Excludere și îmbrățișare (6)

excludere-si-imbratisare

Excludere și îmbrățișare: o explorare teologică a identității, a alterității și a reconcilierii – Miroslav Volf, Editura Casa Cărții, Oradea / Editura Pleroma, București, 2014, 394 p.

“Isus i-a chemat la pocăinţă nu doar pe cei care declarau în mod fals ca fiind păcătos ceea ce era nevinovat şi care păcătuiau împotriva victimelor lor, ci şi pe victimele opresiunii. […]

De ce chemarea la pocăinţă îi include pe cei asupriţi (pe lângă opresorii care sunt niște călcători ai legii incomparabil mai vinovați? De ce se vorbește atât despre păcatul, cât și despre iertarea lor? Pentru că micii “Jihad”, împreună cu mamele și tații lor, au nevoie nu doar de ajutor material și psihologic, ci și de eliberare din ura lor ușor de înțeles, dar totuși inumană, în care inimile lor sunt ținute captive. Transpus într-o formulă mai generală și teologică, victimele au nevoie să se pocăiască pentru că schimbarea socială care corespunde viziunii domniei lui Dumnezeu – lumea nouă a lui Dumnezeu – nu poate avea loc fără o schimbare a inimii și a comportamentului lor. […]

Nu este uşor de ştiut care sunt lucrurile pentru care Isus Îşi îndeamnă ascultătorii să se pocăiască; el vorbeşte deseori de păcătoşi, dar rareori despre păcatele lor. Consensul social general al contemporanilor săi cu privire la ceea ce era numit păcat nu este de mare ajutor; nu putem presupune că Isus era de-acord cu ceea ce se înțelegea în general prin noțiunea de păcat, pentru că știm că i-a contrazis pe contemporanii săi pe marginea acestui subiect. Așadar, va trebui să deducem care erau lucrurile de care El dorea ca oamenii să se pocăiască privind la felul în care dorea ca aceștia să trăiască; păcatul apare aici ca un eșec de a trăi viața de ucenicie, așa cum a descris-o în predica de pe munte (Gnilka 1993, 212). Nu este locul potrivit, aici, pentru o prezentare completă a teologiei implicite a lui Isus cu privire la păcat. Totuși, două puncte centrale ale mesajului Său care ies în evidență ilustrează foarte bine relevanța socială a pocăinței – învățătura Sa cu privire la bogăție și la violență. Isus a spus: “Nu îi poți sluji lui Dumnezeu și bogăției” şi “Iubiți-i pe vrăjmașii voștri și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc” (Mt. 6:24 și 5:44). Iubirea de bogăție și ura față de vrăjmași sunt păcate de care ucenicii lui Isus trebuie să se pocăiască. În special pentru victimele opresiunii – care au posibilități limitate de a deveni robii bogăției pentru că nu au parte de aceasta, și care nu se pot folosi de săbii pentru că nu au suficiente –, cele două porunci se traduc într-o critică a invidiei și a vrajbei.” (p. 148-149)

Un răspuns to “Excludere și îmbrățișare (6)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: