Alături de Isus (7)

alaturi-de-isus-180

Alături de Isus: imaginea uceniciei în Evanghelia după Marcu – Ghiță Mocan, Societatea Biblică din România, Oradea, 2014, 181 p.

“Ucenicii se gândeau, paradoxal, la ceea ce puteau face ei (să ia niște pâini). Domnul Se gândea, providențial, la ceea ce poate face El cu ei. Nu există privilegiu mai mare decât să fii cuprins în agenda lui Dumnezeu. Dacă ar fi să găsim o probă eliminatorie pentru aceasta, ea ar fi neasemănarea. Din punct de vedere creațional toți suntem la fel – creaturi ale aceluiași Creator. Din punct de vedere spiritual nu mai suntem la fel. Unii ascultă chemarea, își sfințesc viața și o ajustează după Scripturi; alții continuă să trăiască în voia firii lor. În măsura în care primii cor reuși să se mențină diferiți (neasemănători), ei vor putea fi de folos Împărăției. Lucrurile temporare să-ți slujească, dar cele eterne să fie obiectul dorințelor tale, obișnuia să spună Thomas de Kempis.

O insensibilitate a inimii și, mai ales, o orbire spirituală ni se descrie aici. Aveți ochi și nu vedeți? – răsună întrebarea Domnului. Această indignare nu este altceva decât un ecou al orbirii lui Israel, așa cum ne apare ea în cărțile profetice ale Vechiului Testament (Ier. 5.21; Ez. 12.22; Is. 6.9). Ucenicilor li se impută un fel de contopire cu mulțimile. Doar ele profitau de minuni fără să reflecteze. Îi căutau învățătura fără să o aplice la modul personal. Astfel, prin întrebări și răspunsuri, Isus îi conduce pe discipoli dincolo de cele două înmulțiri ale pâinilor. Minunile se soldaseră cu niște coșuri cu firimituri, iar ucenicii știu bine detaliile. Fuseseră martori impecabili, dar interpreți corigenți! Știau să răspundă la întrebările punctuale, dar nu știau să transpună acele elemente la nivel spiritual. David Pawson vede o legătură subtilă între această orbire spirituală (greu vindecabilă) și orbirea fizică ce-o vindecă Isus imediat după (8.22-26). În Betsaida, ucenicii aveau să constate cum un handicap fizic poate fi o problemă mult mai mică decât unul spiritual.

Nu poți vedea bine decât cu inima; esențialul este invizibil pentru ochi. Antoine de Saint-Exupery avea dreptate. Viața e un profesor suficient în această privință. Trăim printre aparențe, evaluăm lucrurile în mod cantitativ și, mai grav, în funcție de propria receptare. Provocările Împărăției sunt adesea mult prea departe de înțelegerea noastră. Și, într-un fel, așa se cade să fie. Planul tainic și suveran al lui Dumnezeu ne va transcende mereu. Esențialul va fi mereu proiectat în viitor, o realitate spre care tânjim în fiecare zi. Și totuși, să nu ne lamentăm. Datorită revelației, omul poate să acceadă la o cantitate rezonabilă de adevăr. Niciodată îndeajuns, acest adevăr are un conținut mântuitor. Atingându-l, ne vom simți alți oameni și chiar vom fi alți oameni.” (p. 82-83)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: