“Profesorul Guelich – citat de-a lungul acestei cărţi – rezuma statutul ucenicilor la două cuvinte: privilegiați și dezorientați. Cele opt ipostaze de care ne-am ocupat o confirmă din plin. Privilegiați datorită relației cu Cristos, dezorientați din cauza propriei lor limitări.” (p. 163)
“Putem vorbi aici despre un “eşec funcţional” sau, pentru cine preferă, un “eșec de traseu”. Nu e vorba de o compromitere fatală a misiunii. Chemarea lor nu le este știrbită de aceste neajunsuri inerente. Nici planul lui Dumnezeu cu privire la ei nu se modifică. Toate acestea rămân la fel de valide și încântătoare. Doar că, după cum observă exegeții, provocarea este teribilă. De aici putem înțelege că nu există un deziderat mai mare decât ucenicia. Nicio altă relație nu te solicită mai mult ca aceasta, dar nici nu îți oferă mai multe binecuvântări. Condamnată la monotonie, viața fără ucenicie e precum planta fără apă. Trăiește o vreme, dar apoi se ofilește definitiv. Resursele spirituale ce ne sunt puse la dispoziție trebuie asumate, puse mereu înaintea ochilor. Iar lucrul acesta nu se face de la sine, ci doar printr-un angajament susținut.
Urmașilor lui Isus li se cere o dedicare absolută. Sunt momente în evanghelie când numai această virtute îi scapă pe cei 12. Uneori singurul lor merit este că nu renunță, deși motive s-ar fi găsit. Dezamăgiți de ei înșiși, ucenicii se ambiționează totuși să meargă înainte. Umblarea cu Domnul era ceva atât de imprevizibil, dar totuși ceva mult mai sigur decât viața pur și simplu. În mod progresiv, ei aveau să înțeleagă mesajul lui Isus, iar apoi să fie animați de aceeași râvnă pentru cauza Împărăției Sale.” (p. 166-167)
Romania Evanghelica 