În căutarea Binelui (6)

in-cautarea-binelui

În căutare Binelui – pietre de temelie pentru o etică creștină – Patrick Nullens, Editura Metanoia, Oradea / Editura Pleroma, București, 2013, 363 p.

“Americanul Stanley Hauerwas (n. 1940) ne propune modelul etic cunoscut sub numele de etica teologică a virtuţilor actuale. Datorită puternicei dimensiuni psihosociale şi a atenţiei deosebite acordate dezvoltării personale, etica propusă de el este mai degrabă o etică de caracter decât una clasică, a virtuților. Teolog al moralei, Hauerwas se prezintă ca o personalitate caracterizată de o combinație uimitoare: ca metodist, lucrează plecând de la tradiția wesleyană; prin John Howard Yoder alege etica anabaptistă pacifistă a Domnului Isus; din punct de vedere  teologic se înrudește cu Barth și … în final, predă la o universitate catolică, de unde marea sa simpatie pentru etica artistotelico-tomistă a virtuților. Datorită acestui cumul de tradiții, opera lui Hauerwas formează o captivantă contrapondere a eticii calviniste a poruncilor. Modelul său moral-teologic se bazează pe câteva noțiuni-cheie: narațiunea, adunarea (community), caracterul și virtutea. Am văzut deja cum explica Alasdair MacIntyre pierderea coerenței narațiunii în epoca postmodernistă, de unde și ivirea relativismului și a emotivismului (cap. 2). Hauerwas se alătură și el acestei critici și face următorul pas logic. Etica creștină, care vine în întâmpinarea necesităților postmoderniste, ne duce înapoi la narațiune și la scopul vieții noastre. Nu ar putea fi vorba nicidecum de o narațiune universală, deoarece o etică universală este un mit modernist, ci este vorba de ceva specific, de morala creștină (sau alte forme specifice ale moralei).

Specificul eticii de caracter ne apare încă din alegerea temei pe care omul vrea să o cerceteze. După Hauerwas, etica ar trebui să se ocupe nu atât cu ceea ce ar trebui să hotărască individul, într-o anumită situație (decisionism), ci cu “cine este el”; prin urmare, nu este vorba de acţiune sau de faptă, ci de persoana care acţionează (moral agent). O preocupare etică îndreptată exclusiv spre hotărâri concrete ar fi foarte restrictivă și sărăcăcioasă. În cele din urmă, hotărârile morale nu se iau în vid, ci ele decurg din personalitatea noastră, fiind o prelungire a caracterului.  Iar caracterul este un întreg, suma tendințelor concrete și a acțiunilor noastre. Această personalitate, adică subiectul moral, nu este ceva în sine, ci ea se bazează, la rândul ei, pe un context propriu – cultural și istoric. Astfel, amintind cele de mai sus, am indicat câmpul larg de studiu al eticii.

Hauerwas ne propune o contrabalansare a eticii decizionale, raționaliste, promovate de etica principială sub influența lui Kant. Critica lui se îndreaptă, mai ales, împotriva pretențiilor liberalismului raționalist, care reduce etica hotărâri raționale corecte, ca și cum am lepăda diversitatea vieții ca pe o haină de care ne dezbrăcăm, ca apoi să luăm o decizie cu distanța profesională și morală necesară. Hauerwas accentuează, dimpotrivă, tocmai aspectul de contingență al existenței umane. După el, nu există o cunoaștere obiectivă sau o rațiune universală. Caracterul o ia mereu înaintea înțelegerii noastre. Hauerwas alege aici etica subiectivă, dar cu siguranță nu una privatizată. […]

După Stanley Hauerwas, esenţa credinţei creştine nu constă în dogmele sale, ci în naraţiune. Dogmele sunt cele care revendică adevărurile universale, în vreme ce naraţiunea este îndreptată înspre contingenţe, înspre lumi diferite. Naraţiunea are multe efecte etice, iar acestea ne pot demasca, ne pot confrunta cu “celălalt”, pot arăta către limitele noastre sau – pur și simplu – ne pot încuraja. Cu ajutorul narațiunii, caracterul capătă stabilitate și unitate. Ne descoperim și ne creăm identitatea tot cu ajutorul ei. Pentru un creștin asta înseamnă identificarea cu narațiunile Israelului biblic. Dar cea mai importantă narațiune pentru noi este cea despre viața Domnului Isus. A trăi în Hristos înseamnă a trăi din narațiunile despre și ale Domnului Isus. Cu toate că Hauerwas avansează argumente pentru puternicele rezultate ale narațiunii, ultimul său argument este Dumnezeu Însuși. Narațiunea este calea aleasă de Dumnezeu pentru a Se revela. Este modul Său plăcut de a ne schimba după imaginea Sa.” (p. 175-176)

Un răspuns to “În căutarea Binelui (6)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: