BETEL (3)

betel-180

BETEL: Construcția Casei lui Dumnezeu în timpul comunismului ateu – Petru Lascău, Lascau Petru Publishing, Phoenix, Arizona, 2013, 301 p.

“Anii ’60 au fost marcaţi printr-o serie de restricții pe care statul comunist a început să le impună bisericii cu scopul reducerii și anihilării rolului ei în societate. Printre alte măsuri a fost și reducerea serviciilor bisericii. Pentru ca oamenii muncii să nu meargă lunea la serviciu obosiți și pentru “a putea participa la activități culturale și de interes obștesc”, serviciile de după-masă ale bisericilor penticostale și baptiste au fost anulate. În virtutea acestor interdicții, serviciile de dimineață au fost reorganizate. La amiază se făcea o mică pauză, după care urma un alt serviciu care dura până la ora două, după-masa. Cum în Bihor era deja obiceiul ca ziua de duminică să fie o zi de post, nu era nicio problemă cu masa de amiază.

În locul serviciilor de duminica seara, care au fost anulate, credincioșii se adunau în case, unii la alții, pentru rugăciune și părtășie. Interdicțiile comuniste au făcut și un mare bine credincioșilor, care s-au zidit și mai mult în legătura frățească și în rugăciune.” (p. 88-89)

“Anii aceștia au fost deosebit de grei pentru Biserica Penticostală Nr. 1. Nu doar lipsa unor lideri adevărați și cu viziune, dar și o creștere numerică explozivă a bisericii datorită politicii de industrializare a țării, făceau ca biserica să fie un loc supraaglomerat, cu servicii plictisitoare și lungi. Bisericile de la sate se goleau pe măsură ce acelea din orașe se populau cu țăranii care veneau la muncă în fabrici și combinate.

Politica lui Ceaușescu de industrializare forțată a țării a fost o lovitură de moarte dată agriculturii și satului românesc. Efectele ei sunt discutate și azi de cei specializați în domeniu. Pe plan religios, politica de industrializare a dat o lovitură bisericilor de la sate. Arondarea inițiată de Departamentul Cultelor, în cooperare cu conducerea cultelor, a avut menirea reducerii numărului de biserici. În același timp, bisericile de la oraș au crescut foarte mult. Participarea mult mai numeroasă a credincioșilor la slujbele divine a făcut ca lăcașurile, și așa modeste, ale bisericilor de oraș, să devină supraaglomerate. Mulți credincioși stăteau afară, în curtea sau la ferestrele bisericii, pentru a auzi măcar ceva din slujba de închinare.

Invazia bisericii de către foarte mulți credincioși de la țară a adus cu sine un nou gen de probleme pe care biserica nu le-a avut până atunci. Nou-veniții au sosit cu bagajul lor teologic, cu interpretările și cu obiceiurile din bisericile lor de la țară. Dacă înainte de această “invazie”, biserica din Oradea era o biserică de oraş, cu oameni liniştiţi, aşezați, cu o anumită stare economică și socială, cu reguli bine stabilite, acum noile reguli impuse de nou-veniți au început să tulbure liniștea comunitară. După demiterea pastorului Ștrengar, noii lideri, unii dintre ei veniți din biserici de la țară, au introdus noi reguli de îmbrăcăminte, mai ales pentru femei. Purtarea baticului a devenit doctrină fundamentală. Același lucru s-a petrecut cu cravatele predicatorilor și ale membrilor bisericii. Erai “firesc” dacă purtai cravată. Legalismele acestea au creat bariere suplimentare şi inutile în calea celor necredincioşi de a veni la slujbele bisericii.” (p. 92-93)

Un răspuns to “BETEL (3)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: