Teofil Stanciu: Despre creștinism, iubire și alte chestii subiective

„Felul în care se vorbește azi despre creștinism mi se pare că seamănă cu tentativa unor indivizi născuți și crescuți în laborator de a înțelege dragostea părintească și filială a ultimei familii de pe pământ în care copilul s-a născut natural, dar părinții au răposat, între timp.

Respectivul copil ar trebui să ateste științific existența părinților lui, să transforme tezaurul amintirilor (adesea incoerente sau falsificate afectiv) într-o succesiune de fapte cauzale, demonstrabile, să dovedească cum că părinții lui nu au fost o festă pe care i-a jucat-o mintea și că realmente a fost conceput altfel decât ceilalți. […]

Cred că orice demers apologetic nu trebuie să evite acea legătură mai presus de rațiune pe care creștinul își întemeiază existența și credința. Faptul că credinciosul crede în Dumnezeu și Îl iubește pe Dumnezeu nu poate trece prin filtrul științei, dar este un fapt de viață fundamental.”

http://drezina.wordpress.com/2013/11/26/despre-crestinism-iubire-si-alte-chestii-subiective

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: