Dumbrava minunată (25)

Viorel Pașca pe Facebook:

„Viaţa la Dumbrava îşi urmează cursul firesc, cu suişuri şi coborâşuri, cu bucuriile şi tristeţile ei, plină de entuziasm şi clipe înălţătoare iar alteori cu dezamăgire şi suspin, ca un pârâiaş de munte ce curge neobosit, plin de viaţă, năvălind uneori zgomotos printre stânci, iar alteori susurând blând şi liniştit purtând cu el însă măreţia şi frumuseţea locurilor prin care a trecut. În această săptămână, lucrurile frumoase şi momentele speciale au fost mai “la înălţime” decât situaţiile dificile şi neplăcute cu care ne-am confruntat. Faptul că şapte bolnavi au ales să înceapă o viaţă nouă, să-şi recâştige demnitatea şi speranţa într-un viitor mai bun, a făcut să trecem mult mai uşor peste jignirile şi comportamentul execrabil al unor necunoscuţi, care ne reproşau tot felul de chestii imaginare şi fără sens.

În urmă cu mai mulți ani M.I., din cauza alcoolului și geloziei, într-o criză de nervi a dat foc casei în care locuia împreună cu soția și cei 5 copii. Soția l-a părăsit, iar copiii se pare că au plecat în alte țări. A rămas singur și a locuit pe stradă aproape 15 ani, până s-a îmbolnăvit și a fost trimis din spital la Dumbrava. Aici a constatat că viața poate fi trăită și altfel, că poate avea un sens și, ajutat de Ioana (fata care se ocupă de partea spirituală), a început să descopere și să guste bucuria de „a trăi altfel”. Ne simțim onorați și privilegiați că Dumnezeu ne ajută să creăm condiții favorabile acestor oameni astfel încât aceștia să aibă încă o șansă la o nouă viață.

Uneori însă, ne confruntăm cu situații complicate încât a lua o decizie este atât de dificil că începe să doară și, indiferent cum faci, realizezi că nu e în regulă, că ai greșit și că ar trebui să fie altfel. Avem de pildă cazul lui S.P. din Arad, care din cauza bolii psihice de care suferă a pierdut casa și tot ce avea. După mulți ani petrecuți pe stradă ca om al nimănui, a ajuns la noi unde se simte atât de bine încât nu mai vrea să plece. Problema este că prin comportamentul lui deranjează pe toți din jur așa că nu de puține ori am decis să-l ducem într-o parte sau alta, cât mai departe de casă. Niciodată nu m-a intrebat unde și de ce îl ducem, iar când cobora îmi mulțumea pt amabilitatea de a-l duce cu mașina. De fiecare dată însă se întorcea străbătând pe jos zeci de kilometri ajungând uneori rupt de foame și obosit, plin însă de bucuria că i se oferea un pat cald și o masă consistentă. În această săptămână când l-am dus și l-am lăsat în Oradea mi-am propus ca dacă se va mai întoarce nu-l vom mai „izgoni” cel puțin până la primăvară. După doua zile era însă iar acasă după ce străbătuse pe jos cei 40 de km de la Oradea la Tinca. Sperăm că Dumnezeu ne va da înțelepciune să-l „tratăm” într-un mod eficient încât să se „încadreze” în limitele admise atât de necesare în lucrarea pe care o facem.

Nu am pretenția și nu cred că tot ceea ce facem e perfect. Nici pe departe; încercăm doar să găsim soluții la probleme care apar, să aducem prin ceea ce facem o schimbare în bine iar atunci când soarele va apune să avem bucuria unei munci făcute bine și la timp. Indiferent de piedici și împrejurări nefavorabile, viața la Dumbrava își urmează cursul, ca un pârâiaș de munte care se revarsă departe spre un nou răsărit într-un ocean infinit al prezenței și binecuvântării lui Dumnezeu. Fiți și voi binecuvantați și fiți o binecuvântare.”

Un răspuns to “Dumbrava minunată (25)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RomaniaEv.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: