Cultură cinematografică (69): Pierrot nebunul

pierrot-le-fou

Joi – 24 aprilie, TVR 2, 20.10
Pierrot nebunul / Pierrot le fou – nom. Leul de Aur la Veneția
Dramă, Franţa, 1965
Regia: Jean-Luc Godard
Cu:
Jean-Paul Belmondo – nom. BAFTA
Anna Karina

“Salutat cu superlative de critică și considerat o capodoperă, “suma tuturor tentativelor și experiențelor lui Godard” (M. Aubriant), filmul este definit ca “expresia caleidoscopică a alienării omului într-o lume sfîrtecată de toate contradicțiile” (François Maurin).” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Consider Pierrot nebunul cel mai frumos film al lui Jean-Luc Godard, cel mai frumos film al cinematografiei franceze, uul dintre cele mai frumoase filme ale istoriei cinematografului pur și simplu… Cel mai frumos film al lui Jean-Luc Godard, pentru că este cel mai sincer, cel mai poetic, cel mai tainic, cel mai insolit, cel mai dens, cel mai arzător, cel mai nerușinat, cel mai sfîșietor. Suma tuturor tentativelor și a tuturor experiențelor sale.” (Michel Aubriant) (Maeștrii filmului francez, de Pierre Leprohon, 1969)

“Nu Pierrot e nebun, ci lumea în care trăiește; el e nebun doar pentru că vrea în chip aventuros să se situeze în afara nebuniei umii. Nebun cînd crede că poate face «bande à parte», nebun cînd visează o insulă pustie în care să se joace de-a Robinson, nebun atunci cînd crede că sufocanta frumusețe a naturii e suficientă pentru a aduce paradisul pe pământ.” (Jean-Louis Bory) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“O aventură ludică presărată cu referinţe politice, existenţiale şi culturale, filmul lui Jean-Luc Godard Pierrot le Fou îşi merită pe deplin statutul de operă-reper pentru Noul Val Francez şi pentru cinematografie în general. Mişcare care a reinventat pentru a treia oară filmul, după Eisenstein şi neorealismul italian, Noul Val a adus un mod nou de a gîndi filmul, propunînd neliniaritate în naraţiune, cadre rapide, multe prim-planuri, scene filmate “incomplet”. […]

Godard a influenţat în mod decisiv generaţiile de tineri regizori ce urmau să se afirme (Martin Scorsese sau Quentin Tarantino), iar dintre operele acestui “copil rebel” al cinematografiei franceze poate cel mai bine îi surprinde ideile Pierrot le Fou.” (Alexandru Vlad) (postmodern.ro)

Roger Ebert: „I was in full flood of admiration for Jean-Luc Godard in the 1960s. Seemed like everyone was.”

Din seria CULTURĂ CINEMATOGRAFICĂ

Truman Show
Păsărarul din Alcatraz
Patimile lui Hristos
Avatar
Cădere liberă
Concertul
Lista lui Schindler
Trandafirul roșu din Cairo
Înscenarea
Pulp Fiction
Frost/Nixon
Misiunea
Contact
Culoarea purpurie
Erin Brockovich
Poveste din Cartierul de Vest
Hotel Rwanda
Neînfrînt
Insider
Închisoarea îngerilor
Iisus din Nazaret
Billy Elliot
Marty
Zbor deasupra unui cuib de cuci
21 de grame
Matrix
Cele 400 de lovituri
În mintea lui John Malkovich
Mai bine nu se poate
Noaptea vînătorului
Regele Leu
Moromeţii
American Beauty
California Dreamin’ (nesfîrșit)
4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile
Viața lui Iisus
Amintiri din Epoca de Aur
Traducătoarea
Şapte ani în Tibet
Strălucirea eternă a minţii neprihănite
Piesă neterminată pentru pianină mecanică
Ben-Hur
Mecanicul “Generalei”
Raport special
Dezacord în şase puncte
Pianistul
Persona
Un tramvai numit dorință
Farmecul discret al burgheziei
Forrest Gump
Terminalul
Poziția copilului
Vieți încrucișate
Shrek
Fahrenheit 451
Nu există ţară pentru bătrîni
Furnicuţe
Discursul regelui
Iubire
Mirosul de papaya verde
O noapte furtunoasă
Reconstituirea
Albă ca zăpada și cei șapte pitici
Culoarea purpurie
Mary Poppins
Filantropica
În numele tatălui
Amadeus
Cetățenul Kane

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: