Cultele neoprotestante și drepturile omului (7)

cultele-neoprotestante-180

Cultele neoprotestante și drepturile omului: strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977) – Marius Silveşan, Bogdan Emanuel Răduţ, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2014, 136 p.

“Scrisoare deschisă adresată autorităţilor din România privind urmările scrisorii celor şase neoprotestanţi, scrisă de Iosif Ţon şi Aurel Popescu

Scrisoare deschisă adresată autorităţilor din România

Spre ştiinţă: tuturor organizațiilor religioase din țară și străinătate, inclusiv instituțiilor, organizațiilor și persoanelor interesate în problemele drepturilor omului.

CAPITOLUL I

După cum se știe, la finele lunii martie 1977, un grup de credincioși neoprotestanți au întocmit și difuzat un document intitulat “Cultele neoprotestante și drepturile omului în România” în care s+au analizat câteva aspecte mai importante ale persecuţiei religioase din ţară şi anume:

– problema discriminărilor, retrogradărilor și destituirilor din funcții a credincioșilor neoprotestanți;

– problema hărțuirii și a discriminării credincioșilor și a copiilor lor în școli și universități și a excluderii lor de la anumite forme de învățământ;

– problema amenzilor care se aplică credincioșilor care se adună în familii pentru rugăciune și citirea în comun a Bibliei.

Pentru fiecare din aceste aspecte ale persecuției religioase s-au citat aproape 100 de cazuri din nenumărate cazuri cunoscute. Esența documentului citat era că toate aceste forme de prigoană au loc cu încălcarea flagrantă a legilor țării și a obligațiilor asumate prin tratate și pacte internaționale, semnate și ratificate de guvernul român care se obliga astfel să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului. […]” (p. 111)

“Încercarea, până acum neizbutită, de a elimina din lucrarea lui Dumnezeu pe fr[aţii] Iosif Ţon, Pavel Nicolescu, Aurel Popescu şi alţii, declarându-i fie antistatali, fie abătuți de la doctrina baptistă, arată până unde s-au coborât conducătorii cultului baptist. Oare Circulara nr. 243/1978 a Uniunii Cultului Baptist prin care cu bună știință se pune la îndemâna autorităților un act în baza căruia acestea pot, mult mai ușor ca până acum, să frâneze activitatea misionară a unor predicatori înzestrați, nu este de asemenea dovadă de colaborare neprincipială și nebiblică cu autoritățile în dauna intereselor fundamentale ale bisericii?

Din această cauză, s-a creat în prezent o stare de încordare între credincioși și conducătorii lor, care acționează tot mai vădit ca niște marionete ale organelor de stat. […]

Până unde poate merge slugărnicia unor astfel de conducători, se poate vedea şi dintr-o scrisoare a Uniunii Cultului Creștin după Evanghelie (nr. 455 din mai 1978), în care se cer scuze “onor Departamentului Cultelor” pentru că unul dintre cei mai buni evanghelişti baptişti din ţară – Liviu Olah – la invitația bisericii din Sibiu, a predicat în această biserică fără aprobarea inspectorului de culte. Conducerea bisericii a fost aspru mustrată, iar conducerea cultului s-a angajat că pe viitor nu se vor mai repeta astfel de abateri.” (p. 114-115)

Reclame

Un răspuns to “Cultele neoprotestante și drepturile omului (7)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: