Beckianada (14): Lancelot…

Am întrebat-o pe Facebook pe Alexandra Giula, care i-a luat un interviu prin email lui Beck Corlan, dacă e mulțumită de răspunsurile pe care le-a dat Beck – Alexandra Giula: Alin, mi se par suficiente pentru momentul în care ne aflăm. Cum ne raportăm noi la ele e o cu totul altă poveste. -, prilej cu care am făcut cîteva comentarii:

Mie nu mi se par deloc suficiente… Mai ales în momentul în care DEJA ne aflăm…

Astfel de răspunsuri puteam și eu să-ți dau de mult timp, la interviul pe care mi l-ai solicitat: Pentru mine jurnalismul este domeniul în care reușesc să îmi exprim dragostea față de oameni, la un nivel mai larg.

Sau: Modul în care fac jurnalism nu este după un manual sau după vreo lecție predată de un profesor.

Înlocuiesc doar cuvîntul muzică cu jurnalism… :)

Aici nu trebuie să schimb chiar nimic: Nu există nimic mai scump decât să-L iubești pe Dumnezeul tău cu toată inima ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți! Să nu obosim în a iubi !

ORICINE poate face astfel de declarații, nu trebuie să treacă întîi pe la TV…

Iată încă un citat care „merge”: Curajul să îndrăznim să vorbim deschis, fără frică de prejudecata și judecata oamenilor. Când afli cine ești, ce îți place, cum gândești, ce culoare îți place, ce cărâi citești, cu ce îți alimentezi viața, nu mai ai frică să te eticheteze unii, alții.

:)))))

Îmi aduc aminte de replica pe care i-o dă Regele Arthur (Sean Connery) lui Lancelot (Richard Gere), atrăgîndu-i atenția că spre deosebire de autoritatea talentului / abilității, pe care o avea Lancelot, om liber, da liber de tot, există un alt tip de autoritate, legitimă, care apare atunci cînd iubești și trebuie să-i aperi pe cei pe care îi iubești.

Beck e un fel de Lancelot (pe parcursul filmului Cavalerii Mesei Rotunde, Lancelot învață și el să trăiască, sau să moară, responsabil). Slavă Domnului că există oameni responsabili de tipul regelui Arthur, nu doar staruri care mînuiesc ceva spre deliciul publicului…

UPDATE

Alexandra Giula: Lancelot ne prezintă o evoluţie. E şi normal aşa. Nu crezi? Sau ne prezintă şi de ce e nevoie de ea, pe alocuri.

Spune-mi tu că nu ai evoluat/nu te-ai schimbat în ultimii 15 ani, şi eu o să zâmbesc „părinteşte”.

Pe o notă concurentă cu cele de mai sus, doar pentru că „evanghelicii au decis”, sau pentru că „a decis Cătălin Ştefănescu” că Beck trebuie să fie un exponent care să ne reprezinte nu înseamnă că Beck îşi va asuma acest rol.
Nu înseamnă că trebuie să o facă. Nu înseamnă că trebuie să şi reacţioneze după cum vrem „noi”, noi care nu suntem ea.

Alin Cristea: 1. Nu e normal să permitem cheltuieli exagerate pentru evoluţii mediocre.

2. Chiar dacă Lancelot e în centrul atenţiei, REGELE ARTHUR rămîne reperul (inclusiv după ce moare).

3. Nu doar Cătălin Ştefănescu sau Beck stabilesc cine, cum şi pe cine reprezintă, ci şi cei ca JazzOffice Timişoara, care s-a referit la… „boşorogii şi curvele alea cu broboadă-n cap”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: