Archive for 26 ianuarie 2014

Filme – 27 ianuarie 2014

26 ianuarie 2014

11.00 – Vieţi încrucişate (2003) / TV 1000
14.10 – Pielea catifelată (1964) / Cinemax
19.25 – Orient (1999) / Cinemax
20.00 – Jocul (1997) / Digi Film
22.00 – Armă mortală (1987) / TCM
22.15 – Ray (2004) / Digi Film

The Non-Christians’ Favorite Bible Verse

26 ianuarie 2014

„The recent Phil Robertson Duck Dynasty controversy brought it up again. Bill O’Reilly quoted it on Fox News; Don Lemon quoted it on CNN. The favorite verse of the Bible referenced in the public sphere is Matthew 7:1, „Judge not, lest you be judged.” The Bible’s most misinterpreted, misused and misunderstood scripture verse is once again in the forefront of our public discourse. […]

Judging is the exercise of critical thinking and it is needed on occasion. In fact Jesus said in John 7:24, „Don’t judge by appearances, judge by what is right.” Jesus is telling us we should express our opinion on right and wrong, truth and lies, good and evil.”

http://www.christianpost.com/news/the-non-christians-favorite-bible-verse-113014

C.S. Lewis Daily (26)

26 ianuarie 2014

Something of God… flows into us from the blue of the sky, the taste of honey, the delicious embrace of water, and even from sleep itself.

https://twitter.com/CSLewisDaily

Dumbrava minunată (27)

26 ianuarie 2014

Viorel Pașca pe Facebook:

„Sănătate, o familie în care să te simţi iubit şi un adăpost în care să locuieşti sunt câteva dintre cele mai elementare şi importante lucruri de care are nevoie un om. Dacă lipseşte unul din ele e destul de grav; dacă lipsesc două, e groaznic; dar ce te faci când nu ai nici unul din acestea? Când nu ai pe nimeni apropiat căruia să-i pese de tine, când nu ai un acoperiş deasupra capului şi eşti bolnav, imobilizat la pat, cu cancer sau fără picioare, când creierul nu mai funcţionează normal şi nu mai poţi deosebi ce e bun de ce e rău, nu mai prezinţi interes pentru nimeni, devii inutil şi abandonat de toţi.

Vă prezentăm azi cazul unei femei, C. Ana de 54 ani, care în urmă cu 18 ani a fost internată în spital fiind persoană cu identitate necunoscută. În ciuda cercetărilor amănunţite făcute de autorităţi ea nu a putut fi identificată, trecutul ei rămânând o taină de nepătruns până în ziua de azi. Bolnavă psihic, suferind de oligofrenie cu tulburări de comportament, având amputate ambele picioare, a devenit sau mai bine zis era o persoană a nimănui, cu un viitor sumbru, fără posibilitatea de a fi integrată în famile sau societate. Zâmbeşte tot timpul (chiar şi atunci când îşi aruncă mizeria pe tavan) şi de fiecare dată insistă să sărute mâna celor care intră în camera ei. Locuieşte la noi de vreun an şi jumătate şi chiar dacă are un comportament dificil, suntem bucuroşi că avem posibilitatea de a-i oferi un strop din atenţia şi dragostea noastră. Pentru cazuri de acest fel şi nu numai, s-au înfiinţat serviciile de protecţie socială (plătite, spun unii, din banii noştri).

Nu sunt în măsură şi nici nu doresc să evaluez activitatea, performanţele sau realizările lor, nici să mă pronunţ asupra capacităţii lor de a gestiona situaţiile cu care se confruntă. Sunt convins că fac o treabă bună, eficiente în multe lucruri şi indispensabile în societatea în care trăim. Fără a face o analiza, aşa cum spuneam, constat însă că apar tot mai multe cazuri sociale, ne sunt trimişi cu ambulanţa tot mai mulţi pacienţi pe care nimeni nu îi mai vrea, şi pentru care nu sunt locuri unde să fie acceptaţi. Ni s-a spus de unii că n-ar trebui să-i primim deoarece instituţiile statului sunt cele care ar trebui să le poarte de grijă. Aşa se face că pentru unele cazuri cu care ne era foarte greu am apelat la câteva instituţii unde am primit acelaşi răspuns: nu avem locuri. Odată, la un spital, am lăsat pacienta de aproape 80 de ani în cabinetul medicului deoarece nevoile ei erau cu mult peste posibilităţile noastre. La poarta însă nu mi s-a permis să ies şi în scurt timp au apărut două echipaje de la poliţie care m-au “invitat” la secţie şi m-au “eliberat” după câteva ore, cu “rugămintea” de a lua pacienta din nou acasă deoarece nici o instituţie nu are loc pentru ea.

Astfel am devenit o mare familie cu aproape 130 de cazuri sociale, trăim din donaţii şi ne bucurăm de harul lui Dumnezeu care poartă de grijă. Ne simţim onoraţi să facem acest lucru, considerăm că dacă putem fi de folos celor din jur trebuie să o facem indiferent a cui este această responsabilitate. În această săptămână au fost aduse alte patru persoane abandonate, fără adăpost, bolnave, flămânde, murdare şi pline de păduchi. Faptul că le putem oferi cele necesare pentru un trai decent i se datorează în exclusivitate lui Dumnezeu care prin diferite persoane asigură soluţii pentru nevoile noastre. Persoane cărora le mulţumim cu această ocazie chiar dacă pe unele nu le cunoaştem şi nu le-am văzut niciodată. Mulţumim şi celor care aleg să petreacă un timp alături de cei bolnavi, tinerilor din Oradea care azi au cântat în capela din Dumbrava aducând un plus de bucurie şi speranţă în inimile celor de aici. Vă mulţumim şi vouă care ne urmăriţi activitatea pe Facebook, pentru interesul arătat lucrării de aici. Fiţi în continuare binecuvântaţi, şi fiţi o binecuvântare.”

Acum 1 an (26.01.2013) – Valeriu Ghileţchi a fost numit raportor la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei

26 ianuarie 2014

http://doinitabejenaru.wordpress.com/2013/01/26/valeriu-ghiletchi-a-fost-numit-raportor-la-apce

Top Posts – 26 ianuarie 2014

26 ianuarie 2014

26 ianuarie 2014, 12.30

Filme: Truman Show – 26 ianuarie 2014

26 ianuarie 2014

truman-show

Duminică – 26 ianuarie, Digi Film, 18.15

Truman Show
Dramă, SUA, 1998
Regia: Peter Weir – nom. Oscar
Cu:
Jim Carrey – Globul de Aur (dramă)
Ed Harris – Globul de Aur şi nom. Oscar pt. rol secundar

3 premii Globul de Aur [3]
[3] nom. Oscar

“Povestea unui om care trăieşte, 24 de ore din 24, într-un serial de televiziune. Doar atît că nu ştie; nu i-a spus nimeni că lumea lui simplă, însorită şi prietenoasă are o particularitate sinistră: nu-i reală.” (Andrei Gorzo)

“Pînă unde ne poate invada mass-media vieţile? De unde această maladivă atracţie pentru emoţiile prefabricate oferite de televiziune? Iată întrebări care, grefate pe clasicele teme ale manipulării, moralităţii jocului de-a Dumnezeu sau falsificării realităţii, învecinează The Truman Show celor mai bune romane ale regretatului Philip K. Dick.” (Cristian Lăzărescu)

“’The show must go on.’ Cei o mie de ochi ai doctorilor Mabuse ai zilelor noastre sînt camerele de luat vederi de tot felul şi toate dimensiunile, ascunse unde nu te duce mintea, în spatele oglinzii din baie, în piatra bombată a inelului de nuntă. Eroul lui Fritz Lang controla conştiinţa colectivă. Personajul-regizor al show-ului din Truman… impune imaginarului colectiv cea mai la îndemînă hrană: viaţa oamenilor aşa cum este ea, luată direct din stradă, din intimitatea caselor, numai bună de digerat. Trebuia să se ajungă şi aici. În imensa maşinărie de montat divertismente a cinematografului american se produce cîte o breşă ce ne pune pe gînduri. Răsar din cînd în cînd filme care fără a fi neapărat capodopere, pun punctul pe i de parcă ar fi fost create în colaborare cu teoreticienii audiovizualului: nu mai trăim în epoca imaginii pur şi simplu, ci în cea a spectacolului, a ecranului, a micului ecran, un Moloh ce înghite laolaltă viaţă şi moartea. Televiziunea care ne învaţă în fiecare moment cum să ne vindem experienţa oricare ar fi ea, penibilă sau glorioasă (totul este să fie povestită fără pudoare), televiziunea care vrea să ne transforme în naţiuni de cîştigători este astăzi un soi de Big Brother într-o variantă liber consimţită de audienţă. Privirea lui bate peste tot nu pentru a manipula, ci pentru a culege tot ceea ce poate deveni show. […] Un film ca Truman Show este extensia paroxistică, metaforică, a acelor reality-shows după care alerga Victoria Abril în Kika lui Almodovar, motorizată, cu un echipament futurist desenat de Gaultier şi o cameră de luat vederi ce ţîşnea din casca de motociclist. Mirosea de la distanţă scandalul, încăierarea, murdăria şi, cu puţin noroc, avea parte chiar şi de un viol transmis în direct. Nu contează unde e înfipt aparatul, în creier sau într-un copac, totul este să fie conectat cu piaţa (citeşte studioul) ce va desface marfa cea mai ieftină: viaţa altora. Atenţie însă: chiar în Truman Show, pe unul dintre panourile publicitare de pe o stradă se află scris, ca din întîmplare: ‘It could happen to you.’.” (Magda Mihăilescu) (Cinema, decembrie 1998)

“Filmul iese mai bine povestit decît văzut. E genul de idee generoasă care poate entuziasma intelectuali şi critici atîta vreme cît rămîne în stadiul de sinopsis. Un joc mental drăguţ şi interesant de explorat la o bere. Pe ecran însă, vedem că avem de a face cu o instigare la revoluţie, scrisă chiar de poliţia secretă. Trădată tocmai de patosul şi grandilocvenţa ei. […] Periodic, Hollywood-ul simulează remuşcarea şi produce autocritici de pus la dosar. Truman Show e din stirpea anunţurilor-sperietoare puse pe pachetele de ţigări. Inutile, ineficiente şi servind drept scuză/justificare: ‘Noi i-am avertizat, sîntem acoperiţi. Ce mai vreţi?’ Încercînd din răsputeri să fie ‘profund’ (vezi secvenţa intervenţiei televizate a creatorului serialului), filmul frizează o sumedenie de nemuritoare teme foarte dragi criticii (relaţia autor-personaj, demiurg-‘luceafăr’, societate-individ, bla-bla-bla). Dar asta nu cred că poate sau că trebuie să-i acopere ipocrizia fundamentală.” (Şerban Alexandrescu) (Cinema, decembrie 1998)

“Filmul ‘The Truman Show’ – o parabolă a puterii televiziunii de a contraface lumea reală – ne arată că divertismentul ‘în direct’ poate înlocui cu succes realitatea, iar demarcaţia dintre cele două nu mai este nici măcar necesară. Personajul principal al filmului, Truman Burbank, este adoptat la naştere de un conglomerat mass-media care angajează doi actori să-i interpreteze părinţii. Astfel, Truman îşi trăieşte întreaga viaţă, fără să ştie, urmărit zi şi noapte de mii de camere de filmat, ascunse peste tot. Viaţa este un serial de televiziune transmis în direct – serial care, aşa cum spune producătorul, ‘oferă speranţă şi bucurie şi inspiraţie milioanelor de telespectatori’. Şi asta pentru că publicul s-a plictisit să privească nişte actori interpretînd emoţii false. Simulacrul unei realităţi crude, nedramatizate, constituie un divertisment mult mai interesant.

În film, ordinea simbolică este deja stabilită: realitatea este o construcţie, iar Truman, la început inocent, devine brusc conştient că este subiectul conspiraţiei prin care i se înregistrează şi consumă în direct viaţa. Ulterior, cuprins de paranoia şi avînd confirmarea intrigii care-i determină existenţa, Truman evadează din ordinea simbolică a filmului, în realitatea ‘mai reală’ de dincolo de platou, aceea a publicului imaginar şi real al filmului ‘The Truman Show’ – o construcţie virtuală ca şi cea din care a plecat. […]

Timpul pe insula lui Truman este unul singur – este timpul momentului, unde viitorul este condensat în prezentul repetat la nesfîrşit. Telespectatorii sînt fascinaţi de viaţa lui Truman pentru că aceasta îi scoate din cauzalitatea propriilor vieţi, care se desfăşoară în timpul istoric, şi-i proiectează în eternul prezent al experienţei comune în faţa ecranului televizorului, pentru a trăi voyeuristic istoria simulată a vieţii lui Truman. Ironia filmului este că Truman are o existenţă mult mai plictisitoare decît ar putea fi vreodată cea a telespectatorilor săi; dar, aşa cum observă Patrick O’Donnell, pentru public, hazardul şi repetiţia sînt componentele perene, contradictorii ale aşa numitei ‘istorii reale’.” (Mihaela Constantinescu, Post / postmodernismul: Cultura divertismentului)

Rogert Ebert: „I enjoyed „The Truman Show” on its levels of comedy and drama; I liked Truman in the same way I liked Forrest Gump – because he was a good man, honest, and easy to sympathize with. But the underlying ideas made the movie more than just entertainment. Like „Gattaca”, the previous film written by Niccol, it brings into focus the new values that technology is forcing on humanity.”

Wikipedia: „In 2008, Popular Mechanics named The Truman Show as one of the 10 most prophetic science fiction films. Journalist Erik Sofge argued that the story reflects the falseness of reality television. „Truman simply lives, and the show’s popularity is its straightforward voyeurism. And, like Big Brother, Survivor, and every other reality show on the air, none of his environment is actually real.” He deemed it an eerie coincidence that Big Brother made its debut a year after the film’s release, and he also compared the film to the 2003 program The Joe Schmo Show.”

Emma Repede: Un Fiu iubit – 200.000

26 ianuarie 2014

Bă, pocăiţilor, nu folosiţi materialele altora fără să puneţi SURSA şi LINK (2)

26 ianuarie 2014

http://vesteabuna.wordpress.com/2014/01/26/nu-mi-as-fi-imaginat-ca-apropiatii-mei-cei-care-mancau-adesea-alaturi-de-mine-la-aceeasi-masa-erau-platiti-ca-parte-a-unui-plan-scrisoarea-lui-mihai-w

Scrisoarea lui Mihai Wurmbrand e afişată fără a se preciza sursa și fără link.

În titlu nici măcar nu e precizat numele autorului, ci doar prima literă – W.

Filme: Vieți încrucișate – 26 ianuarie 2014

26 ianuarie 2014

the-station-agent

Duminică – 26 ianuarie, TV 1000, 13.00
Vieţi încrucișate / The Station Agent – Premiul publicului pentru dramă la Sundance
Dramă, SUA, 2003
Regia: Thomas McCarthy – BAFTA pt. scenariu

The All Movie: „Thomas McCarthy’s Sundance-winning The Station Agent is a quiet, disarmingly simple movie about a man overcoming grief. Peter Dinklage gives one of the best performances of the year as Finbar McBride, a dwarf who inherits an abandoned train station after the death of his best, and possibly only, friend. […] The Station Agent is a perfect example of everything good about American independent film.”

The New York Times: „Tom McCarthy has such an appreciation for quiet that it occupies the same space as a character in this film, a delicate, thoughtful and often hilarious take on loneliness.”

Meaning in movies: „I think this is a film about everything – relationships, community, humanity, acceptance and love. Things that are really important and are inbuilt components of our existence.”

Info România Evanghelică – 25 ianuarie 2014

26 ianuarie 2014

26 postări
539 vizitatori
1.292 vizualizări

vizite-25ian2014

tari-25ian2014

Home page / Archives 355
Bursa zilei (23.01.2014) – Marius Cruceru: Încep să cred că există o legiune de demoni care se ocupă în mod special de evanghelici semănîndu-le prostii în cap… 48
La mulți ani, Vasilică Croitor (25.01.2014) 29
Evenimente – 25 ianuarie 2014 26
Corul și Orchestra Națională BBSO: Glorie Mielului – 500.000 22
Evenimente – 26 ianuarie 2014 22
Cuvîntul zilei: givraj 20
Evanghelizare la Biserica Penticostală Betel VIENA 19
Cod portocaliu de ninsori și viscol – 25 ianuarie 2014 14
Evenimente IANUARIE 14
Tabletă escato-logică: Știri de ULTIMĂ oră (23.01.2014) 11

Referenți

Search Engines 393
Facebook 159
ro.gravatar.com/alincristea 16
beteloradea.wordpress.com/2013/07/21/speranta-si-prietenii-2013-iubire-speranta/ 10

Termeni de căutare

biserica penticostala bicaz chei martie 2013 6
betel viena 5
evenimente bucuresti 26 ianuarie 2014 3
pastor samuel crisan youtube 3
fete din profil 3
romania evanhelica 3