bibliotec@ 5 – mai 2004

Timothy George, Teologia reformatorilor, Editura Institutului Biblic “Emanuel” din Oradea, 1998

“Lucrarea lui Timothy George este produsul unei gîndiri mature, echilibrate, care a căutat să prezinte onest atît aspectele pozitive, cît şi cele negative ale vieţii şi gîndirii reformatorilor. […] Lucrarea e structurată în patru mari capitole dedicate celor patru reformatori, capitole flancate de o consistentă introducere privind contextul intelectual şi religios al Reformei şi, în final, de o excelentă sinteză a consecinţelor teologiei reformate. […] În analiza atentă făcută de autor făcută de autor asupra gîndirii celor patru reformatori, se pot identifica principalele caracteristici ale doctrinei protestante: subordonarea teologiei autorităţii Scripturilor; accentuarea experienţei harului regenerator; preferinţa pentru edificarea practică şi spirituală faţă de cea teoretică şi speculativă. De asemenea, se dezvoltă teme şi motive teologice cu caracter distinctiv, cum ar fi: lucrarea suverană a lui Dumnezeu în creaţie şi răscumpărare; promovarea unei antropologii care nicidecum nu denigrează umanitatea, ci o ridică, afirmîndu-i posibilitatea transformării după chipul divin; implicarea în structurile ordinii create; proclamarea transcendenţei şi imanenţei lui Dumnezeu în categorii personale; combinarea într-un mod aparte a justificării şi sfinţirii, iertării păcatelor şi înnoirii vieţii spirituale; susţinerea ideii de comunitatea umană sub autoritatea lui Dumnezeu; precum şi simplificarea vieţii bisericeşti. Toate acestea într-un singur tratat uşor lizibil, adresat şi specialistului şi publicului larg.” (Emil Bartoş, Prefaţă la Ediţia în limba română)

Martin Luther
“Miezul teologiei lui Luther este că în Isus Hristos, Dumnezeu S-a dat pe Sine, complet şi fără rezerve, pentru noi. Cu toate acestea, întocmai cum Luther nu a acceptat nici un argument în favoarea existenţei lui Dumnezeu, el nu şi-a propus nici o ‘teorie’ consistentă a ispăşirii. Nu este niciodată să ştii pur şi simplu că Hristos a murit sau chiar de ce a murit. Această cunoaştere este rezultatul ‘credinţei istorice’ care nu poate mîntui. Dracii au propriile lor teorii despre ipăşire; cred şi tremură! Credinţa mîntuitoare trebuie să transpară prin abordare personală. Doar în momentul în care ne dăm seama că Hristos a fost dat pro me, pro nobis (pentru mine, pentru noi), atunci preţuim importanţa realizării lui Hristos.”

Huldrych Zwingli
“Probabil că inima teologiei lui Zwingli este cel mai bine rezumată într-unul din îndemnurile sale: ‘Faceţi ceva îndrăzneţ de dragul lui Dumnezeu!’ De la prima sa predică şi pînă la moartea sa pe cîmpul de luptă de la Kappel, cariera lui Zwingli a fost caracterizată de îndrăzneală şi curaj în faţa unei opoziţii deloc de neglijat. Ca ‘mercenar al lui Hristos’, ştia că viaţa nu-i aparţine lui, ci Domnului său. […] Programul îndrăzneţ de reformă propus de Zwingli includea o reorganizare a întregii comunităţi, nu numai a bisericii. De la început pînă la sfîrşit a fost preocupat să scoată în evidenţă suveranitatea lui Dumnezeu şi să înlăture orice practică ce ar fi încurajat punerea încrederii noastre în vreo creatură.”

Jean Calvin
“Calvin a folosit două imagini pentru a descrie Biblia, prima arată cum a fost dată Biblia, a doua pentru a ilustra funcţia ei în viaţa creştină. […] Dumnezeu este asemănat cu o soră medicală care vorbeşte pruncilor! Sfînta Scriptură este un fel de gîngurit divin. Atunci cînd ne dăm seama că ‘Dumnezeu gîngureşte cu noi în Biblie într-un mod obişnuit şi necultivat’, nu trebuie să ne simţim ofensaţi, ci recunoscători, deoarece numai printr-o astfel de reducere putem să-L înţelegem. De asemenea, Calvin compară Biblia cu o pereche de ochelari. […] Aceste două imagini diferite despre Sfintele Scripturi, gîngurit divin şi ochelari, arată spre două aspecte importante ale abordării lui Calvin privitor la sarcina specială a teologiei. Putem exprima acest lucru printr-un sfat pozitiv şi unul negativ. În mod pozitiv, adevărata teologie este reflecţia plină de reverenţă asupra revelaţiei lui Dumnezeu în Scripturi, care este absolut suficientă (adică normativă, pentru credinţă şi comportament). În mod negativ, teologia nu trebuie să se piardă în ‘speculaţii zadarnice’, ci să se preocupe cu seriozitate de lucrurile pe care le putem cunoaşte în mod legitim, adică datele pe care le avem din Sfintele Scripturi.”

Menno Simons
“Mennoo a accentuat întotdeauna tema fundamentală a soteriologiei sale: aadevărata credinţă evanghelică produce o roadă adevărată şi evanghelică; credinţa adevărată nu poate fi leneşă, ea schimbă, reînnoieşte, purifică, sfinţeşte şi justifică din ce în ce mai mult; toţi cei care prin naşterea din nou sînt altoiţi în Hristos sînt ‘mlădiţe pline de rod ale adevăratei viţe’. Menno afirmă acest lucru nu doar ca un principiu pozitiv, ci trasează şi implicaţiile lui negative: dacă nu faci ceea ce îţi porunceşte Hristos, aceasta este dovada faptului că nu crezi cu adevărat în El, deşi tu susţii contrariul. Credinţa şi roadele ei  sînt inseparabile. Menno şi anabaptiştii în general nu acceptă doctrina forensică despre justificarea numai prin credinţă propusă de Luther, deoarece ei o văd ca un impediment în calea unei credinţe ‘vii’, care se vede într-o trăire sfîntă.”

Keith Randell, Luther şi Reforma în Germania 1517-55, Editura ALL, Bucureşti, 1994

“Reforma a fost studiată de mai mulţi istorici decît orice alt subiect şi a reprezentat întotdeauna un izvor de fascinaţie pentru zeci de mii de cercetători de-a lungul multor secole, interesul fiind la fel de crescut şi în zilele noastre. Reforma este un subiect extrem de controversat; puţine sînt aspectele asupra cărora există o înţelegere unanimă. Chiar şi unele detalii în ceea ce priveşte faptele sînt discutate cu aprindere.”

“În 1500 nu exista o opinie larg răspîndită asupra învăţăturilor şi practicilor Bisericii. Se pare că majoritatea oamenilor credeau că, din moment ce au fost botezaţi curînd după naştere, mergeau la slujbă cel puţin o dată pe an în viaţa adultă şi primeau ‘miruirea finală’ (iertarea păcatelor acordată de un preot în numele lui Dumnezeu) puţin înainte de moarte, le era garantată mîntuirea atîta vreme cît păcatele nu era prea numeroase. Ei acceptau că, probabil, li se va cere să petreacă un număr de ani – posibil să ajungă la mii – în purgatoriu, plătind pentru păcatele pe care nu le mărturisiseră preotului şi care nu fuseseră – prin urmare- iertate de Dumnezeu.”

“Predicile lui Luther erau lungi (în mod normal, durau mai mult de o oră), dar aceasta nu reprezenta o dificultate pentru ascultători, ceea ce poate părea greu de înţeles pentru noi, obişnuiţi fiind cu perioade mai scurte de concentrare, dar cheia trebuie căutată în textele a mai mult de 2.300 din predicile lui Luther care au supravieţuit. El le vorbea oamenilor la nivelul lor, folosind exemple desprinse din experienţa lor, reuşind să explice misterele vieţii, scopul ei şi relaţia ei cu Dumnezeu. Multe dintre predicile sale erau publicate şi vîndute în număr mare.”

Keith Randell, Jean Calvin şi Reforma tîrzie, Editura ALL, Bucureşti, 1996

“Unii istorici au ajuns să susţină că fără Calvin Reforma nu s-ar fi bucurat de nici un succes şi ar fi fost în mare măsură uitată. Ei afirmă că el, Calvin, este cel care a dat sens şi coerenţă mişcării ce a avut un început furtunos sub conducerea lui Luther şi a intrat apoi sub influenţa principilor germani, mult mai preocupaţi de poziţia lor socială decît de Dumnezeu şi voinţa Lui. Deşi acest punct de vedere nu este general acceptat, toţi specialiştii sînt de acord că Jean Calvin a fost acela care, dintre toţi reformatorii celui ‘de-al doilea val’, a fost capabil să controleze Reforma şi să o redirecţioneze pe un făgaş care să-i asigure un loc în istorie la fel de important ca al lui Luther. Timp de secole comentatorii au fost intrigaţi de similitudinile şi divergenţele dintre aceşti oameni a căror viaţă şi activitate s-au suprapus atît de mult, fără ca ei, totuşi, să se fi întîlnit vreodată.”

“Datorită strădaniilor discipolilor săi, chiar şi în prezent concepţia teologică a lui Calvin este, în mare parte, greşit înţeleasă. De exemplu, încă de la jumătatea secolului al XIX-lea s-a apreciat de către multe minţi luminate că esenţa teologiei lui Calvin este doctrina sa despre predestinare. Această confuzie, demonstrată de cele mai recente cercetări, a fost posibilă deoarece toate somităţile calvine predicau acest lucru. Abia acum, în lumina celor mai recente cercetări, putem afirma că niciodată Calvin nu a gîndit astfel. […] Trebuie deci să ţinem minte că doctrina religioasă a lui Calvin şi învăţăturile calvinismului instituţionalizat nu trebuie socotite ca fiind sinonime.”

Beniamin Fărăgău, Epistola lui Pavel către Romani, Editura Logos, Cluj, 1999

“Evanghelia care nu începe cu descoperirea mîniei lui Dumnezeu din Cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor şi care nu subliniază faptul că judecata lui Dumnezeu este potrivită cu adevărul şi că Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după faptele lui nu este Evanghelia lui Hristos. […] Evanghelia pe care o propovăduim este Evanghelia lui Hristos doar dacă subliniază seriozitatea păcatului şi nevoia imperioasă de a trăi în ascultare de Dumnezeu.”

“Viaţa creştină trebuie trăită în lumina adevărului biblic, pentru că a crede în Hristos înseamnă a dezbrăca păcatul şi a îmbrăca împărăţia lui Dumnezeu (vezi Rom. 6-8). Păcatul poate fi definit doar în lumina Legii lui Dumnezeu, adică în lumina voii exprese a lui Dumnezeu. Iar Împărăţia lui Dumnezeu este descrisă şi delimitată pentru noi tot în lumina voii exprese a lui Dumnezeu. Tocmai de aceea ne îndeamnă Pavel:

‘Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvîrşită’ (Rom. 12:2).”

Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu atît mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos! (Rom. 5:17)

Vezi LISTA cu peste 150 de cărţi prezentate în newsletterul lunar bibliotec@ (2003-2008).

Cei interesaţi pot solicita (prin email sau Messenger) orice newsletter din 2003-2008.

Alin Cristea – alinpm@yahoo.com

Un răspuns to “bibliotec@ 5 – mai 2004”

  1. Alin Cristea Says:

    Reblogged this on RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: