http://www.peginduri.com/2011/08/tu-te-agiti.html
Iată comentariul meu:
Anxietate e termenul si in romaneste.
„Poetic”, i s-ar putea zice: insingurare…
Ceea ce patim unii atunci cind mergem la biserica: ne simtim singuri in mijlocul oamenilor…
Zis-a Teofil Stanciu cindva: Culmea singuratatii: La biserica, sa nu treaca pe la tine nici macar farfuria de strins banii…
DAR anxietatea nu este neaparat simptomul unei credinte slabe.
Elisabeth Elliot, care a fost vaduva de doua ori, a scris cartea „Cararea singuratatii. Gaseste-ti cararea spre Dumnezeu in pustie”, in care a scris urmatoarele:
„Singuratatea este un fel de „a muri” pe care cei mai multi dintre noi ajung sa il cunoasca mai devreme sau mai tarziu. Departe de a fi ceva „rau” pentru noi sau un obstacol in dezvoltarea personalitatii noastre, ea poate fi modalitatea de stimulare a „infloririi” spirituale pana atunci incatusate.”
Ilie si Isus au cunoscut insingurarea si intristarea intr-un mod grozav.
Dar durerea fizica / psihica nu este doar un mod de pedeapsa a fiintei umane, ci poate fi un perimetru de rascumparare al ei.
Lasă un răspuns