Iar începe Ionescu cu liberalismul…

Azi dimineaţă (în România) am vrut să scriu: Atenție, să-mi ziceți mie CuCu de n-o să înceapă Ionescu iar cu liberalismul!…

În bătăliile pe care le duce, Ionescu, ca și alții asemeni lui de altfel, își consumă gloanțele, puține, în primele confruntări…

Cum a arătat de atîta ori, ultimul tufiș în care se tupilează Ionescu, în lupta de gherilă pe care o duce, e cel deasupra căruia înalță cartonul: LIBERALISM!

Cu alte ocazii am arătat că Ionescu nu știe să lucreze cu concepte de felul ăsta, are mari lacune în cultura sa generală cît și în modul în care construiește argumentul ideatic al unui articol, lacune care nu s-ar vedea dacă vînjosul Luptător al Luminii nu s-ar apuca să dea lecții despre subiecte pe care nu le stăpînește.

Folosirea unor cuvinte pompoase nu ține loc nici de logică nici de cultură generală.

Iată cum se intitulează articolul său de azi: Pericolul pentru creștini – Liberalismul.

NU! Nu așa se intitulează.

Se intitulează:

Instituțiile denominaționale de învățământ.

Pretenția lui Ionescu este că articolul său „vizează conducerile cultice evanghelice și instituțiile de învățământ”, „un avertisment care demască o strategie periculoasă, menită să demonteze – în timp – sistemul de valori biblice care stă la baza denominațiilor noastre”.

Paul Negruț, ia notițe!

Mai mare sfătos ca Ionescu nu se găsește pe rotunjimea mapamondului…

Ionescu prezintă „cazul civilizației creștine americane”, mai exact dă cîteva repere ale anilor ’60-’70.

Nu e nimic de mirare că Ionescu consideră CIVILIZAȚIA CREȘTINĂ AMERICANĂ a fi fost „până nu demult bastionul conservator al acestor valori”, cele pe care Ionescu le numeşte BIBLICE.

Dar, desigur, Ionescu nu se împiedică în „nimicuri” care pînă în anii ’60 făceau parte din civilizația CREȘTINĂ americană, precum politica de segregație rasială (ca să nu aducem aminte de CREȘTINII care își biciuiau cîndva sclavii) sau atitudinea față de femei – interdicția pentru femei de a vota pînă în 1920 sau condițiile proaste de lucru. În 1908 15.000 de femei au mărșăluit în New York cerînd un program de lucru mai scurt, salarii mai bune și dreptul la vot. Statele Unite acordă în prezent 12 săptămîni de concediu de maternitate NEPLĂTITE, în timp ce în multe țări se acordă de la 11 săptămîni (Elveția) pînă la 42 PLĂTITE (Germania).

Nu mă interesează aici subiectul drepturilor femeilor sau politica sănătății în SUA. Ce mă interesează aici este să arăt cît de găunoase sînt formulele ionesciene. Oricine care e obișnuit cu articolele de atac știe că nu de puține ori e mai important ce NU se scrie decît ce se scrie.

Ionescu pur și simplu se așează ca o cloșcă într-un perimetru ALES, preferat (anii de dinainte de ’60-’70), pe care îl cunoaşte oarecum, pentru a profera incriminări la adresa următoarelor perimetre cronologice care sînt analizate DOAR în comparație cu perimetrul de referință.

Același procedeu se întîlnește și la Paul Negruț, cel al definirii unui perimetru prin comparație ANTAGONICĂ.

De asemenea, în masele de enoriași, se poate recunoaște relativ ușor atitudinea nostalgică după un astfel de perimetru de referință, la Oradea este perioada așa zisei treziri spirituale din vremea lui Țon și Olah.

Ionescu, poate din pripă, poate că a lăsat-o pe mîine (!), nu scrie despre… POSTMODERNISM.

Cu alte cuvinte, el nu lucrează cu cel mai important concept CULTURAL care caracterizează perioada la care se referă.

Pentru un găgăuță cum e Ionescu, liberalismul reprezintă explicația ultimă a ceea ce s-a întîmplat în lumea STABILĂ, conservatoare, pe care o cunoștea el și dușmanul „de clasă” împotriva căruia trebuie să lupte, cu mînie proletară.

Dar liberalismul e un concept mult mai amplu decît lasă să se înțeleagă Ionescu.

Orice dicționar TEOLOGIC pe care îl deschide va localiza liberalismul TEOLOGIC cu mult mai devreme decît perimetrul ionescian și într-un mod AMPLU.

De exemplu, Dicționarul evanghelic de teologie (Elwell) îi alocă 3 pagini (6 coloane).

„Cunoscut, de asemenea, sub numele de modernism, liberalismul teologic este o schimbare majoră în gândirea teologică de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Este un concept extrem de evaziv. Există difertie nuanțe în gândirea liberală și aceasta și-a schimbat caracterul în cursul timpului, iar distincțiile dintre liberalismul din Europa și cel din America de Nord sunt considerabile.”

Şi Ionescu ăsta, din America de Nord, s-a apucat să ne explice nouă, din Europa…

Desigur, pentru Ionescu liberalismul nu este „u concept extrem de evaziv”… Este scula lui de lucru, barosul lui, concasorul lui de fiecare zi în fălcile căruia bagă de toate, numai să-l audă duduind…

Aici simt nevoia de a cita Reflecția 71:

ac-71

Deci, primă observație ar fi aceea că Ionescu a reluat chestia cu liberalismul, dar nu și pe cea cu postmodernismul… Încă! :)

A doua chestie care mă tot bîzîie, în timp ce fac toată munca asta de cercetare, de verifare, de formulare și reformulare, este următoarea: Dacă li s-a întîmplat drăcia celor din America de Nord – care, aoleu, cîți evanghelici au, cîte cărți, reviste, școli și denominațiuni – atunci ce șansă avem în România să nu o pătim?

Oare Ionescu scrie doar pentru plăcerea diabolică de a ne arunca cîndva în față, probabil tremurînd și chior de cel puțin un ochi, cu degetul ridicat: V-am spus eu!…

Ce ne-ai spus, nene?

„Bisericile au fost intimidate să accepte încet, încet noi sisteme de închinare, noi teologii și curente de gândire.”

Aoleu, nene, deja eşti chior de un ochi!…

Nu mai vezi decît jumătatea goală a paharului, nu menționezi nici un fel de progres, o mai fi totuși pe undeva o biserică neintimidată, o denominație unde dracu nu o fi așa de negru, o măslină, ceva, care acceptă schimbările pentru că AȘA E VIAȚA, cu schimbări, că ne place sau nu ne place.

Ce vrei, concert din muzică de Bach?

Ah, ce mi-ar plăcea! M-aș duce de 4 ori duminica la biserică!…

Da, nu de puține ori Biserica a rămas în urmă cu răspunsul dat noilor situații CULTURALE, întrucît a trebuit să existe unii să îngurgiteze informațiile și DOAR apoi să confrunte, din punct de vedere TEOLOGIC (nu doar biblic!) societatea.

Pe de altă parte, mai tot timpul se găsesc alarmiști precum Ionescu, care face VARZĂ din chestiuni importante, din pricina pripelii sale și a indignării sale, care nu pare a fi din registrul sfințeniei și al dragostei de semeni, ci din cel al ignoranței și al aroganței.

De reținut că acum 3 ani, Ionescu a avut o afirmație cu totul surprinzătoare, și anume, că, dintr-un anumit punct de vedere, „acest liberalism este inexistent în spectrul nostru”:

Cristian Ionescu a aflat, în sfîrșit (oare de unde?), că nu există liberali în România. Să-l anunțe și pe Paul Negruț…

În articolul de azi, Ionescu nu-și ascunde admirația față de Convenția Baptistă de Sud – „cea mai fundamentalistă organizație evanghelică din America până în ziua de azi! Denominațiile noastre au nevoie de asemenea lideri!”

Extrem de neinspirată formulă ionesciană – „cea mai fundamentalistă”…

Dacă am fi avut de-a face cu o formulă negruțiană, aceasta probabil ar fi fost: singura instituţie baptistă conservatoare din America de Nord (Africa de Sud, Australia de Est și Papua Noua Guinee).

Ionescu nu a folosit conceptul ECUMENISM!…

Hm!… Din neatenție sau a lăsat-o tot pe mîine?

Eu m-am cam plictisit să scot de la naftalină gogorițele lui Ionescu, impostor intelectual care scrie dezlînat și fără vreo intenție de dialog. Ca să discute cu cineva, în spațiul public, trebuie să clarifice termenii.

Ori Ionescu tocmai în asta excelează, în neclaritate, pripeală, atitudine „patriarhală”, umblat prin State, dar nu și prin biblioteci (cu IDEI), mare amator de INSTITUȚIONALISM, căruia vrea să-i păstreze status quo-ul (oare de ce?), dar o penibilă variantă penticostală a „conservei” baptiste din Oradea cu care se înrudeşte în ceea ce priveşte registrul de atac şi sforăriile din culisele instituţionalismului confesional evanghelic.

La fel cum scriam și anii trecuți, nu există cazul Peniel sau cazul ITP, ci există… cazul Cristian Ionescu.

O dată ce i-am identificat parametrii, și asta s-a întîmplat prin 2011, cazul ACESTA va fi dezbătut în fiecare decadă ce va urma în istoria penticostalilor / evanghelicilor români, ca un caz de studiu pentru un anumit TIP de ignoranță și aroganță pe care mediul, mediocru, confesional evanghelic românesc îl produce.

În încheierea articolului său, Ionescu mai dă cu bîta în baltă:

„Stând de vorbă cu pastori proeminenți, am înțeles și este foarte bun acest lucru, majoritatea pastorilor și bisericilor din Cultul Penticostal sunt mai mult sau mai puțin, dar cât de cât de orientare conservatoare.”

Or fi CONSERVE, da, dar CÎT sînt de conservatoare e o chestiune care trebuie discutată!…

UNDE? CÎND? CU CINE?

Cine face muncă de teren, analize și sinteze pentru a afla date CONCRETE din REALITATE?

Am cele mai mari îndoieli că pastori ar face așa ceva. Dimpotrivă, sînt tentați, din diferite pricini, să exagereze REALITATEA, în funcție de anumite circumstanțe, interese, neglijențe…

Nu zicea Marius Cruceru: „Sexul premarital a ajuns pandemic în bisericile evanghelice!”

Mare specialist şi Cruceru ăsta în ceea ce priveşte… evanghelicii.

Stai aşa, că-l credem imediat!…

Sau altcineva pe un blog: „In proportie de 99 la suta nu e nici o diferenta intre pocaiti si nepocaiti.”

Cu ce o fi măsurat? Cu lingura de strecurat tăițeii? Și-au picat toți, în afară de unu?…

Moment în care Duhul Domnului i-a dat călăuzire să încerce să ne îndobitocească!…

Care or fi acei „pastori proeminenți” cu care stă de vorbă Ionescu?…

Sînt din ce în ce mai îngrijorat pentru penticostali…

Or fi proeminenți la penticostali, adică CUNOSCUŢI, în funcţii, proţăpiţi la amvon, nu cu articole în presa oraşelor, preocupaţi mai mult de cum cîntă fanfara decît dacă IDEILE purtate de Biserica de-a lungul secolelor ajung și la concitadinii lor.

Care aduc cu autobuzele mii de penticostali pe stadion să-și asculte, live, formația preferată – SPERANȚA, dar care nu au nici un cuvînt de spus în mijlocul cetățenilor care, după atît amar de ani sub comuniști (și ortodocși), de unde să aibă cultură biblică / creștină…

Creștini care vorbesc creștineza, pocăiți care vorbesc păsăreasca pocăiască, dar nu CONVERSEAZĂ pe limba patriei mumă cu oamenii din jurul lor…

Nu sînt sigur care aspect ar trebui să mă îngrozească mai tare – preschimbarea rapidă a societății, bisericilor, pastorilor, pocăiților SAU dobitocenia „cea mai fundamentalistă” de care dau dovadă Cristian Ionescu și ai săi „pastori proeminenți”.

E nevoie de articole despre liberalism, postmodernism, ecumenism, despre instituţiile denominaţionale de învăţămînt, dar nu scrise de Cristian Ionescu sau alţii ca el, ci de oameni competenţi sau (Doamne, pînă unde mă pui să cobor standardele?) măcar să nu fie fuduli, stupizi în încăpățînarea de a crede că sînt buricul pămîntului.

Cîți ani am mai luptat cu Pătrățosu pentru asta…

Dar măcar își revenea din cînd… Îmi place să cred că de la Dănuț Mănăstireanu a învățat să-și analizeze din cînd în cînd „reflecțiile” și reflexiile…

Dar în cazul lui Ionescu nu știu dacă cineva l-a învățat acest exercițiu al autoanalizării și, mai ales, exercițiul aprecierii altora în conformitate cu competențele lor.

Nu cred că am cunoscut un om mai dispus în a-și recunoaște limitele (cel puțin formal, public) decît Dănuț Mănăstireanu. TOȚI avem de învățat de la el în această privință.

De asemenea, l-am văzut de-a lungul anilor ca un om care a încurajat tinerii să nu moștenească defectele generației părinților lor.

În acest spirit, vă încurajez, bă, penticostalilor, să nu fiți după chipul și asemănarea lui Ionescu!

Fiți creativi! Descoperiți-vă propriile voastre defecte!

Una din spaimele mele e că peste 10 ani voi sta la același birou, scrîșnind printre dinți (în număr și mai puțini) și scriind articol după articol despre ACELEAȘI tîmpenii din vremea lui Ionescu și ai săi „pastori proeminenți” pe care le-ați înghițit pe nemestecate în timp ce ascultați Speranța volumul 58 sau nu știu ce acordeonist care încă nu a ajuns în secolul XXI.

Oricît de tăntălău ar fi vreun cititor, tot poate pricepe, dacă stă puțin și se gîndește, că temele ionesciene / penticostale nu sînt atît de importante pentru următoarele decade ale omenirii. Cu totul altele sînt temele MAJORE ale omenirii.

Biserica e, iar, în urmă. Sperăm însă că doar pentru un timp, cît să poată unii să îngurgiteze informațiile și să dea răspunsuri marilor teme ale începutului de mileniu III.

Nu toți pocăiții trebuie să fie inteligenți, țanțoși, cu studii academice, cu mașini (și elicoptere), cu laptopuri și boxe puternice.

Ultimii ani ne-au adus destule evenimente cînd ne-am dat seama că aveam nevoie de unul, 1 bucata!, inteligent și țanțoș în momentul potrivit. Sau de diverse lucrări, în afara bisericii și a amvonului, care să slujească VOII lui Dumnezeu pentru țara noastră.

Există un lucru, cel puțin, de care suferim: lipsa de solidaritate.

De-atîtea ori pocăiții nu și-au manifestat, la nivel de mase, solidaritatea în anumite momente importante. Candidatura lui Peter Costea pentru Parlamentul European a fost un astfel de turnesol care a demascat ipocrizia evanghelicilor, tare în clanță, în biserică și pe Internet, dar neputincioși în fața adevăratelor provocări.

Ionescu este un caz de iresponsabilitate, preferînd registrul agresiv în locul celui solidar, pseudosubiecte în loc de teme MAJORE.

Orice exponent al gîndirii și acțiunii ionesciene își va da seama, mai repede sau mai tîrziu, că a pierdut timpul.

Și, desigur, a pierdut startul…

Că i-a dus în eroare pe oameni exact cînd trebuia să-i încurajeze!

La fel ca și Paul Negruț!

În bisericile lor, ei sînt oamenii nr. 1. În afara zidurilor și a perimetrului confesional pe care îl controlează și-l pervertesc, sînt… NIMENI!

Au nevoie de -isme (liberalism, postmodernism, ecumenism, creștinism) pentru a-și cosmetiza paloarea atunci cînd sînt confruntați cu lumea REALĂ.

În această lume REALĂ, există și tipi inteligenți care nu se lasă intimidați de cosmetica creștineză!

Și care cred că e de datoria lor ca, prin analizele lor (care implică mari resurse fizice și metafizice, o carte bună costă, un articol bun la fel, pentru care se cheltuiește TIMP, care nu se poate recupera, precum banii), să vizeze „conducerile cultice evanghelice și instituțiile de învățământ”.

Ei nu se lasă impresionați de „pastorii proeminenți”(dimpotrivă, tocmai cu aceștia intră în polemică publică), ci de onestitatea intelectuală a IDEILOR pe care le-ar putea întîlni într-o polemică.

Ceea ce face Ionescu este să imite pe tipii inteligenți și onești.

Ionescu nu este însă omul care să dea dovadă de onestitate intelectuală.

Din fericire pentru cei care trebuie să îi dăm replică, nu dă dovadă nici de prea multă inteligență, așa că îi descoperim rapid punctele slabe.

Asta nu înseamnă că nu e șmecher.

Oricine a trăit sau trăiește în România știe că aceasta e modul fundamental de existență al poporului român – ȘMECHERIA. Și capul plecat…

A început Ionescu iar șmecheria cu -ismele?…

De mi-ați vedea zîmbetul din colțul gurii, în timp ce îmi mîngîi, tacticos, barba… :)

2 răspunsuri to “Iar începe Ionescu cu liberalismul…”

  1. Sami Cociorvan Says:

    http://ciprianterinte.wordpress.com/2014/06/05/apeluri-eroice-si-verva-agitatorica/

  2. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: