Drezina – 200.000

Iată cîteva titluri importante de pe blogul lui Teofil Stanciu pe care le-am reținut, de-a lungul anului, la rubrica Bloglectură.

De ce nu ne place „revelația generală”?

Hai să luăm prima dată istoria. Atunci când te duci la medic, ți se cere să spui ce boli au avut părinții sau bunicii. E important să știi dacă a murit careva de AVC, dacă ai avut diabetici sau alte boli ereditare în familie. Fapt ce presupune să-ți cunoști părinții, bunicii sau chiar străbunicii. În bisericile evanghelice însă, acest fapt este considerat facultativ (când nu e desconsiderat pe față). Istoria Bisericii n-are deloc căutare și sunt suficienți cei care privesc cu dispreț fățiș orice înseamnă istorie. Iar asta în condițiile în care tot Vechiul Testament este plin de referiri și întoarceri la istorie. Poporul Israel avea un adevărat cult al istoriei, căci acolo vedea și ce au greșit înaintașii și ce a făcut Dumnezeu pentru ei.

Drepturile homosexualilor și manipularea publicului

Căsătoria e mai veche decât statul laic și mai presus decât acesta ca instituție, dar și ca statut existențial. Statul are nevoie de familii ca să existe, dar invers nu e neapărat adevărat. Prin urmare, pretenția homosexualilor ca statul să le redefinească după bunul lor plac instituția căsătoriei și a familiei e necinstită. După cum necinstită e și măsura legală luată de unele state de a redefini căsătoria.

Marii sfinți și marile lor păcate

Marii sfinți mărturisesc mari păcate. Însă nu neapărat genul de păcate foarte spectaculoase sau vizibile – precum cele sexuale, beția, hoția, tâlhăria sau chiar crimă – deși pot fi și dintre acestea (Patericul are destule exemple de criminali deveniți anahoreți și, pe urmă, mari îndrumători spirituali). Ei vorbesc despre păcate subtile și letale precum trădarea lui Cristos, orgoliul, lașitatea, necredința, șovăiala, akedia, mânia, amărăciunea etc. Genul de păcate care aproape că nici nu par… păcătoase. Nu se vede nimic în afară, nu zace omul beat în șanț, nu-și bate nevasta, nu fură banii altora, nu ucide, nu are amantă etc. E „om la locul lui”.

De ce e greu să fii „tânăr creștin”

Pentru că ești, întâi de toate, tânăr și într-un mod foarte confuz și creștin. Cei mai mulți dintre tinerii așa-zis creștini nu apucă să-și trăiască virtutea și să se angajeze în mod conștient și voluntar la o existență creștină până ce sunt năpădiți de toate transformările pe care le aduce adolescența. Conglomeratul de trăiri, simțiri, întrebări, nedumeriri, revolte, spaime, speranțe și disperări e atât de mare și de complex, încât nu ne-ar ajunge postarea de față nici măcar să le facem un inventar. Cert e însă că unui „tânăr creștin” i se cere să fie creștin adesea cu mulți ani înainte ca el să fi aderat la vreo confesiune anume sau la creștinismul ca atare. Așa că omul se vede în situația de a mima o bună bucată de vreme că ar fi ceea ce nu-i încă și nici nu e sigur că va deveni. Această simulare se poate să lase urme destul de adânci în caracterul și stilul de viață al respectivului.

Vezi: Drezina – 150.000

Un răspuns to “Drezina – 200.000”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: