este un fel de gîngurit divin. Atunci cînd ne dăm seama că ‘Dumnezeu gîngureşte cu noi în Biblie într-un mod obişnuit şi necultivat’, nu trebuie să ne simţim ofensaţi, ci recunoscători, deoarece numai printr-o astfel de reducere putem să-L înţelegem. De asemenea, Calvin compară Biblia cu o pereche de ochelari. […] Aceste două imagini diferite despre Sfintele Scripturi, gîngurit divin şi ochelari, arată spre două aspecte importante ale abordării lui Calvin privitor la sarcina specială a teologiei. Putem exprima acest lucru printr-un sfat pozitiv şi unul negativ. În mod pozitiv, adevărata teologie este reflecţia plină de reverenţă asupra revelaţiei lui Dumnezeu în Scripturi, care este absolut suficientă (adică normativă, pentru credinţă şi comportament). În mod negativ, teologia nu trebuie să se piardă în ‘speculaţii zadarnice’, ci să se preocupe cu seriozitate de lucrurile pe care le putem cunoaşte în mod legitim, adică datele pe care le avem din Sfintele Scripturi.”

Menno Simons
“Mennoo a accentuat întotdeauna tema fundamentală a soteriologiei sale: aadevărata credinţă evanghelică produce o roadă adevărată şi evanghelică; credinţa adevărată nu poate fi leneşă, ea schimbă, reînnoieşte, purifică, sfinţeşte şi justifică din ce în ce mai mult; toţi cei care prin naşterea din nou sînt altoiţi în Hristos sînt ‘mlădiţe pline de rod ale adevăratei viţe’. Menno afirmă acest lucru nu doar ca un principiu pozitiv, ci trasează şi implicaţiile lui negative: dacă nu faci ceea ce îţi porunceşte Hristos, aceasta este dovada faptului că nu crezi cu adevărat în El, deşi tu susţii contrariul. Credinţa şi roadele ei  sînt inseparabile. Menno şi anabaptiştii în general nu acceptă doctrina forensică despre justificarea numai prin credinţă propusă de Luther, deoarece ei o văd ca un impediment în calea unei credinţe ‘vii’, care se vede într-o trăire sfîntă.”

Keith Randell, Luther şi Reforma în Germania 1517-55, Editura ALL, Bucureşti, 1994

“Reforma a fost studiată de mai mulţi istorici decît orice alt subiect şi a reprezentat întotdeauna un izvor de fascinaţie pentru zeci de mii de cercetători de-a lungul multor secole, interesul fiind la fel de crescut şi în zilele noastre. Reforma este un subiect extrem de controversat; puţine sînt aspectele asupra cărora există o înţelegere unanimă. Chiar şi unele detalii în ceea ce priveşte faptele sînt discutate cu aprindere.”

“În 1500 nu exista o opinie larg răspîndită asupra învăţăturilor şi practicilor Bisericii. Se pare că majoritatea oamenilor credeau că, din moment ce au fost botezaţi curînd după naştere, mergeau la slujbă cel puţin o dată pe an în viaţa adultă şi primeau ‘miruirea finală’ (iertarea păcatelor acordată de un preot în numele lui Dumnezeu) puţin înainte de moarte, le era garantată mîntuirea atîta vreme cît păcatele nu era prea numeroase. Ei acceptau că, probabil, li se va cere să petreacă un număr de ani – posibil să ajungă la mii – în purgatoriu, plătind pentru păcatele pe care nu le mărturisiseră preotului şi care nu fuseseră – prin urmare- iertate de Dumnezeu.”

“Predicile lui Luther erau lungi (în mod normal, durau mai mult de o oră), dar aceasta nu reprezenta o dificultate pentru ascultători, ceea ce poate părea greu de înţeles pentru noi, obişnuiţi fiind cu perioade mai scurte de concentrare, dar cheia trebuie căutată în textele a mai mult de 2.300 din predicile lui Luther care au supravieţuit. El le vorbea oamenilor la nivelul lor, folosind exemple desprinse din experienţa lor, reuşind să explice misterele vieţii, scopul ei şi relaţia ei cu Dumnezeu. Multe dintre predicile sale erau publicate şi vîndute în număr mare.”

Keith Randell, Jean Calvin şi Reforma tîrzie, Editura ALL, Bucureşti, 1996

“Unii istorici au ajuns să susţină că fără Calvin Reforma nu s-ar fi bucurat de nici un succes şi ar fi fost în mare măsură uitată. Ei afirmă că el, Calvin, este cel care a dat sens şi coerenţă mişcării ce a avut un început furtunos sub conducerea lui Luther şi a intrat apoi sub influenţa principilor germani, mult mai preocupaţi de poziţia lor socială decît de Dumnezeu şi voinţa Lui. Deşi acest punct de vedere nu este general acceptat, toţi specialiştii sînt de acord că Jean Calvin a fost acela care, dintre toţi reformatorii celui ‘de-al doilea val’, a fost capabil să controleze Reforma şi să o redirecţioneze pe un făgaş care să-i asigure un loc în istorie la fel de important ca al lui Luther. Timp de secole comentatorii au fost intrigaţi de similitudinile şi divergenţele dintre aceşti oameni a căror viaţă şi activitate s-au suprapus atît de mult, fără ca ei, totuşi, să se fi întîlnit vreodată.”

“Datorită strădaniilor discipolilor săi, chiar şi în prezent concepţia teologică a lui Calvin este, în mare parte, greşit înţeleasă. De exemplu, încă de la jumătatea secolului al XIX-lea s-a apreciat de către multe minţi luminate că esenţa teologiei lui Calvin este doctrina sa despre predestinare. Această confuzie, demonstrată de cele mai recente cercetări, a fost posibilă deoarece toate somităţile calvine predicau acest lucru. Abia acum, în lumina celor mai recente cercetări, putem afirma că niciodată Calvin nu a gîndit astfel. […] Trebuie deci să ţinem minte că doctrina religioasă a lui Calvin şi învăţăturile calvinismului instituţionalizat nu trebuie socotite ca fiind sinonime.”

Beniamin Fărăgău, Epistola lui Pavel către Romani, Editura Logos, Cluj, 1999

“Evanghelia care nu începe cu descoperirea mîniei lui Dumnezeu din Cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor şi care nu subliniază faptul că judecata lui Dumnezeu este potrivită cu adevărul şi că Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după faptele lui nu este Evanghelia lui Hristos. […] Evanghelia pe care o propovăduim este Evanghelia lui Hristos doar dacă subliniază seriozitatea păcatului şi nevoia imperioasă de a trăi în ascultare de Dumnezeu.”

“Viaţa creştină trebuie trăită în lumina adevărului biblic, pentru că a crede în Hristos înseamnă a dezbrăca păcatul şi a îmbrăca împărăţia lui Dumnezeu (vezi Rom. 6-8). Păcatul poate fi definit doar în lumina Legii lui Dumnezeu, adică în lumina voii exprese a lui Dumnezeu. Iar Împărăţia lui Dumnezeu este descrisă şi delimitată pentru noi tot în lumina voii exprese a lui Dumnezeu. Tocmai de aceea ne îndeamnă Pavel:

‘Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvîrşită’ (Rom. 12:2).”

Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu atît mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos! (Rom. 5:17)

Vezi LISTA cu peste 150 de cărţi prezentate în newsletterul lunar bibliotec@ (2003-2008).

Cei interesaţi pot solicita (prin email sau Messenger) orice newsletter din 2003-2008.

Alin Cristea – alinpm@yahoo.com

Ziua Reformei (31.10.2013)

31 Octombrie 2013

“Luther era pornit împotriva practicilor unui om pe nume Johann Tetzel, care avea responsabilitatea de a vinde cât mai multe indulgenţe în numele prințului Albert de Brandenburg. Prințul, chiar dacă avea doar 23 de ani, a fost episcop de Magdeburg, episcop de Halberstadt și arhiepiscop de Mainz, toate acestea în același timp – o situație neobișnuită, pentru care a trebuit să plătească însemnate sume papei. A convenit cu papa ca o parte din veniturile provenite din vânzarea indulgențelor lui Tetzel să fie considerate “taxele episcopale” ale lui Albert.

Întreaga situaţie ţinea în mod clar de corupţie, de aceea Luther a hotărât că este timpul pentru o dezbatere academică în primul rând pe marginea întrebării dacă este înțelept să se vândă indulgențe. “Voi face o gaură în toba lui”, a spus el când a auzit de Tetzel și a alcătuit o listă de 95 de teze în care ataca indulgențele, teze pe care spera să le discute și cu alți academicieni. De Ziua Tuturor Sufletelor, în 1517, Luther a țintuit lista pe ușa bisericii castelului din Wittenberg care era folosită și ca un fel de avizier al comunității.

“Ceea ce am făcut, a răsturnat cerul și a mistuit pământul prin foc”, va comenta el mai târziu. În locul dezbaterii academice minore pe care a plănuit-o, a declanșat o furtună. În două săptămâni, întreaga Germanie dezbătea Cele 95 de teze. Luther, fără să-și dea seama, a făcut să iasă la iveală frustrările profunde ale societății în privința practicilor Bisericii. Bineînțeles că autoritățile au reacționat vehement, iar Tetzel, în special, l-a denunțat pe Luther Papei. A pus să fie arse tezele lui Luther și a publicat propriile 106 teze, care au fost trimise la Wittenberg, însă au fost arse de către studenții lui Luther.

Luther nu a fugit de dezbaterea pe care a inițiat-o, și a continuat să scrie în sprijinul tezelor lui, chemând la o reformare a întregii Biserici. A scris atât în germană, cât și în latină, iar limbajul său colorat, fără echivoc și deseori aspru, a atras de partea lui nenumărați susținători. A câștigat și mai mult teren prin predicare; Luther era un personaj incredibil de carismatic, atât prin prezență, cât și prin stilul literar. Când nu se afla în mijlocul unei crize de depresie, era fermecător, plin de umor, cu picioarele pe pământ, într-un cuvânt, era total. Teologia sa era una a afirmării vieții, nu a negării ei; așa cum a remarcat cândva: “Păcătuiește mult; dar pocăiește-te și mai mult.” Rolul pe care l-a jucat personalitatea lui Luther în Reforma timpurie uimeşte în special dacă ţinem cont de urâţenia sa fizică remarcabilă: era foarte gras, butucănos, cu fâșii de barbă nerasă pe obraji, din cauza cutelor de grăsime care-l împiedicau să se radă cum trebuie. Însă figura sa cu o înfățișare nesănătoasă era pusă în umbră de ochii săi pătrunzători, a căror strălucire întunecară îi prindea și îi hipnotiza pe cei ce îl vedeau la amvon, în sala de curs sau chiar pe stradă.” (p. 187-188)

“Credința lui Luther în supremația Scripturii le va părea foarte familiară protestanților moderni și evanghelicilor, însă Luther nu a folosit Biblia chiar atât de des, cum o fac mulți dintre descendenții săi spirituali din zilele noastre. Chiar dacă a negat că papa sau Biserica ar avea vreo autoritate asupra sau împotriva Bibliei, el era conștient de faptul că norma sau canonul a fost stabilit de Biserică. Acest lucru înseamnă că putea privi canonul cu ochi critic și putea să îl judece în raport cu autoritatea supremă – Cristos Însuși. Așadar, pagina tipărită a Bibliei nu are nicio autoritate prin ea însăși, nici măcar dacă o considerăm Cuvântul lui Dumnezeu; ea are autoritate numai în măsura în care arată spre Cristos.

Cristos este Domnul, nu slujitorul, Domnul Sabatului, al legii și al tuturor lucrurilor. Scripturile trebuie înțelese în avantajul lui Cristos, nu împotriva Sa. Din acest motiv, ele trebuie să facă referire la El, altfel nu trebuie considerate Scripturi adevărate.

Din acest motiv, traducerea Noului Testament pe care a făcut-o Luther a luat în considerare cărțile Evrei, Iacov și Apocalipsa doar ca pe niște apendice pentru că, în opinia sa, ele nu reușesc să se încadreze în acest tipar strict. Pentru Iacov, în special, Luther și-a găsit prea puțin timp, căci a recunoscut că această carte contrazice doctrina sa privitoare la mântuirea numai prin credință.

Scriptura nu este deci o autoritate independentă, ci are autoritate numai ca lentilă prin care Îl vedem pe Cristos. Totuși, ea este, în ultimă instanță, singura lentilă existentă. Insistența catolicilor că Biserica este instituția autorizată să interpreteze Scriptura era doar o încercare de a subordona Scriptura tradiției umane. Într-un mod similar, credința radicală a reformatorilor potrivit căreia fiecare persoană poate interpreta Biblia în acord cu propria experiență nu a reușit decât să facă din capriciile personale autoritate ultimă. Fiind împotriva ambelor extreme, Luther a insistat că Scriptura poate fi interpretată numai prin alte părți din Scriptură pentru că Scriptura ne vorbește cu vocea lui Cristos.” (p. 193-194)

“La analiză finală, credința lui Luther nu este credința într-un sistem sau într-o religie, ci într-o Persoană. Nu a fost un mistic și niciodată nu a avut timp pentru metodele lui Pseudo-Dionisie și ale celorlalți. Dar credința sa emoțională are multe în comun cu misticismul medieval al unor oameni precum Bonaventura, Iulian de Norwich și misticii de pe valea Rinului – unul dintre aceștia, John Tauler, fiind considerat de către Luther unul dintre cei mai mari teologi ai tuturor timpurilor. Iar accentul pus de Luther pe relația personală cu Cristos de care se bucură fiecare creștin va fi dezvoltat de pietism și de protestantismul târziu. În mod independent, convingerea lui că toate problemele de doctrină creștină ar trebui să se întemeieze în mod direct pe persoana lui Cristos va fi trăsătura esențială a întregii teologi protestante. Ea va fi preluată și sistematizată de cel mai important personaj al Reformei din a doua generație, Jean Calvin.” (p. 196-197)

Istoria gândirii creştine – Jonathan Hill, Editura Casa Cărţii, Oradea, 2007, 355 p.

Despre Ghost, noua platformă de blogging

31 Octombrie 2013

http://www.filipac.net/ce-inseamna-un-produs-bine-gandit

La mulți ani, Florin Ile (31.10.2013)

31 Octombrie 2013

florin-ile

Florin Ile este unul dintre pastorii Bisericii Penticostale Filadelfia din Oradea și directorul executiv al Societății Biblice din România.

Maxima zilei – 31 octombrie 2013

31 Octombrie 2013

Trebuie să ştii şi ceea ce aperi, nu numai împotriva a ceea ce lupţi. – Autor necunoscut

MaximaZilei.ro

Triumful virtualului: click, like, share, link

31 Octombrie 2013

http://www.contributors.ro/editorial/triumful-virtualului-click-like-share-link

Filme: Terminalul – 31 octombrie 2013

31 Octombrie 2013

the-terminal

Joi – 31 octombrie 2013, Digi Film, 20.00
Terminalul / The Terminal
Dramă, SUA, 2004
Regia: Steven Spielberg
Cu: Tom Hanks

“O bună parte din film, începutul, Spielberg dă impresia că s-a mulțumit să facă ce se pricepe mai bine: divertisment fără pretenții. Și începutul e chiar reușit! Pe drum însă, așa cum i se întîmplă adesea cineastului, pierde direcția și și recurge morțiș la alegoric, ba se mai fandosește moralizînd. Terminalul devine, dintr-un perimetru concentrațional, un microcosmos al societății, pentru a-i da posibilitate eroului să trăiască, fie și la limita limitelor, visul american.” (Dictionar universal de filme, 2008)

Iulia Blaga: “Marele merit al lui Spielberg este că, deşi face un film de peste două ore, într-un aeroport, filmul nu iese claustrofobic. E respirabil. Încet-încet, spaţiile luminoase şi elegante, dar reci se umanizează şi la final eroul lasă în urmă un univers colorat mai cu seamă de oamenii lui – un indian care lucrează la negru, un spaniol îndrăgostit în secret de o dură funcţionară de la ghişeu, un poliţist cu suflet, vînzători fără figură, dar simpatici, o stewardesă (Catherine Zeta-Jones) singură, labilă şi sinceră. În stilul său inconfundabil, Spielberg umanizează tot ce atinge şi nu se fereşte de kitsch – vezi secvenţa cînd indianul opreşte cu mătura un avion. […] Terminalul e un ET de după 11 septembrie. O poveste frumoasă, pentru unii, poate dulceagă, despre un om care aterizează o vreme printre alţi oameni şi le schimbă viaţa, după care se întoarce la casa lui.” (România liberă, octombrie 2004)

Alex. Leo Șerban: “Ca film, The terminal nu poate sta alături de Întîlniri de gradul 3, de E.T. sau de Lista lui Schindler; şi nici n-are rost să căutaţi „Krakozia” pe hartă – e o ţară inventată. Dar cazul de la care s-a pornit e real: cel al unui iranian, care se pare că a rămas pînă astăzi în aeroportul Charles de Gaulle de la Roissy. Această legendă urbană nu putea să nu-l fascineze pe Spielberg, care părăseşte repede teritoriul realismului „politic” pentru a se instala, fără efort, pe cel care-i este la îndemînă: melocomedia – adică un basm modern cu personaje uşor stereotipate, bune sentimente, situaţii comice şi „happy ending” obligatoriu. […] The terminal este (încă) un „feel-good movie” marca Spielberg, care pare să fi trecut – cu viteza unui supersonic – pe lîngă un film mare…” (Ziarul de duminică, octombrie 2004)

Roger Ebert: „Steven Spielberg and Tom Hanks have made, in „The Terminal,” a sweet and delicate comedy, a film to make you hold your breath, it is so precisely devised. It has big laughs, but it never seems to make an effort for them; it knows exactly, minutely and in every detail who its hero is and remains absolutely consistent to what he believes and how he behaves. […] Their film has all the time in the world. Just like Viktor Navorski. He isn’t going anywhere.”

Halloween Roundup: 15 articles about the history, culture, stats, and celebration of Halloween

31 Octombrie 2013

http://theresurgence.com/2013/10/30/halloween-roundup

Retro (34)

31 Octombrie 2013

ceruri-25august2010

Oradea, 25 august 2010

Catren psalmodic (97)

31 Octombrie 2013

Munţii se topesc ca ceara
înaintea Domnului
cerurile-n zori și seara
Îi aduc ofrandă Lui

De citit: Psalmul 97

Top Posts (31.10.2013) – Blogul lui Dyo

31 Octombrie 2013

31 octombrie 2013, 0.30

YouTube: mirceaiutub – 4.500.000 views

31 Octombrie 2013

Din cele 98 de filmulețe de pe contul mirceaiutub, următoarele au peste 250.000 de vizualizări:

După 13 ore în morgă, revine la viață ! – 727.000
Satana exista, incredibil dar ADEVARAT ! – 660.000
Demonii Există cu adevărat. CAZ REAL INCREDIBIL ! – 277.000
Sexul si capcanele sale – 255.000

Top Posts – 31 octombrie 2013

31 Octombrie 2013

31 octombrie 2013, 00.15

Grigore Hurdubae: Steagul de luptă de Domnul ales

31 Octombrie 2013

Aduse-mpreună şi ziua şi noaptea,
Pe cruce au stat şi viaţa şi moartea.
Isus le-a purtat în Sine pe toate
Şi nu a lăsat nimic la o parte.

La zgomotul mut ce crucea îl face,
Priveşte şi omul şi cerul ce tace.
Pe cruce-i Cel Sfânt, Acela ce-i Drept
Şi-n Sine mă ţine pe mine la piept.

Sunt îngeri ce-s gata pe toţi să-i răpună,
Un semn doar să facă, o vorbă să spună
Dar dragostea Lui în braţe mă ţine,
Nu vrea nicidecum să renunţe la mine.

Răstignit când eram şi eu cu Hristos,
Dreptate am primit, nu sunt păcătos
Ci o nouă făptură sădită-n Cel Sfânt,
Ce-aduce rodire aici pe pământ.

Lepădare de sine Isus azi îmi cere,
Să port crucea morţii, oricând în tăcere,
Dar nu asta-i tot ce la cruce am luat
Căci viaţa cea nouă aici mi s-a dat.

Nu port crucea-n spate, târând-o cu greu
Căci crucea-i o armă ce-o dă Dumnezeu.
Nu-i jugul ce-apasă şi-mpiedică ades
Ci-i steagul de luptă de Domnul ales.

Chemat eşti şi tu la aceeaşi lucrare,
Ca Domnul să faci, poate chiar şi mai mare,
Să stingi pe-acea cruce, amăgiri şi dureri
Şi viaţă să ai părăsindu-l pe ieri.