Un comentariu pe blogul lui Emanuel Conțac – 18 mai 2014

Emanuel Conțac a afișat următorul articol pe blogul său:

Câteva observații cu privire la candidatura independentului Peter Costea la europarlamentare

Iată comentariul meu:

Emanuel, nu este vorba doar de faptul că „intenția contează” (felul în care pui problema sugerează că ești neinformat despre amplitudinea intelectuală și profesională a candidatului, ceea ce e o necesitate urgentă pentru mediul evanghelic, dar și pentru societatea românească / americană, și nu mă refer la faptul că nu ai fi citit minime informații despre el, ci că nu le-ai integrat într-o perspectivă matură și cu implicații concrete, ceea ce reproșez în astfel momente bloggerilor evanghelici pe care i-am apreciat public de atîtea ori – Teofil Stanciu, Dionis Bodiu, Emanuel Conțac), și nu e vorba AICI de creștini „implicați în politică și corupți pe parcurs”, cum ține să-și dea cu părerea Tim Dubhy (ale cărui comentarii sterile și ignobile sînt acceptate și aici cu atîta ușurință, acest fapt fiind un indicator despre nivelul mediocru de informație despre comentatorii din blogosfera evanghelică).

În cele din urmă, nu oamenii răi sînt responsabili de mediocritatea din mediul evanghelic românesc, ci voi, cei care ați dovedit că aveți aptitudini intelectuale și tehnice pentru comentarii pertinente, din perspectivă critică, despre fenomenele din mediul evanghelic, dar care în momente decisive alegeți comoditatea comentariului mediocru decît implicarea responsabilă, prin informare și dezbatere publică.

Am putut înțelege că fiecare persoană dintre sfînta treime blogoevanghelică are parcursul ei profesional, familial, social-cultural şi cea mai mare parte din timp şi energie este dedicată pe aceste direcţii. Dar asta nu mă obligă să trec cu vederea articolele și comentariile slabe pe care le produceți în anumite momente, cu încărcătură „politică”.

Numitorul comun pe care l-am remarcat în mai multe rînduri este faptul că nu vă faceți tema în ceea ce privește palierul pe care îl discutăm acum cu aceeași sîrguință cu care ați produs texte pentru cititorii v-au apreciat, ci ați mizat pe prestigiul pe care îl aveți deja.

Cui i s-a dat mult, i se cere mult.

De data aceasta, Teofil Stanciu a propus un text bun, Emanuel Conțac și Dionis Bodiu comentarii mediocre.

Teofil Stanciu nu doar că oferă criterii pe baza cărora evanghelicii români pot exclude lesne variantele imorale, ci și are propuneri pentru acest moment de cotitură.

Îmi exprim speranța că în viitor vom beneficia de și mai multe texte bune ale celor trei bloggeri de marcă ai blogosferei evanghelice românești, dar și că vom fi scutiți de unele puseuri pătrățoase (izvorîte din mentorat mănăstirean).

UPDATE 21.30

Emanuel Conțac: Am avut ocazia să văd ceva din amplitudinea intelectuală a lui P. Costea în emisiunea Nașul, în care argumenta că pedeapsa capitală e ok invocând spusa lui Isus către tâlharul de pe cruce („Azi vei fi cu mine în rai”). Altminteri, cred că e un tip școlit și bine hârșâit în meandrele judiciare americane. Nu știu dacă și în cele ale politicii europene de nivel înalt.

Nu am pretenția că ce fac eu aici e analiză politică de mare finețe, așa că mai domol cu revendicările. :)

Alin Cristea: 1. Emanuel, faptul că mi-ai răspuns așa de repede la un text complex este, iarăși, un semn de imaturitate. (Cel puțin de imaturitate relațională.)

2. Foarte rău că îmi dai exemplul cu emisiunea, un singur exemplu, foarte rău mai ales că și menționezi: „altminteri, cred că e un tip școlit și bine hârșâit în meandrele judiciare americane”. Aşadar, foloseşti un tertip prin apelarea la un exemplu secundar în detrimentul unui prestigiu pe care „tipul” şi-l merită, dar tu, ignorant evanghelic român, nu binevoiești să îl iei în considerare (pentru binele public).

Există disponible, printre alte înregistrări, pe YouTube un interviu de 35 de minute la Cireşarii TV şi o predică la o biserică penticostală, din care oricine își poate face o părere despre Peter Costea. Le-am ascultat în întregime. Nu mă aștept ca tu (sau Dyo) să faci un astfel de efort și să vorbești în cunoștință de cauză, nu după ce ai văzut tu la Nașul.

3. Discuția AICI nu era despre „analiză politică de mare finețe”, ţi-am spus și cu alte ocazii că eu sînt un „tip hîrșîit” în polemicile publice cu Pătrățosu de acum 6 ani (și cu alții, în ultimii ani pe Facebook), „polemicile” cu tine sînt doar simple exerciţii, nu ai energia, experienţa, timpul şi CHEFUL de a purta vreo polemică publică cu mine. Eu cred că ar trebui să ţii cont de faptul că nu mă bag în orice fel de polemică cu evanghelicii români. Unul dintre motive este că vreau să atrag atenția publică asupra amplitudinii unei persoane publice, nu să comentez aspecte secundare, și, mai ales, nu mă iau după nas(h)ul altuia…

4. Deşi titlul indică că ar fi vorba despre candidatura „tipului” Peter Costa, că domn nu putem să-i spunem, nu-i aşa?, articolul tău nu este de fapt despre candidatura sa, ci despre alte chestiuni care țin de (in)cultura evanghelică.

Încă un articol de critică a evanghelicilor…

Folosești expresia „cei care îl susțin pe candidatul Peter Costea”, de parcă ar exista vreun grup compact de acest fel… Este evident că tu te gîndeşti la un grupuscul (pe care ții neapărat să-i iei la rost, s-a întors băietanul în sat de la studii și-i învață pe alții cum să facă nod la cravată), cum este la fel de evident că excluzi alte tipuri de evanghelici care îl vor vota pe Peter Costea (a folosi eticheta „susținători” e cam mult…).

Scrisorile de susținere sînt un mod NORMAL de acțiune în astfel de momente.

Nu doar că discreditezi un grup de pastori, dar discreditezi IDEEA de scrisoare de susținere.

Nu amintești nimic de recomandarea baptiștilor Gigi Cosman și Marius Cruceru, doară nu scrii doar pentru penticostali, scrii pentru evanghelici…

Cînd Richard Wurmbrand a fost votat la Mari Români, nu a fost votat doar de evanghelici, ci și de victimele politice ale închisorilor comuniste.

5. Faptul că bagi niște expresii (pe care unii le și înțelegem) nu este relevant în acest moment.

Acum nu sîntem interesați de inteligența și expertiza ta profesională (sau ca blogger), acum e importantă e inteligența ta relațională (unde eu, precum ai observat, te-am lăsat corigent), poziția ta publică ca intelectual implicat (care a ieșit, Doamne ajută-l și altădată!, din bibliotecă) și a comentat despre un fenomen public de interes major.

Ca la fiecare alegeri, oamenii sînt dezorientați.

Nu de astfel de frazeologii au nevoie acum: „Comunitatea evanghelică din România ar fi mai consecventă cu sine dacă nu ar pierde orientarea eshatologică (de tip paulin, nu isteric-dispensaționalist!)…”

Despre astea poţi să scrii în multe ocazii.

Dar de votat un europarlamentar îl votăm o dată la 5 ani!

Dacă „Evident, un europarlamentar creștin în plus nu strică”, de ce dracu nu îl susţii? Sau măcar să ne scutești 7 zile de astfel de comentarii care nu sînt lipsite de stupiditate…

6. Concluzia ta?

„În concluzie: ca evanghelici care vrem să propulsăm în „dregătorii” un om cu valori biblice ne aflăm fără suport neotestamentar, fiindcă NT provine dintr-un context social și politic diferit de cel în care ne aflăm noi.”

Poate că ai vrut să zici ceva, dar a ieșit altceva, de gen Tolba cu tîmpenii..

7. Încă un fel de concluzie: „Avem nevoie nu de mai multă mobilizare (…), ci de mai mult Duh.”

Wow, ce spirituală pare chestia asta. Ai stat mult să te gîndeşti?

Ca unul care am fost 3 ani consecutiv în grupul de organizare a Marșului pentru viață (cu partea de circulație a informațiilor pe Internet), pot să spun că EXACT de mobilizare avem nevoie. De SOLIDARITATE în anumite momente pentru anumite cauze.

Nu spunea oare Marius Cruceru că evanghelicii din Oradea iarăși s-au făcut de rușine că n-au ieșit să SUSȚINĂ Marșul pentru viață?

Și am o droaie de exemple, că doară nu stau toată ziua la computer, ci mă duc la destule evenimente și religioase și culturale.

Dar am destule de pe Internet…

8. Emanuel, mă gîndesc că îți aduci aminte de zicerile Anei Blandiana despre lipsa de solidaritate a românilor… În momentele decisive.

Mă rog ca Dumnezeu să vă ierte, bloggerilor cu renume și celor fără renume, lipsa de solidaritate, pasivitatea, aroganța intelectuală și lipsa de apetență pentru marile dureri ale congregațiilor evanghelice.

În cele din urmă, a fi evanghelic nu înseamnă să cunoști bine Biblia, ci să o pui în practică, puțintel cîte puțintel…

Na, că mi-a ieșit și mie un porumbel… (n-am găsit altă rimă…)

UPDATE 22.05

Emanuel Conțac: Nu e nicio imaturitate, dom’le! Am mâine de predat 6 ore și de făcut două lecții la ebraică pentru marți, la NEC, plus de tradus un Psalm tot din ebraică. Ce crezi, că ebraica se învață stând la palavre?

Mai știi, oi fi plin de Duh și nu m-am prins pînă acum?…

Emanuel Conțac: După ce am citit tot comentariul: Dom’le, ce ai cu mine și cu viața mea? Eu sunt un pârlit de profesoraș care își tocește coatele prin biblioteci. Dă-mi voie să exist, să respir și să scriu ce socot de cuviință. Nu mă pune să mă încolonez în programul tău de solidaritate politică și socială.

Da, îl voi vota probabil pe P. Costea. Nu cred că are șanse reale, dar cred că merită sprijinit. Nu ca să facă marea cu sarea în Parlament, ci ca să fie o voce în opoziție.

Alin Cristea: Emanuel, pentru mine e clar că nu ai CITIT tot comentariul meu, adică ai ocolit tocmai SPIRITUL din slovele mele, din moment ce STRIGI: “Dom’le, ce ai cu mine și cu viața mea? Eu sunt un pârlit de profesoraș care își tocește coatele prin biblioteci. Dă-mi voie să exist, să respir și să scriu ce socot de cuviință. Nu mă pune să mă încolonez în programul tău de solidaritate politică și socială.”

Ce am cu tine ar trebui să fie evident de la alte astfel de comentarii ale mele din ultimii ani pe blogul tău, EXACT ce am cu Teofil Stanciu (şi Dionis Bodiu): Cui li se dă mult, li se cere mult.

EXACT asta vă cer: SOLIDARITATE.

Sau, măcar, cuvinte mai echilibrate atunci cînd abordați astfel de chestiuni nu doar sensibile, ci de interes național.

Nu i-am cerut lui Teofil Stanciu să se implice în nu știu ce acțiuni publice, dar mi-am exprimat dorința în mod public și personal ca activitatea lui prin articolele BUNE pe care le scrie să fie REALȚIONATĂ cu activitatea altora care nu scriu articole dar sînt implicați în diverse acțiuni publice.

Hm… Îmi scrii, după toate astea: “Nu e nicio imaturitate, dom’le! Am mâine de predat 6 ore și de făcut două lecții la ebraică pentru marți, la NEC, plus de tradus un Psalm tot din ebraică. Ce crezi, că ebraica se învață stând la palavre?”…?

Mă mai și jignești?

Ce, eu am stat la palavre?…

Ce interesant, cînd îți expui tu elucubrațiile intelectualiste, atunci nu sînt palavre… Dar cînd vreunul stă O ORĂ să-ți abordeze critic chestiunile pe care le pui în public, atunci, hop, îți aduci aminte de obligațiile profesionale…

DE CE, dacă știai că ești ocupat (și eu nu știu mulți oameni atît de ocupați ca tine), nu te-ai abținut să scrii un astfel de articol?

La ce te așteptai, să nu ai comentarii CONSISTENTE la așa ceva?

Vrei să-ți spun eu cîte “îndatoriri de serviciu” am?

Păi nu ți-ar ajunge noaptea asta să le citești, darămite să le îngurgitezi…

Zici că ești “un pârlit de profesoraș”?…

Așa vrei să mă refer în continuare la tine?…

Ești pîrlit numai cînd îți convine ție!…

Ce vreau eu a vrut și Kennedy: Nu doar ce îți poate oferi patria ție, ci ce îi poți oferi tu patriei!

Același,

Alin Cristea, Mogulul blogosferei evanghelice (ceilalți trei, din motive diverse, au dat bir cu fugiții)

UPDATE 22.45

Daniel Bulzan: Temerile mele cu privire la candidatura lui Peter Costea sunt cam aceleași. Chiar dacă susține unele valori pe care le împărtășesc, pachetul pe care îl prezintă nu simt că mă reprezintă. În eventualitatea în care ar fi ales, șansele de a aduce servicii mișcării evanghelice dintr-o astfel de poziție sunt la fel de mari ca șansele de a-i aduce deservicii… Agenda de tip American Right Wing preluată necritic și confuzia categorială de tip „programul meu politic este Evanghelia” sunt combinația letală care ar otrăvi orice demers cu șanse de a produce efecte practice pozitive la Bruxelles.

Există deja o mișcare creștină evanghelică europeană de la care ar avea multe de învățat, dacă i-ar permite poziția ideologică…

Alin Cristea: În momentul de față contează mai puțin temerile lui Emanuel Conțac (care deja a zis că nu strică să mai fie încă un europarlamentar creștin în plus) sau ale lui Daniel Bulzan, ci CARE sînt propunerile lor.

Vrem-nu vrem, că ne place sau nu ne place, mai avem cîteva zile în care evanghelicii români trebuie să se hotărască pe cine votează, dacă nu cumva preferă comoditatea de a cînta la cor sau la fanfară incomodității de a merge la vot și a vota pe cineva care, ca să vezi, nu simt că îi reprezintă…

Bun venit în mijlocul vieții!…

Unde există o droaie de șefi incompetenți (și aroganți), și pastori la fel…

Iarăși, că ne place sau nu, enoriașii evanghelici așteaptă semnale de diverși factori de influență, dintre care cei mai importanți sînt pastorii!

Care, nu-i așa?, sînt bîtă în ceea ce privește cultura politică, financiară, muzicală, dar îi călăuzește Duhul Sfînt și prin astfel de incoveniente ale vieții…

În decembrie 2009: Pătrățosu și Rotundu votează Traian Băsescu.

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2009/12/05/totale-29

Ce, l-au votat pe Băsescu pentru că simțeau că îi… reprezintă?

Daniel Bulzan introduce un parametru foarte periculos în momente ca acestea…

Nu în astfel de momente ar trebui să se discute despre reprezentativitate…

În astfel de momente ar trebui să se discute despre RESPONSABILITATE!

Pocăiții au ajuns să fie mai iresponsabili la vot decît în vremea lui Ceașescu: atunci știai clar pe cine TREBUIE să votezi, acum pocăiții parcă sînt niște bețivi: Eu cu cine votez?…

Daniel Bulzan mai introduce un parametru: „mișcare creștină evanghelică europeană”…

Acum? Tocmai acum?

Și care sînt mijloacele prin care evanghelicii români iau la cunoștință despre această mișcare? Și UNDE se pot face dezbateri?

Că evanghelicii români nu au o revistă!…

Daniel Bulzan a irosit o astfel de șansă cu ani în urmă…

Atunci am lansat eu revista electronică confesional@, la început un banal email, iar de-a lungul anilor un reper în mediul evanghelic românesc. (În 2007 Daniel Bulzan mă numea „Cel mai cu vechime jurnalist evanghelic în spaţiul virtual”).

Nu resping standardele propuse de Emanuel Conțac și Daniel Bulzan, dar sînt uimit de lipsa lor de discernămînt de a le aduce în discuție într-un astfel de moment delicat, decisiv, în care ar trebui să fie prioritare Responsabilitatea și Solidaritatea.

UPDATE 23.00

Dyo: Alin, te dezamăgesc, dar eu l-am ascultat pe P. Costea și mi se pare destul de supțirel în idei și în exprimarea lor. Însă e ok pentru Parlament, e mai bun decât majoritatea celor care ne-au reprezentat până acum acolo.

Alin Cristea: Dyo, replica ta e plină de ambiguități:

a). Nu ai indicat ce ai ascultat și cît.

b). Nu ai indicat în ce constă slăbiciunea ideilor și exprimarea lor, dar nici care ar fi punctele TARI și partea din exprimare care merită luată în seamă.

c). E mai bun decît MAJORITATEA?

Păi dacă e mai bun decît majoritatea, atunci ce tot discutăm?

Să-l votăm și să discutăm după aceea, dacă nu am discutat pînă acum…

Chiar nu vă interesează în ce Românie și în ce Europă vor crește copiii voștri?

Emanuel, hai, fă-ți datoria și umple de copii inteligenți patria…

Pentru asta, mai întîi trebuie să-i ștergi la fund…

UPDATE 19 mai 2014, 12.30

adrianur: Politica e mizerabila. E bine sa votam. Nu si sa candidam. Deci e bine sa votam dar nu pe ai nostrii (daca cumva candideazaa totusi) ci pe altii, ca noi sa nu ne manjim. Sau, stai.. e ok sa votam si pe ai nostri dar nu e deloc bine sa ne mobilizam…!?

Cam intortocheat pentru mine. :)) Ori, nu?

Alin Cristea:

Clișeul “politica e mizerabilă” nu este doar unul steril, ci și unul lipsit de speranță.

Slavă Domnului că au existat atîția oameni și atîtea instituții care s-au implicat în chestiuni de politică / administrație astfel încît au existat rezultate reale nu doar în cartier sau în județ, ci la scară națională, continentală și planetară.

Am putea zice: “Viața e mizerabilă.” Nu trebuie să facem o droaie de compromisuri (compromisul nu are doar conotație negativă) pînă și în familie? Sau MAI ALES în familie? Asta înseamnă că familia sau viața e mizerabilă? Doar pentru unii…

Alții învață (toată viață) cum să se înțeleagă cu vecinii, cu soacra, cu pastorul, cu polițistul de sector, cu contabilul și așa mai departe.

Ba chiar inventează și chestii de inginerie socială / politică…

adrianur: Sincer, l-as fi votat dar la sansele care le are consider mai degraba o alta optiune. Trebuie sa aiba 3% deci minim 170000. Daca nu reuseste sa treaca pragul acesta electoral, atunci voturile stranse de el se vor redistribui proportional in beneficiul partidelor care au trecut pragul si deci partidelor cu cele mai multe voturi, adica tocmai unde nu vreau deloc sa ajunga. :)) Stiti bine ce zic..

Alin Cristea: În România nu este doar o criză a finanțelor, ci și o criză a speranțelor.

Din 1990 pînă în prezent, participarea la vot a scăzut de la 85% la 40%.

Calculul voturilor e necesar, dar mult mai necesară, cel puțin în România, e infuzia de speranță.

Din perspectivă metafizică, nici un eveniment nu are doar un fel de semnificație – pozitivă SAU negativă. Dumnezeu e un mult mai bun contabil decît noi, dar, MAI ALES, un mult mai bun OLAR decît oricare dintre noi.

Richard Wurmbrand a stat 14 ani în închisoare.

El scrie: „Să fi stat cu anii în închisoare nu e nenorocire. Dar este o nenorocire să fi stat ani lungi în închisoare și să nu fi învățat din asta.”

Chestiunea de prim rang nu este calculul voturilor, nici măcar succesul cuiva care este votat de evanghelici.

Chestiunea de prim rang este dacă evanghelicii au învăţat ceva din ASTA.

Pînă acum, e clar că nu.

Doar cîțiva, pe ici pe colo, mai stau cu capul ridicat, în Numele lui Dumnezeu, în fața căruia ar trebui să se plece orice genunchi.

UPDATE 19 mai 2014, 22.15

Alin Cristea: Emanuel, ai permis să apară AICI un fenomen trist din blogosfera evanghelică: Mahalaua Evanghelică:

Tim Dubhy: “pe Facebook ai aratat cat de prost crescut poti fi prin limbajul tau de mahala si prin pretentiile tale de doi lei… plus ca faci atac la persoana in mod dur…respectul se cast.iga, nu se cerseste, apropo!
Te-ai luat de Emanuel ca e biet profesoras, dar tu ce esti?
m-am saturat de “repere” ca tine, cu viata familiala facuta vraiste!
ptr cultura ta generala, epistola ta vie nici macar nu m-am ostenit sa o citesc… prea miroase a…..”

Eu nu m-am luat de tine că ești un biet profesoraș, ci TU ai făcut pe pîrlitul.

Așadar, nu e vorba doar de dezinformare, de jigniri, ci de MINCIUNĂ.

Dacă în 24 de ore nu îţi ceri scuze publice pentru ce ai permis să apară aici la adresa persoanei mele (sau \la adresa oricărei alte persoane), te voi sancționa public 24 de LUNI.

Emanuel Contac: Am moderat comentariile „dubhyoase”. Nu am întotdeauna acces la computer ca să pot edita comentariile.

Alin Cristea: Emanuel, iar eviţi polemica directă cu mine – discuția nu era dacă ai sau nu întotdeauna acces la computer.

Nu voi complica discuția dînd exemple, precum cele de acum cîțiva, cînd pînă și fetița mea de 5 ani și jumătate fusese menționată în comentarii pe blogul lui Marius Cruceru, o dată l-am sunat la 22.30, s-a rezolvat imediat, văzuse și el măgăria.

A doua oară l-am sunat pe la 3 noaptea, după un zbucim de vreo 10 minute – să sun, să nu sun, dar avusesem o altă experiență, cu un comentariu care fusese șters, dar cineva deja îl salvase și mi-a spus… :)

A doua oară nu s-a rezolvat… :(

Pe Facebook e junglă (nu știu dacă se poate face ca pe blog, să nu apară comentariile înainte de a fi verificate), am pățit-o și acolo…

Așadar, nu vorbesc din reflex de sensibilă domnișoară de pension, ci dintr-o experiență vastă, care poate fi de folos altora.

Unii mă mai întreabă în privat: Aline, cine e ăsta, Ioan Pop, dar celălalt, X-ulescu? Ce vrea?… DE CE face ce face?…

În privința lui Tim Dubhy l-am avertizat pe Eugen Matei, cel puțin. E oarecum normal să-mi poarte sîmbetele Rim Dubhy…

Dar nu e normal ca tu sau alții să le asigurați pistă de manifestare doar pentru că vă deranjează stilul meu de comentariu (care a fost perfecționat în ani buni tocmai pentru bloguri evanghelice).

E normal să aveți puțină încredere în mine, și mă refer la competența mea, și să nu vă jenați de fiecare dată cînd eu încalc niște reguli…

Apropo, ieri am fost la Emanuel și am făcut cîteva poze, mișcare care a durat sub 1 minut…

S-a găsit unul dintre oamenii de ordine să mă ia la rost, cică CU DRAG, că să nu deranjez, pot să fac poze cînd începe botezul, nu înainte…

Păi, îi zic, eu plec înainte de botez (Peter Costa urma să meargă și la Biserica Providența) și, insist, nu am deranjzat…

El insistă: Știu cine sînteți, CU DRAG v-am spus…

Insist și eu: Lăsați, că știu eu cum e la Emanuel cu DRAGUL ăsta…

Vin și eu o dată pe an la Emanuel sau de două ori și sînt întîmpinat… “CU DRAG”…

Sigur, muream de curiozitate să știu dacă l-o fi trimis cineva de sus, sau avut un puseu de conștinciozitate…

Apoi, după ce a plecat omul, am continuat să discut, acolo, pe coridor, cu alții: Păi dacă eram tinerel, fără experiență, mă conformam, să nu calc cumva vreo regulă…

Dar așa, cu experiența mea (RELAȚIONALĂ și tehnică), uite că pot oferi o poză sau mai multe de la evenimente…

Așa a fost și cu concertul Speranța pe stadion, anul trecut, am solicitat (în stil alin Cristea) să pot face poze în fața scenei,. pe gazon. M-au lăsat 10 minute, spre deosebire de ceilalți care au făcut poze / au filmat de la gard (dar și aveau aparate meseriașe, cu tunuri, că nu le trebuia lor neapărat să meargă în fața scenei, pe gazon, ca mie…).

Ce vreau să zic, adicătelea?

Că am pretenția să fiu tratat ca Alin Cristea, nu ca vreunul dintre numeroșii comentatori care nu manifestă responsabilitate, ci sînt într-o continuă joacă, în care unul ca mine ajunge ușor bătaia lor de joc.

Emanuel, mai ai la dispoziție vreo 22 de ore…

Emanuel Contac: Nu evit nicio polemică. Acum fug în oraș la un concurs de burse.

Când mă întorc vor fi vreo 16, cred.

Alin Cristea: Cu cît vor fi mai puţine ore, şi mai multe menţionări de-astea puerile, cu atît voi fi mai sever.

Cred că mă știi în stare…

Și-l mai am și pe Penticostalul, pentru aceeași infracțiune, un an în vizor…

Emanuel Contac: Îmi este egal dacă sunt ținut la index un an, doi sau câți consideri de (ne)cuviință.

În principiu, cu cât omul se dă mai rotund, cu atât sunt mai supus tentației de a lua un bețigaș și de a sparge balonul mare și rotund al pretențiilor. :)

Dyo: Emanuel, în privința comentariilor lui Tim, Alin are dreptate; îți spun și din experiența proprie că e mai bine să îl pui la ”trash” până învață să se exprime decent. Deși, din păcate, nu dă semne că ar învăța ceva.

Emanuel Contac: Mulțumesc de reamintire. Am făcut asta în trecut și o voi mai face. Încep să cred că acest personaj este incurabil.

Emanuel Contac: Am priceput. Numai că eu nu percutez la ultimatumuri de tipul „mai ai la dispoziție 22 de ore”. Am la dispoziție tot timpul pe care mi-l dă Dumnezeu, nu cel pe care mi-l dă A.C.

Pe T.D. l-am pus periodic la index ca să se învețe să nu hulească, dar am scăpat câteva comentarii recent fiindcă mi-a creat la un moment dat impresia că s-a îndreptat. Evident, nici pomeneală de îndreptare, așa că rămâne la index.

Alin Cristea: Din nou si din nou, Emanuel faci gafe de relationare (si de incoerenta).

NU am nici o indoiala ca pina si tu, ca si altii, percutezi la ultimaturi, dar din partea altora, care intr-adevar te pot articula la ce te doare.

Faptul ca nu simti vreo incomoditate din partea mea (care nu am spus ca te pun la index, asta e expresia TA si, de asemenea, TU ii dai explicatie, cu alte cuvinte TU esti Dumnezeu, nu eu) sau, mai bine zis, faptul ca te exprimi in acest sens cu nonsalanta nu este decit un alt semn al imaturitatii tale relationale, pe care am remarcat-o si am pus-o in discutie de-a lungul anilor.

Un alt lucru ignobil pe care l-ai facut, fie si numai din repezeala (dar cite gafe nu a facut Patratosu din repezeala, nu neaparat din rea intentie?), este ca mi-ai scris numele doar cu initiale.

Nu ma cheama Flavius Dumitru Cristescu, ci doar Alin Cristea. 4 plus 7 litere!

Oare nu sti de citi ani militez pentru scrierea numelor corect? De pe vremea grupului de discutii Masa Rotunda a lui Iosif Ton!… Ia numara anii!

Daca vrei sa prezinti in public chestiuni legate de evanghelici, atunci va trebui sa fii atent la ce se intimpla in perimetrul evanghelic, nu doar sa-ti dai cu parerea, sa fii informat, nu doar sa-ti prezinti doar citeva subiecte preferate si sa dai cu bita in balta in altele…

Asadar, nu e nevoie sa te pun la index (orice crezi tu ca inseamna asta, inca nu am specificat in ce va consta sanctiunea din partea mea, cum nu am specificat inici in cazul Penticostalului), ci doar sa astept sa te expui singur prin greseli tehnice, scriind la repezeala informatii eronate pe care nu iti faci timp sa le verifici (a patit-o de citeva ori Patratosu, dar Vindecatoru e as in materie de astfel de gafe).

Eu sint mogulul blogosferei evanghelice, astfel m-a prezentat, nu am lezat in nici un fel atributiile divine si nu sint de acord cu ironiile ieftine pe care le asezi in public la adresa mea.

Cu alta ocazie, m-am prezentat, cred ca pe blogul lui Cristian Ionescu, sau, oricum, era legat de blogul lui Cristian Ionescu, cu eticheta de primarul blogosferei evanghelice – eu dau apa calda, eu dau dusuri reci. Si altele…

Nu intentionez sa motivez AICI de ce m-am prezentat astfel, ca primar sau ca mogul. Nu denumirea conteaza, ci influenta unei anumite pozitii, cistigate prin competenta si consecventa.

Mai spui: „Îmi este egal dacă sunt ținut la index un an, doi sau câți consideri de (ne)cuviință.

În principiu, cu cât omul se dă mai rotund, cu atât sunt mai supus tentației de a lua un bețigaș și de a sparge balonul mare și rotund al pretențiilor. :)”

Mie mi-a fost evident, inca de acum citiva ani, ca multe chestiuni iti sint… egale. Am luat la cunostinta cu ingrijorare de acest tupeu al tau si am incercat, cel putin in trei registre registre – cel al competentei in ceea ce priveste palierul meu de activitate, cel al autoritatii / pozitiei pe care am dobindit-o in urma activitatii mele de durata si cel ironic, sa-ti atrag atentie asupra tupeului tau. Se pare ca ai nevoie (si) de alte registre…

O precizare foarte importanta: Eu nu ma dau rotund, eu sint ROTUNDU.

Asa cum cu alta ocazie te-am avertizat ca posed cunostintele si mijloacele sa te ingrop sub un maldar de referinte culturale intr-o polemica directa sau in comentariile mele pe parcelele mele, tot asa nu am nici o indoiala ca ar trebui sa tii cont de abilitatile mele si expertiza mea in ceea ce priveste blogosfera evanghelica.

Cum ar trebui sa tii cont ca nu esti de capul tau nici pe lumea asta, nici in vreo institutie evanghelica.

Cu cit pozitia publica pe care o ocupi e mai vizibilia, cu atit vei fi nevoit sa fii mai rezervat in tupeul pe care il afisezi public, intrucit implici institutia, alte persoane, prieteni etc.

Lucrul acesta l-am precizat in fel si chip in cazul lui Marius Cruceru, cu citiva ani in urma.

La fel cum am precizat ca Marius Cruceru, in blogosfera evanghelica, a fost capul de pod al emanuelistilor, punctul lor tare SI IN ACELASI TIMP punctul lor slab. Prin Marius Cruceru cel blogosferic / blogopatratos, adica, am putut eu sa patrund spre Emanuel et co.

Nu am ascuns acest lucru, dimpotriva, am atras atentia ca o persoana care ocupa o pozitie importanta intr-o astfel de institutie nu isi poate permite sa ii fie egal de ce zice… Rotundu.

Din nou, nu e momentul AICI sa imi motivezi actiunile (de mogul).

Doar am mentionat citeva aspecte, care fac parte din argumentul IDEII principale pe care o repet an de an: Evanghelicii romani nu sint pregatiti pentru spatiul public – reactioneaza pripit la stimuli interni si externi.

Faptul ca il pui la moderare pe Tim Dubhy nu este relevant pentru discutia noastra. Inaintea lui au fost altii asemenea lui, dupa el vor veni altii. Asadar, nu despre persoana lui e vorba (azi a apelat la un prieten care, dupa ce a primit accept din partea mea pe contul Alin Cristea, nu stiam cine e, m-a deranjat in casuta privata, vorbind, cu altfel?, la per tu cu mine, anuntindu-ma ca Maria Sa Tim Dubhy l-a rugat sa-mi transmita unul dintre mesajele pe care le-ai sters; in raspunsul rapid pe care l-a primit, urmat apoi de blocarea lui, este si cuvintul din cinci litere care incepe cu V si se termina cu A), ci este relevant faptul ca in timp ce comentariile obraznice ale lui Tim Dubhy erau afisate, fara vreo responsabilitate din partea ta, comentariile lui Alin Cristea (ca Alin Cristea nu a mai fost cineva in blogosfera evanghelica si se pare ca nici nu o sa mai fie) erau in asteptare…

Da, de lipsa de discernamint vorbesc, exact aceeasi manifestata in articol si in comentarii – ca sa vezi, pentru tine nu faptul ca Peter Costea este doctor in drept si doctor in diplomatie conta, ci faptul ca l-ai prins tu cu o chestie la nasul TV.

Pina acum ar fi trebuit sa stii ca eu sint atent la ceea ce scriu evanghelicii romani in public si urmaresc sa vad daca asa ceva e o scapare sau e un reflex care se manifesta de-a lungul anilor.

Tipului acesta de lipsa de discernamint i se mai poate spune lipsa de onestitate intelectuala. Si deja vorbim de o slabiciune morala, nu de uina tehnica.

Nu mai convins in nici un fel cu comentariile tale scurte si ne-simtite.

Scuzele isi au rostul lor – adica sa indice momentul de slabiciune dar, MAI ALES, sa permita reluarea unei relationari.

Acestea sint motivele pentru care consider ca evanghelicii romani (cu vizibilitate publica) trebuie sa faca astfel de gesturi. Nu l-am convins pe Penticostalul, nu l-am convins nici pe Vaismar.

Fiecare dintre voi, in circumstantele vietii fiecaruia, puneti pret prea mare pe abilitatile tehnice si pret prea mic pe relationari.

Nu am nici o indoiala ca asa cum Marius Cruceru nu o sa ma uite toate viata, tot asa Penticostalul si Vaismar nu o sa ma uite toata viata. Asta e un TIP de relationare. Si se datoreaza in primul rind mie, voi find prea incomodati de cealalta parte a relationarii.

Interventiile mele de felul acesta depasesc insa palierul relational, fiind construite pe mai multe paliere, astfel incit cititorii nostri sa nu se plictiseaca, sa afle chestii interesate si, eventual, sa invete ceva din ele.

Cum spuneam cu alte ocazii, nu sint ingrijorez ca ii enervez pe unii, sint ingrijorez ca nu ii enervez pe mai multi.

Intentionez sa depun mai mult efort in acest sens.

Inchei pre limba pocaiasca ce-am gasit-o in Bihor: Sa va alduie Domnul!

Cine stie, poate ca asta inseamna, uneori, sa fii pus la index…

UPDATE 20 mai 2014, 18.50

Alin Cristea: Alo, adminstratorul Emanuel Contac, iar nu esti la datorie?

Emanuel Contac: Dacă mi-aș face datoria până la capăt, ar trebui să vă moderez nițel și pe dvs., dle Alin Cristea!

Alin Cristea: Ai impresia ca ma intereseaza daca il moderezi domnul Alin Cristea?

Nu am dat destule exemple in care am aratat prin cite am trecut, din care sa rezulte ca nu sint interesat de o astfel de chestiune legata de persoana mea?

MIZA e mult mai mare. Subiectul mult mai important: Lipsa de responsabilitate a bloggerilor evanghelici (Marius Cruceru, Cristian Ionescu, Petru Lascau, Emnuel Contac si altii) in administrarea spatiului public pe care il administreaza.

Datoria TA nu e sa fii consecvent in ceea ce priveste moderarea lui Alin Cristea, datoria TA e sa fii consecvent cu principiile pe care le afirmi public.

Emanuel Contac: Putem încerca să fim consecvenți cu principiile pe care le afirmăm public. Dar nu întotdeauna reușim. Dacă am fi reușit, am fi fost Isuși.

Alin Cristea: Nu sint deloc impresionat de replicile de licean zgribulit pe care mi le dai de mai bine de 24 de ore.

Ai inceput cu un articol de student indirjit si ai esuat pe plaja puberilor intirziati…

Recunosc ca nu am stiut ca e asa grava problema ta, am sperat ca vei cirmi mai cu osirdie spre cele drepte (si rotunjite in acelasi timp).

Afisarea publica a unor afirmatii fara reflectia cuvenita asupra lor nu este un pacat?

Daca a incerca e virtutea, atunci a reusi sa stai strimb si sa judeci drept ce o fi? Ar trebui sa te canonizeze ca ai… reusit?

Expresia “lupta spirituala” iti spune ceva? Exista suport nou-tertamental/r pentru o astfel de atitudine de viata, care este PRIORITARA studiilor, incuscririlor, proiectelor si, categoric, blogopalavrelor?

Eu nu am cheltuit atita amar de vreme (tocmai acum, cind sint extrem de ocupat) ca sa te confrunt cu mine. Ci ca sa te confrunt cu tine.

Cum spuneam si pe vrema Patratosului, ducem lipsa de Natani.

Si de alte personaje de felul asta care traiesc viata pe statul de plata al lui Dumnezeu, nu pe cel al unor oameni sau institutii.

Emanuel Contac: Problemele noastre sunt întotdeauna mai grave decât par. Iar noi suntem inevitabil optimiști. În sensul că situație e întotdeauna mai proastă decât credem.

Ducem lipsă nu de Natani. Ducem lipsă de Davizi!

Alin Cristea: Mai, Manu (a se observa tonul minor), esti cam gogoman…

Pe la scolile ale ale tale pe care le-ai facut, nu te-a invatat nimeni sa “asculti” IDEEA centrala?

Ati trecut direct la hermeneutica suspicinunii?

Daca eu ziceam ca ducem lipsa de Davizi, tu ma contraziceai si ziceai ca ducem lipsa de Natani?

Poate toata viata nu o sa sa stiu lucrul asta concret referitor la tine…

Ce e cu afimartia ta: “Problemele noastre sunt întotdeauna mai grave decât par.”? De unde ai scos-o?

Si cica mai sintem si optimisti. Cine? Noi, oameni? Sau noi, romanii?

Ma intreb, a cita oara?, care este acordajul tau de baza…

Esti trompeta sau harfa? Piculina sau trombon?

Eu pot sa recunosc imediat stilul patratos, de acum 6 ani, in replicile tale.

Dar si tu ar trebui sa te trezesti si sa stii cu cine ai de-a face. Uite CE a urmat in anii post-patratosi.

Nu e vina mea ca nu ai avut / nu ai timp sa te informezi din ce s-a intimplat la nivelul 1 al blogosferei evanghelice.

Dar ar fi vina mea sa nu imi las treburile secundare si sa te “alduiesc” cu aceasta ocazie.

Emanuel Contac: Of, of, Aline. Multa glagore pe care ai adunat-o în virtutea anilor nu te ajută să vezi când un adversar refuză confruntarea și stă „la mica ciupeală”? :)

Amicul nostru comun, Marius Cruceru, are dreptate când spune că blogul e o chestie egoistă. Iar eu zic: numai vanitoșii țin bloguri. Ce visezi tu despre responsabilitate în spațiul public e mai greu de realizat cu vanitoșii (mari și mici).

Alin Cristea: Manu, m-ai uns la inima cu… of, of, Aline.

In sfirsit ti-ai varsat oful. In sfirsit ai fost TU insuti. In sfirsit ti-ai dat seama (sau doar sufletul tau si-a dat seama, nu si tu) pe ce palier te-am abordat eu. Daca ai reusit sa-mi spui Aline, in felul asta, mie mi-este clar ca am vorbit cu sufletul tau.

Puteai foarte usor sa ratezi momentul asta. Nu pot sa zic decit: Felicitari!

Nu voi avea pretentia ca am patruns in sufletul tau, asa cum am zis, insa, cu ani in urma, ca am ajuns in sufletul lui Marius Cruceru. Motivele (si tehnicile) sint, daca nu de alt fel, de alta anvergura.

Oarecum cu jena, dar categoric cu regret, trebuie sa precizez ca Marius Cruceru nu-mi este amic. Trag nadejde ca nu-mi este nici inamic (desi, in anumite momente, s-a comportat ca atare – de exemplu, cind eu tineam spatele Bisericii Providenta in fata cotropitorilor de la Comunitatea Baptista Emanuelista si a venit vicepresedintele national sa rezolve situatiunea, n-am vrut sa dau cu vicepresedintele mina cind a zis Pace, si l-am intrebat: Cu ginduri de pace ati venit? La inceputul discutiilor, Marius Cruceru, care era si el atunci la Biserica Providenta, oare de ce?, cind a vazut ce detenta am eu, a intrebat: Alin Cristea nu e exclus? Nu a primit raspuns afirmativ din partea celor citiva tineril de 30 de ani care erau atunci in acele vremuri grele in fruntea Bisericii Providenta. Ca sa vezi, peste citiva ani cred, in 2009, Marius Cruceru ma intreaba daca nu ma intereseaza sa ma duc la atelierul de creatie muzicala Cristia. Nu aveam cu ce sa ma inregistrez, ca sa ma inscriu, si, ca sa vezi, vine Marius Cruceru la mine, locuiam linga Universitatea Emanuel, si ma inregistreaza si imi si sterge cu ceva solutie chitara, am scris despre momentul acela, nu o sa-l uit toata viata, parca eram la o cuminecatura cu Marius Cruceru, sau spalarea picioarelor, a fost singura data cind a fost la mine, eu am fost de mai multe ori la el. Dar eu voiam sa spun aici: La Cristia 2009 nu erau ortodocsi, catolici sau protestanti. Ci evanghelici! Pai atunci nu mai eram… exclus? Cum sint si acum…)

Pentru discutia noastra nu conteaza opiniile lui Marius Cruceru.

Nu conteaza nici macar care dintre noi e mai vanitos decit celelalt…

Conteaza daca ce spui tu e adevarat sau nu: Responsabilitatea bloggerilor e un vis sau un deziderat care poate fi realizat?

In ceea ce ma priveste, aproape zi de zi sint pus in fata unor alegeri MORALE, spirituale, abia apoi tehnice sau care tin de vanitate.

In discutiile pe Facebook, la fel, trebuie sa imi exercit discernamintul, si in timp util, fata de cei cu care intru in polemica.

Nu o data in ultimele 24 de ore am fost tentat sa-ti prezint un cearsaf cu imprejurarile grele ale vietii mele actuale, ca sa stii ce pret am pus pe conversatia cu tine, dar am mizat, ca si acum 6 ani cu Marius Cruceru, pe faptul ca as putea sa-ti fac sa vibreze sufletul.

Impresia mea este ca am reusit.

Sint epuizat, ma doare capul ingrozitor, am doar 5 lei in buzunar, pe care i-am pastrat pentru un bilet de tramvai, daca gasesc pe cineva sa-mi imprumute niste bani, dar s-ar putea ca miine dimineata sa fiu nevoit sa ii cheltuiesc pe piine si ceva dulce.

Nu daca sintem amici conteaza, ci cit sintem de amici cu Adevarul. Cum ne vibreaza sufletul atunci cind simtim duhoarea minciunii plutind in lumea noastra interioara.

Asadar, eu cel putin a trebuit in foarte multe cazuri sa ma confrunt cu mine insumi si sa iau decizii destul de incomode.

Vad ca ai inceput sa te plingi si tu intr-o alta postare…

Bineinteles ca am vazut ca refuzi confruntarea, de aceea m-am indirjit in a te „aldui”…

La fel ca pe Marius Cruceru. Si el in cite comitete si comitii era bagat… Acum o face lata cu cicloterapia…

Putem evita polemicile publice unul cu altul, dar nu putem evita confruntarea fiecaruia cu el insusi.

Daca sclavagismul a fost abolit, daca oamenii au ajuns pe Luna, daca mama mea de 81 de ani ma suna pe Messenger, daca comunismul a cazut (fapt la care multi nu visau), de ce sa nu cred ca se poate ca bloggerii evanghelici sa fie prezenti in spatiul public cu responsabilitate?

INTOTDEAUNA am crezut ca se poate. Doar ca costa. O felie zdravana din vanitatea noastra mizerabila…

Un răspuns to “Un comentariu pe blogul lui Emanuel Conțac – 18 mai 2014”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: