Atenție la dezinformările de pe blogul lui Andrei Croitoru

Andrei Croitoru a publicat un articol, intitulat Scârba suspendării, despre suspendarea temporară a calităţii de slujitor a lui Vladimir Pustan de către Cultul Penticostal.

Articolul este unul bezmetic, nu ştiu dacă cineva poate să-și dea seama care este subiectul și argumentul ideatic al postării bloggerului fălticenian.

Andrei Croitoru se declară scîrbit de suspendarea hotărîtă de Cultul Penticostal și scrie că „formularea „suspendarea calității de slujitor” e penibilă…”

Într-adevăr, formulările din comunicatele penibile ale instituțiilor eclesiale și confesionale ar trebui analizate și propuse formulări concise și consistente, dar Andrei Croitoru nu are competențe în acest sens.

Sancționînd formularea penticostalilor, nu ne face decît să ne aducem aminte de formularea pe care a produs-o anul trecut baptistul Marius Cruceru: comunicat referitor la autosuspendarea mea din slujirea pastorală.

Să presupunem că oare lui Andrei Croitoru i se pare și această formulare ca fiind penibilă, sau ar fi fost penibilă doar dacă o instituție confesională baptistă ar fi folosit-o?…

Dacă „poți fi îndepărtat dintr-o funcție sau poziție, nu dintr-o „calitate”.”, după cum spune Andrei Croitoru, atunci autosuspendarea lui Marius Cruceru are vreun sens, de vreme ce nu poate fi îndepărtat din calitatea de… slujitor?

Înainte de a trece la semnalarea dezinformării la care vreau să mă refer, mai adaug faptul că postarea de azi, 24 martie 2014, a lui Andrei Croitoru face trimitere la via Creștin Total și nu la SURSĂ: www.cultulpenticostal.ro.

În postarea sa, Andrei Croitoru face o mențiune conform căreia „botezul cu Duhul Sfânt are loc în evenimentul nașterii din nou (așa cum susțin baptiștii)”.

Formula „Baptiştii susţin că botezul cu Duhul Sfânt are loc în evenimentul nașterii din nou” este o DEZINFORMARE, nu pentru că nu ar susține baptiștii, într-un număr considerabil, acest lucru, ci pentru că Andrei Croitoru folosește într-un mod neglijent expresia „botezul cu Duhul Sfînt” pentru a face o distincție, pedagogică, dar deloc complexă, între baptiști și penticostali.

Ultimii ani au arătat că există baptiști români, într-un număr care nu poate fi neglijat, care sînt interesați de modul în care Duhul Sfînt lucrează în creștini DUPĂ evenimentul nașterii din nou, aspect doctrinar la care baptiștii români stau prost în ceea ce privește formulările din Mărturisirea de credință: Mărturisirea de credință baptistă nu este cesaționistă.

Astfel, atunci cînd Consiliul Uniunii Baptiste a retras ordinarea lui Iosif Țon, aceasta nu s-a făcut în mod corect, legal, pe baza vreunui articol din Mărturisirea de credință sau din Statut: De ce Comunicatul Consiliului Uniunii Baptiste este nul.

Atunci cînd Andrei Croitoru folosește denumirea baptiști, este evident că în mintea lui aceștia ar fi de un singur fel.

Ori REALITATEA este cu totul alta. În străinătate există mai multe feluri de baptiști, inclusiv, în 20 de țări, baptiști de ziua a șaptea (după cum menționează și Marius Cruceru într-un interviu care va fi amintit în continuare).

După cum am amintit mai sus, chiar și în România sînt baptiști membri ai Uniunii Baptiste care nu se simt confortabil din punct de vedere doctrinar în limitele IMPUSE de biserici baptiste conduse de pastori care nu pot decît să acționeze în mod abuziv în lipsa unor prevederi docrinare semnificative în ceea ce privește Duhul Sfînt și lucrarea Lui.

Am cele mai mari îndoieli că Andrei Croitoru are în minte despre baptiști următoarea formulă: „Baptiştii sunt credincioşi trinitarieni, niceeni şi calcedonieni.”

Formula îi aparține lui Marius Cruceru, decan al Facultății de teologie la Universitatea Emanuel din Oradea, proprietate a Bisericii Baptiste Emanuel.

Următorul paragraf din articolul lui Marius Cruceru (oglindanet.ro, interviu disponibil pe site-ul Revista Creștinul Azi) are o importanță deosebită pentru discuția despre baptiștii români:

„Este cumva impropriu să spunem Biserica Baptistă din România din cauza faptului că suntem organizaţi prin asocierea unor biserici locale într-o Uniune de biserici. Biserica locală este considerată drept unitate elementară fundamentală în ecleziologia baptistă, din această pricină bisericile locale se asociază în comunităţi teritoriale, care cuprind unul, două sau mai multe judeţe, în funcţie de numărul credincioşilor şi posibilităţile de administrare, iar aceste comunităţi teritoriale compun Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, care a luat fiinţă în anul 1920 şi are sediul în Bucureşti. Date fiind aceste precizări care ţin de ecleziologia specifică, se înţelege de ce nu spunem Cultul Creştin Baptist din România sau Biserica Creştină Baptistă din România, ci uniune de biserici locale. Biserica Baptistă este condusă de Congresul Cultului…”

Cîteva observaţii și interogații:

a). După ce Marius Cruceru pretinde că „nu spunem Cultul…”, ci Uniunea, el însuși folosește expresia Congresul Cultului, nu Congresul Uniunii…

b). Dacă „nu spunem Cultul…”, atunci de ce documentele de funcţionare ale Uniunii Baptiste – Mărturisirea și Statutul – sînt denumite nu cu numele de Statutul Uniunii și Mărturisirea de credință a Uniunii, ci cu numele de Statutul Cultului și Mărturisirea de credintă a Cultului?…

c). Dacă Uniunea a luat ființă în 1920, prin ce documente doctrinare și administrative se defineau baptiștii români? Mărturisirile de credință din secolul XX diferă între ele, au evoluat, baptiștii români ce mai cred despre Duhul Sfînt, în afară de faptul că botezul cu Duhul Sfînt (este diferență față de botezul ÎN Duhul Sfînt?) are loc în evenimentul nașterii din nou?

Marius Cruceru are, așadar, alte formule publice pe care le folosește despre baptiștii români decît Statutul și Mărturisirea de credință sau decît baptiștii români, în general, necunoscători ai conceptelor: trinitarieni, niceeni, calcedonieni.

După cum penticostalii sînt mai mult pneumatologici decît trinitarieni, tot astfel baptiștii sînt mai mult hristologici decît trinitartieni.

Ne ajută și Eugen Matei, profesor la Seminarul teologic Fuller, să pricepem de ce trebuie să fim foarte atenți la cum definim baptiștii / evanghelicii:

„Baptismul prin definiție presupune o anumită diversitate inerentă în însăși faptul că la baptiști fiecare credincios este chemat să se angajeze în studiul Scripturii în ascultare de Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă că fiecare este corect sau matur doctrinar, ci că toți ne găsim pe cale, ca să zic așa, și atunci neapărat trebuie să existe spațiu pentru creștere și o anumită diversitate. În concepție baptistă Biserica nu este un conglomerat înregimentat ideologic sau strict doctrinar ci un trup spiritual. Crezurile la baptiști sunt mijloace de creștere nu de îngrădire. […]

Din punct de vedere pur teologic baptismul ar constitui un cort destul de mare să-i cuprindă și creștini după Evanghelie (frați) și pe penticostali. Adică în cadrul baptismului sunt persoane care se emulează fără probleme pe tiparul fraților iar altele se emulează fără probleme pe tiparul penticostal, fără să-l facă obligatoriu pe nici unul. Din acest motiv un preot ortodox de pe vremuri, care se ocupa de „sectologie,” zicea că „baptiștii vor să-i cuprindă pe toți.” Este știut că Oncken, de exemplu, a colaborat cu toți și a adus în cadrul baptismului diferite grupuri de nuanță evanghelică din Europa și Rusia (inclusiv menonite), ceea ce ar și explica în parte creșterea rapidă a baptismului în aceste zone la începuturi, precum și unele nuanțe diferite de spiritualitate între baptismul european și cel anglo-american.”

Avînd în vedere cele de mai sus, reiterez afirmația că formula „Baptiştii susţin că botezul cu Duhul Sfânt are loc în evenimentul nașterii din nou” este o DEZINFORMARE.

Această formulă este prea seacă! Nu ține cont de REALITATE, ci este o încercare de deformare a realității în conformitate cu idiosincrasiile baptistului de Fălticeni.

Să reținem, așadar, că există diverse forme de exprimare a convingerilor religioase de bază – prin documentele de funcționare ale unei asociații de biserici, precum este Uniunea Baptistă, prin voci publice, precum este Marius Cruceru, Iosif Țon, Paul Negruț, Beniamin Fărăgău, prin lucrări ale studenților și absolvenților instituțiilor teologice, ale profesorilor, desigur, prin cărți, prin conferințe etc.

Și pe Internet, desigur. Dar Andrei Croitoru nu are competențe în acest sens.

Să nu uităm și faptul că cei mai cunoscuți creatori ai căror produse le folosesc evanghelicii provin dintr-o vecinătate doctrinară de tip ortodox: Dumitru Cornilescu, Traian Dorz, Nicolae Moldoveanu (iar Richard Wurmbrad, din nou, dintr-o altă albie decît cea evanghelică), ceea ce complică lucrurile și mai mult pentru definirea etosului evanghelic românesc, fie baptist, penticostal sau de alt fel, mai aiurit sau mai conservator.

Cu ocazia aceasta aș îndemna, patriarhal, tinerii baptiști și penticostali sub 30 de ani să mai tacă pînă se mai coc puțin, să-și facă temele înainte de a da drumul unor afirmații suspecte în public și să se privească, ca generație, nu ca și unii care dau gaură la macaroană, ci ca făcînd parte dintr-o istorie care are continuitate, pe care nu o putem respinge, dar din care să învățăm și să ne așezăm într-o albie teologică care să curgă, nu care să băltească.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: