Archive for 27 iunie 2014

Elemente de islam și provocarea globalizării

27 iunie 2014

Chibzuieli

Islamul a fost întemeiat într-o perioadă de declin a creștinismului, în sec 7. Până la acea perioadă, triburile de beduini din deșertul Arabiei erau dispersate religios, închinându-se la diferite zeități și trăind din comerțul prin caravane de-a lungul deșertului. Resursele puținelor oaze cauzau nu puține lupte între triburi. Mecca, era un fel de centru oarecum cosmopolitan, unde se intersectau caravanele, și ca atare un centru religios politeist. Tribul din care provine Mohamed era păzitor al locurilor sfinte ale multiplelor zeități din Mecca, prin asta făcând nu puțini bani. Încă înainte de întemeierea islamului, o înțelegere a fost făcută între triburi să nu se lupte în luna Ramadan, pentru a se dedica rugăciunii și ritualurilor religioase (un cod de onoare între hoți :)). În acest context Mohamed a pus bazele unei noi religii, islamul, care a reușit să unifice majoritatea arabilor (nu toți arabii sunt musulmani), și să creeze un imperiu…

Vezi articolul original 2.549 de cuvinte mai mult

Botez la Biserica Baptistă Maranata BUCUREȘTI

27 iunie 2014

bucuresti-29iun2014-maranata

https://www.facebook.com/bisericabaptistamaranatacolentina

Evenimente – 28 iunie 2014

27 iunie 2014

targoviste-28iun2014

Constanța
Valentin Popovici la Biserica Baptistă Sfânta Treime

Otopeni
Conferința “Fitness spiritual pentru o familie sănătoasă” – Biserica Baptistă Vestea Bună

Urziceni
Turneu The Messengers – Casa de cultură

Târgovişte
Conferinţă pentru femei – Biserica Baptistă Golgota

Incești, jud. Bihor
Evanghelizare la Biserica Penticostală

Lugoj
Club biblic de vacanță – Biserica Baptistă Harul

Ploiești
Club biblic de vacanță – Biserica Baptistă Elim

Cahul (Republica Moldova)
Școala de ucenicie

Londra (Marea Britanie)
Turneu Natanael Costea şi interpreți din Grupul Speranța – Biserica Peniel

Aproape de îngeri (7)

27 iunie 2014

aproape-de-ingeri

Aproape de îngeri – Mina Ianovici, Editura Casa Cărții, Oradea, 2013, 267 p.

Dă-mi, Doamne…

Dă-mi, Doamne, bucurie, de la Tine.
Aveam și ei ceva, dar a zburat,
C-au izgonit-o unii fără milă
Și de atunci așa m-am întristat.

Dă-mi, Doamne, împăcare de la Tine
Cu mine însumi și cu viața mea.
Avem și eu, dar s-a tocit cu timpul
Și acum în locul ei e altceva.

Și dă-mi, Părinte, dragoste cerească.
Mai am și eu, dar nu e de ajuns.
Ca sufletu-mi din ea să construiască
Trepte spre viața ce m-așteaptă sus.

Timothy Keller: Sometimes God seems to be killing us when he’s actually saving us

27 iunie 2014

https://twitter.com/timkellernyc

Excludere și îmbrățișare (12)

27 iunie 2014

excludere-si-imbratisare

Excludere și îmbrățișare: o explorare teologică a identității, a alterității și a reconcilierii – Miroslav Volf, Editura Casa Cărții, Oradea / Editura Pleroma, București, 2014, 394 p.

“De ce nu-i tratează Dumnezeu pe toți oamenii la fel, ci Se ocupă de fiecare luând în considerare specificitatea acestuia? De ce nu Se retrage din relație, ci, dimpotrivă, permite ca judecățile și acțiunile Sale să fie modelate de relație? Pentru că Dumnezeu este nedrept? Nu. Pentru că dreptatea care nivelează și care se abstrage este o dreptate nedreaptă! Reinhold Niebuhr a argumentat faptul că “nici o schemă a dreptăţii nu poate aprecia cum se cuvinte toţi factorii variabili pe care îi introduce libertatea omului în istoria omenirii”; îmi este imposibil, accentuează el, “să definesc în mod absolut ceea ce datorez celorlalți oameni, din moment ce nimic din ceea ce sunt aceștia acum nu epuizează tot ceea ce pot fi” (Niebuhr 1967, 49 și urm.). Nicio dreptate care “calculează în proporții exacte” nu poate fi, așadar, dreaptă (Tillich 1954, 63). O hartă corectă a dreptăţii ar trebui nu doar să “se potrivească la scală cu regiunea pe care o reprezintă”, după cum sugerează Caputo (Caputo 1993, 88), cu și să se adapteze în mod continuu la fiecare schimbare minoră care survine.” (p. 271)

“În studiul său asupra evoluției morale, Carol Gilligan sugera faptul că “etica grijii” ar trebui să completeze “etica dreptății”. […]

Schimbarea în înţelegerea identităţii persoanelor sugerează o schimbare în înțelegerea dreptății. Dacă identitățile noastre sunt modelate în interacțiunea cu ceilalți, și dacă suntem în final meniți să existăm împreună, atunci trebuie să mutăm conceptul dreptății de la accentul pus pe realizarea judecăților detașate, la menținerea relațiilor, de la imparțialitatea oarbă, la sensibilitatea pentru diferențe. Și dacă noi, sinele comunitar, suntem chemați la părtășie veșnică cu Dumnezeul triunic, atunci adevărata dreptate va fi întotdeauna pe drumul spre îmbrățișare – spre un loc în care aparținem împreună cu identitățile noastre personale și culturale, atât păstrate, cât și transformate, dar cu siguranță îmbogățite de celălalt.” (p. 274)

Thom S. Rainer: 9 Rapid Changes in Church Worship Services

27 iunie 2014

http://www.christianpost.com/news/9-rapid-changes-in-church-worship-services-121985

Tibi Ciortuz: Patru afirmații geniale

27 iunie 2014

http://www.baptist-tm.ro/patru-afirmatii-geniale-de-tibi-ciortuz

Biserica Apele Vii Timișoara – 29 iunie 2014

27 iunie 2014

timisoara-29iun2014-apele-vii

Timișul Evanghelic

Adi Gliga: Poate că mâine – 200.000

27 iunie 2014

Făuritorul de cercuri (7)

27 iunie 2014

fauritorul-de-cercuri-180

Făuritorul de cercuri – Mark Batterson, Life Publishers, Oradea, 2014, 246 p.

“Lui Dumnezeu trebuie să-i placă jocul de-a lașul pentru că îl joacă cu noi tot timpul. El are obiceiul să aștepte până în ultima clipă ca să răspundă rugăciunilor noastre pentru a vedea dacă vom fi lași sau ne vom ruga până la capăt. Dacă suntem lași și cedăm, pierdem minunea, dar dacă ne rugăm până la capăt, Dumnezeu va interveni, foarte posibil, în ultima clipă. Dacă ieși din joc, Dumnezeu îți va oferi întotdeauna șansa de a reintra în joc.

Acest tipar al intervenției în ultimul moment se repetă de-a lungul Bibliei, reflectând personalitatea jucăușă a lui Dumnezeu. Uneori ne concentrăm asupra caracterului lui Dumnezeu încât uităm că El are și o personalitate. Lui îi place să se ascundă după colț și să ne surprindă. Nu mă poți convinge că Isus nu s-a amuzat pe seama ucenicilor, când s-a furișat în miez de noapte în mijlocul lacului umblând pe apă. Nu mă poți convinge că Dumnezeu nu a zâmbit la privirea amețită de pe chipul lui Moise la auzul unui tufiș vorbitor. Când citesc Scriptura nu pot să nu ajung la următoarea concluzie: Lui Dumnezeu îi place să se arate în cele mai neașteptate moduri și la cele mai neașteptate momente.” (p. 119)

Vineri la amiază (27.06.2014) – Ce nume apar în Top Posts pe blogul România Evanghelică

27 iunie 2014

Cristian Ionescu, Vindecătoru, Miroslav Volf, Alin Cristea, Marinel Blaj

Pagina Evenimente IUNIE 2014 actualizată (27.06.2014)

27 iunie 2014

A fost actualizată pagina cu evenimente din această lună: Evenimente IUNIE

1-26 iunie: 153 evenimente
27-30 mai: 41 evenimente

„Mergeti in toate sferele sferele sociale ale lumii…”

27 iunie 2014

"în" şi "sub" GÂNDURAR-ul lui natan

toChangeTheWorldBook In ultima parte a cartii sale “How to Change the World. The Irony, Tragedy, and Possibility of Christianity in the Late Modern World” (Oxford University Press, 2010) un model alternativ de raportare a crestinismului la cultura. Hunter analizeaza judicios modelul ‘dreptei crestine’, modelul ‘stangii crestine’, dar si modelul neo-anabaptist din peisajul american, dar le gaseste pe toate trei nesatisfacatoare. Modelul alternativ pe care Hunter il propune este acela al ‘prezentei credincioase’ (faithful presence), croit pe intruparea Cuvantului divin si caracterizat de: angajare, identificare, sacrificiu. Modelul presupune pastrarea elementului distinctiv crestin, dar afirmarea lui ‘in lume’, in cultura, in concretetea activitatilor zilnice, nu retrasi in ghetoul pietismului scalciat. Nu pot oferi acum o recenzie amnuntita, doar cateva impresii ideatice pe marginea reflectiilor sale referitoare la ‘Marea Trimitere’.

“Mergeti in toata lumea”

Hunter observa ca Marea Trimitere a fost in general interpretata in sens geografic – chemarea misionarilor de a merge…

Vezi articolul original 367 de cuvinte mai mult

București: Eveniment OSCER

27 iunie 2014

bucuresti-2iul2014

https://www.facebook.com/events/764981556866479

Ochii albaştri ai Vindecătorului

27 iunie 2014

Dune. Cum a început povestea

Cică: „Dunele le scriu pentru mine. E un mijloc de exorcizare a ideilor negative, a urmelor pe care mi le lasă în suflet oamenii reali, în toată complexitatea lor.”

Cică: „…albastrul cerului care se reflectă şi în ochii noştri, seara, cînd stăm cu mana pe masă, depănînd poveşti în oaza din deşertul inimii şi-a lumii.”

Pe dracu!

În ochii şi-n mintea Vindecătorului nu se oglindește nici cerul, nici… Cerul.

Minciunile pe care le aruncă în spațiul public nu au de a face cu vreo „mirodenie” care să îl ajute pe Vindecătoru, ca în romanul SF Dune, să se deplaseze cu viteze spectaculos de mari, în spații necuprinse…

El nu scrie Dune și nici altceva pentru el! El scrie pentru a fi citit!… Altfel, le-ar fi păstrat în sertar. Sau le-ar fi citit doar împreună cu amicii săi…

Vindecătoru nu vrea să fie exorcizat, el vrea să-și consume „mirodenia” în scopuri perverse…

Personajele sale sînt de fapt pioni pe care îi așază și îi mută pe un eșichier PUBLIC, unde își aduce poveștile INVENTATE, așa cum el însuși a precizat…

Dar inventarea lor nu respectă cele mai elementare reguli MORALE, nu doar în Dune scrie despre aceste personaje, ci și în alte articole. Iar comentariile care urmează, fie ale Vindecătorului, fie ale cititorilor săi, sînt de cea mai joasă speță.

Și Marinel Blaj are… ochi albaștri.

Ieri a afișat o imagine cu el dînd mîna cu un astronaut, iar discuțiile care au urmat sînt din zona derizoriului….

Vindecătoru: „Marinel, intrebarea este cine se ascundea sub costumul de cosmonaut. Vazind, insa, data la care ai facut poza, putea fi si Danut Manastireanu, ca pe vremea aia inca era la baptisti. El a… zburat dupa. :)”

Vindecătoru are o obsesie pentru Dănuţ Mănăstireanu. Din peste 40 de articole scrise în luna iunie, în 17 este menţionat Dănuţ Mănăstireanu, ba chiar există o serie de 5 articole cu titlul „Delirul. De la Cristian Ionescu la Dănuţ Mănăstireanu”. Nu am monitorizat comentariile în care este menționat Dănuț Mănăstireanu.

Doar Cupa Mondială a mai întrerupt oarecum diareea verbală „evanghelică” a Vindecătorului.

Dar și acolo și-a exersat sindromul Münchausen (baron celebru pentru relatarea extrem de exagerată a unor date biografice și povestiri din război):

„Marius Cruceru nu se uită la fotbal. Îi vedeţi pe Paul Negruţ sau pe Otniel Bunaciu în tribunele sau pe plajele de la Copacabana? Pe Paul Dan sau Cristian Ionescu savurînd un meci Iran-Nigeria?”

Introducerea unor elemente reale, fără măsură, în povestirile fictive ale Vindecătorului, e un fapt grav.

Dar introducerea unor elemente FICTIVE în comentariile reale ale Vindecătorului este, de departe, extrem de grav.

Mincinoșii sînt amintiți în lista candidaților pentru moartea a doua, din Apocalipsa 21:7, alături de fricoși, necredincioși, scîrboși, ucigași, vrăjitori, închinătorii la idoli.

Felul în care Vindecătoru sugrumă Adevărul îl face pasibil de moartea a doua. Felul în care își vrăjește cititorii prin condeiul său talentat, dar lipsit de Adevăr, are consecințe veșnice, nu e vorba doar de o exorcizare, cum încearcă Vindecătoru să-și motiveze FAPTELE!…

Iar în următorul capitol, ultimul din Apocalipsa, „oricine iubește minciuna și trăiește în minciună” este pus în rînd cu cîinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli.

Felul în care Vindecătorul îşi bagă pula în REALITATE pentru a-și întocmi poveștile „fascinante” – pentru capetele amețite, nu și pentru cei care au mijlocul încins cu adevărul și se roagă pentru cei care fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei, LOR să li se dea cuvînt, nu căcășioșilor precum Vindecătoru, Marinel Blaj și atîția mahalagii și atîtea mahalagioaice „evanghelice” care au împuțit Internetul / Facebookul cu putoarea lor de pocăiți tîmpiți și aroganți -, acest viol pe care îl practică Vindecătoru este nociv, fie că este mai mult sau mai puțin premedidat.

Ideea exorcizării prin scris a preluat-o Vindecătoru de la Marius Cruceru, cel care l-a nășit în blogosfera, dar care s-a dezis rapid de el, exprimîndu-și îngrijorarea pentru „bătaia de joc la scena deschisă”.

Vindecătoru nu a ţinut un jurnal, ci a ţinut să ne convingă că varianta sa asupra Realităţii, în legătură cu fenomene din mediul evanghelic românesc, e mai atractivă decît… Realitatea.

Curva nu e Realitatea, curva e… Vindecătorul.

Feriţi-vă de ochii lui albaștri, în care nu se oglindește nici cerul, nici… Cerul.

Timothy Keller: Jesus came not to accrue power. He came to give it up

27 iunie 2014

https://twitter.com/timkellernyc

Mihai-Răzvan Ungureanu: Mai presus de orice, democraţia e un sistem imperfect care nu poate exista fără o constantă îngrijire din partea celor care cred că aşa imperfectă cum e, e singura soluţie pentru o lume în care dreptatea poate să triumfe

27 iunie 2014

http://adevarul.ro/news/politica/10-motive-trebuie-multumim-bercea-providentialu-1_53ac2d600d133766a8eb4d5b/index.html

Cristian Preda: Cred că presiunea asupra lui Băsescu e expresia nerăbdării

27 iunie 2014

http://www.paginadepolitica.ro/cr-preda-e-pacat-ca-doctoratele-franceze-au-fost-marginalizate-interviu

Acum 1 an (27.06.2013) – Mihai Maci: Orice ştiinţă spune, în ultimă instanţă, o poveste, iar un manual bun e unul care ştie să facă povestea vie

27 iunie 2014

„Orice ştiinţă spune, în ultimă instanţă, o poveste, iar un manual bun e unul care ştie să facă povestea vie. S-ar putea să se obiecteze că un manual de matematică trebuie, în mod fatal, să conţină o mulţime de formule, care sunt destul de puţin captivante la lectură. Da şi ba. Pentru cineva care nu înţelege formulele respective, ele nu sunt altceva decât – după vorba Isabelei Allende – nişte picioruşe de muscă, însă pentru cine le pricepe, pot spune o poveste fascinantă. Dar ce facem cu cei care nu pricep – între altele, pentru că n-ar avea nici un motiv să le priceapă – formulele în cauză (de pildă pentru cei de la coregrafie)? Răspunsul e simplu: le facem un manual care să le spună aceeaşi poveste, cu cuvintele pe care ei le pricep. John Nash – cel cu schizofrenia, Nobelul şi filmul, care l-au făcut, toate, mai celebru decât contribuţiile lui matematice – povestea că imboldul către lumea cifrelor i l-a dat o istorie a matematicii citită în şcoală. Cartea, din păcate netradusă în limba română, îl are ca autor pe Eric Temple Bell, preşedinte – în acea vreme – al Asociaţiei Matematicienilor Americani şi al multor alte asociaţii profesionale din toată lumea, profesor, pe rând, la Chicago, Harvard şi Caltech şi multipremiat pentru lucrările sale de matematică. Dar ceea ce o face ciudată – şi interesantă – e faptul că această lucrare, de peste 500 de pagini, care parcurge detaliat istoria matematicii de la eleaţi la Cantor, nu conţine mai mult de 10 formule! Pariul lui E. T. Bell a fost să arate oricui cum gândeşte matematica şi care sunt mizele acestei gândiri. Ce e în formule, şi ce e dincolo de ele, pentru a le dedica întreaga viaţă? Cartea poate fi citită cu maxim folos de orice om alfabetizat, iar unii, probabil – ca şi Nash – îi vor urma sugestia. Nu trebuie să ne iluzionăm că doar lucrările seci, pline de cifre, grafice şi note de subsol sunt de ştiinţă, iar restul e cunoaştere de almanah. Robert Heilbroner a scris o istorie a economiei care, iarăşi, poate fi citită de oricine, Jostein Gaarder o istorie a filosofiei pentru adolescenţi, iar Bruno Chenu şi Marcel Neusch o istorie a teologiei din care oricine poate rămâne cu un tablou al evoluţiei conceptuale a creştinismului. Sigur că cine vrea să afle cum funcţiona efectiv gândirea lui David Hilbert, a lui Adam Smih, a lui Aristotel ori a Cardinalului de Lubac nu va rămâne la aceste introduceri, dar menirea lor nu e aceea de-a-i spune cititorului totul despre un autor sau altul (acesta e rolul ediţiilor critice şi al monografiilor specializate), ci acela de a-i aduce aproape un nume şi o problematică. Acesta este – cred – şi rolul unui manual. Şi pentru că am pomenit doar străini, merită amintit şi faptul că, în interbelicul nostru, Nicolae Iorga, Iuliu Valaori sau Simion Mehedinţi (sau, în anii ’70, Costin Neniţescu) nu aveau nici o reticenţă în a face manuale gimnaziu şi liceu care – e părerea mea – surclasează net producţia actuală tocmai prin calitatea explicaţiei care, fără a face rabat de la rigoare, introduce în gândirea domeniului.”

http://www.contributors.ro/sinteze/ce-e-de-facut-a-doua-parte

Dan Tăpălagă: Castrarea ANI și compromiterea a sute de investigații deschise împotriva unor aleși suspectați de incompatibilitateăreprezinta cel mai grav eveniment după marțea neagră

27 iunie 2014

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-17560182-cum-slabeste-statul.htm

Top Posts – 27 iunie 2014

27 iunie 2014

27 iunie 2014, 11.30

Filme: Hotel Rwanda – 27 iunie 2014

27 iunie 2014

Vineri – 27 iunie, TVR 1, 22.10
Hotel Rwanda – Premiul Publicului la Festivalul de la Toronto, nom. Globul de Aur
Dramă, SUA-Anglia-Italia-Africa de Sud, 2004
Regia: Terry George
Cu: Don Cheadle – nom. Oscar, nom. Globul de Aur

1 premiu BAFTA
[3] nom. Oscar
[3] nom. Globul de Aur

Sinopsis: „În mijlocul tulburărilor care cuprinseseră teritoriul Rwandei, un bărbat a promis să-şi apere familia – şi a sfârşit prin a fi un adevărat erou, salvând peste 1200 de oameni. Hotel Rwanda este o poveste adevărată, al cărei erou este Paul Rusesabagina (Don Cheadle), un director de hotel din Rwanda, care îşi foloseşte curajul şi viclenia pentru a adăposti peste o mie de refugiaţi, ameninţaţi cu moartea. În timp ce restul lumii ignora situaţia, Paul şi-a deschis inima şi a dovedit că până şi un singur om poate schimba ceva. […]

Conflictul din Rwanda anilor ‘90 a marcat unul dintre cele mai sângeroase capitole ale istoriei africane recente. Acest genocid a fost cu atât mai tragic din cauza faptului că aproape întreaga lume a ales să ignore conflictul şi suferinţa poporului rwandez. În timp ce rapoarte ocazionale despre „luptele tribale” din Rwanda erau transmise de agenţiile internaţionale, oribilul conflict, în loc să provoace indignarea internaţională, părea a fi clasat drept un alt „incident din lumea a treia”, nedem de atenţie.

În curs de 100 de zile, peste un milion de oameni au fost ucişi în Rwanda. Străzile capitalei Kigali erau pline de sânge, dar nimeni n-a venit să-i ajute pe supravieţuitori. Nu a existat nici o intervenţie internaţională în Rwanda, nici forţe de expediţie, nici o coaliţie a celor puternici. Comunitatea internaţională n-a ajutat Rwanda. Extremiştii Hutu din această ţară i-au masacrat pe vecinii lor Tutsi şi pe fraţii lor Hutu care au încercat să li se opună, iar celelalte ţări au ales să nu se amestece.”

Iulia Blaga: “Şansa lui Terry George şi motorul filmului au stat în întâlnirea lui cu Paul Rusesabagina, managerul Hotelului Mille Collines din Kigali, cel care a reuşit un lucru aproape imposibil – să salveze 1.268 de oameni, pe care i-a găzduit în hotel. Povestea lui Rusesabagina (căruia Don Cheadle îi dă o aură de sfânt disperat, tragic şi dârz) e atît de cinematografică, pe cât e de imposibilă. Terry George face în aşa fel încât spaţiul să se restrângă disperat în jurul hotelului, dându-ne impresia că Mille Collines şi mia de deznădăjduiţi dinăuntru sunt înconjuraţi de o primejdie imensă, mondială. Nimeni şi nimic nu-i ajută, în afara lucrurilor pe care le au în ei – cum ar fi iubirea şi speranţa. Terry George susţine că n-a vrut să dea filmului o tentă documentară, ci să-l construiască în jurul unui personaj. Dar chiar dacă e pregnant prin interpretarea lui Don Cheadle şi prin imaginea realmente impresionantă a acestui erou modern, „Hotel Rwanda” are acroşeul dur al unui fragment de realitate.” (România liberă, 15 aprilie 2005)

Roger Ebert: When „Hotel Rwanda” premiered at Toronto 2004, some reviews criticized the film for focusing on Paul and the colonel, and making little effort to „depict” the genocide as a whole. But director Terry George and writer Keir Pearson have made exactly the correct decision. A film cannot be about a million murders, but it can be about how a few people respond. Paul, as it happens, is a real person, and Col. Oliver is based on one, and „Hotel Rwanda” is about what they really did. The story took shape after Pearson visited Rwanda and heard of a group of people who were saved from massacre.”

Mahalaua Vindecătorului – 26 iunie 2014

27 iunie 2014

Comentatorul anonim Rareș în Mahalaua Vindecătorului:

„ce ma distreaza aci este ca unele persoane care comenteaza si exubereaza de fericire in legatura cu (ne)sanatatea mintala a lui Alin Cristea, ele insele au probleme nu foarte departe de ale lui Alin Cristea…Nu vb aici de autorul articolului, ci de unii dintre comentatori. Prietenii stiu cine sunt vizatii…

Cat despre Alin Cristea, subscriu la ideea ca omu’ e foarte probabil sa fi trecut de la stadiul de boala psihica la aceea de paranoia. Nu mai are loc in el. Rar mi-a fost dat sa vad atata infatuare pana si printre cei din lume. Daca ne-ar permite teologia sa impartim oamenii in 3, nu doua categorii, ar trebui sa existe o categorie aparte intitulata “Alin Cristea”. Sigur ca n-ar fi singur pe acolo, ce s-ar face omu’ fara cultura, fara un poet, fara un ecumenic, una-alta…Daca il iei un pic la bani marunti si-l scuturi nitelus, nu stiu daca in afara de dispret, infatuare si mandrie poti scoate din el. Eu ma infiorez cand incerc sa il imaginez pe Alin Cristea in relatie cu familia si rudele, ma intreb daca are prieteni adevarati, si ma intreb cum sunt relatiile in biserica unde cica slujeste…”

Am susținut, de-a lungul anilor, că astfel de comentarii, fără consistență IDEATICĂ și vădit scrise cu rea-intenție, n-ar trebui să existe pe blogurile evanghelice. Am militat, încă de pe vremea Pătrățosului (și a listei de discuții Masa Rotundă) pentru asumarea responsabilității bloggerilor în ceea ce privește spațiul public pe care îl administrează.

Fenomenul Mahalaua Evanghelică a apărut în destule locuri, precum blogurile unor pastori – Marius Cruceru, Cristian Ionescu, Petru Lascău, dar și în alte părți – Mahalaua Texanului, Mahalaua Arădeanului și, mai ales, Mahalaua Vindecătorului.

Ce să mai zicem despre cel mai jegos blog evanghelic?…

Am fost conștient, de-a lungul anilor, că un astfel de fenomen nu poate fi stopat în totalitate, dar poate fi subminat prin apelul la adevăr, bun simț și potență ideatică.

Acum un an menționam că sînt destui care îmi cer scuze, fie în mod public, fie în mod personal, pentru modul greșit în care m-au prezentat (sau doar au gîndit).

Aceste scuze, care se înmulțesc de la an la an, indică faptul că oamenii, după un timp de reflecție, reușesc totuși să iasă din marasmul unui spirit dezorientat sau să depășească un moment de îndîrjire față de persoana mea.

Am confruntat destui oameni în viața mea și cunosc bine pericolele la care mă expun atunci cînd nu rămîn pasiv față de inconsistențele morale ale unei persoane (a se citi: creștin) sau față de manipulările care au loc în spații organizate precum instituții eclesiale și confesionale din mediul evanghelic românesc, perimetrul care e în atenția mea de mulți ani.

Activitatea mea publică este una benefică pentru acest mediu, orice țăran poate să numere și să observe dinamica fluxului de informații pe care le ofer nu doar an de an sau lună de lună, ci zi de zi.

Dar nu acesta e subiectul postării mele.

La rubrica aceasta, unde prezint comentarii permise pe blogurile unde se manifestă, în mod repetat, fenomenul Mahalaua Evanghelică, înregistrez exemple care indică fenomenul în discuție și atrag atenția asupra caracterului malefic pe care îl are acest fenomen.

În unele cazuri, fiind vorba de persoana mea, pot comenta mai mult la adresa acelor comentarii ignobile, nu de puține ori aparținînd unor anonimi.

În cazul comentatorului anonim Rareș, care se „înfiorează” incercînd să îl imagineze pe „Alin Cristea în relație cu familia și rudele”, cea mai bună soluție pentru el (și pentru el) ar fi să caute… adevărul.

Desigur, s-ar putea să se „înfioreze” de-a binelea dînd nas în nas cu adevărul, dar s-ar putea, desigur, să fie nevoit să se cerceteze pe el însuși, ca să-și dea seama de ce duh e călăuzit.

Dacă omul se întreabă „cum sunt relaţiile în biserica unde cică slujeşte”, atunci e clar că e ignorant, întrucît eu nu fac parte, tehnic, din vreo biserică. Discuţia însă e mult peste capacitatea comentatorului nătăfleţ, cu sau fără „înfiorăturile lui”.

Deja omul a stabilit despre mine că sînt caracterizat de dispreț, infatuare și mândrie.

Problema gravă este că el consideră că sînt caracterizat DOAR de dispreț, infatuare și mândrie. Să luăm aminte la formula lui:

„Dacă îl iei un pic la bani mărunţi şi-l scuturi niţeluş, nu ştiu dacă în afară de dispreţ, infatuare şi mândrie poţi scoate din el.”

Păi nu există fiinţe umane care să fie caracterizate DOAR de astfel de culori întunecate. Oamenii sînt ființe umane complexe, create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Pînă și cei mai răi oameni sînt capabili de sentimente nobile față de cei apropiați. Sau față de… animale!

Metoda unui astfel de discurs public se numește demonizare – adică, dacă nu-ți place de cineva, atunci îl faci cu ou și cu oțet (expresie în care nu e vorba, nu-i așa?, de vreun ou sau de oțet), transferi asupra lui și alte defecte pe care omul nu le are, dar ai prins momentul să te… răcorești.

Un astfel de moment e cu atît mai potrivit cu cît există deja un context public defavorabil persoanei respective. Într-un astfel de context, faptul că cineva își susține cu fermitate și demnitate IDEILE devine infatuare, faptul că face în mod intenționat diferența între valori și mediocritate devine dispreț, iar faptul că nu își pleacă capul în fața celor care se constituie într-o instanță a mahalalei devine mîndrie.

Avem de a face, în definitiv, cu oameni cu caracter infam, care se „înfiorează” și se răcoresc în mod primitiv, încurajați, desigur, de piscinele cu noroi de pe anumite bloguri… evanghelice.

Ignoranța e prima caracteristică a acestor oameni mici, a acestor caractere fără… caracter.

Ignoranța lor are de a face cu lipsa disponibilității lor de a se informa înainte de a se pronunța la adresa cuiva.

Iată o sursă de informare despre Alin Cristea care e la îndemînă:

Articole despre Alin Cristea

Și:

Referințe

REALITATEA e văzută diferit de către oameni, așa că mai multe opinii pot oferi o imagine mai corectă decît cea din ochii însîngerați ai vreunui „înfiorat”…

În astfel de momente, care se repetă în fiecare an, cînd personalitatea mea complexă este redusă la un set simplist de caracteristici, cel mai ușor îmi e să aduc aminte ceea ce scria Marius Cruceru (cică Dumnezeu l-a pus; o fi fost conștiința):

Alin Cristea bine-cuvîntat

Astfel, oricine VREA poate afla chestiuni interesante despre Alin Cristea, zis Rotundu, chiar din condeiul celui față de care s-a declarat un oponent onest, Marius Cruceru, zis Pătrățosu:

– „Alin are o inimă mare, dacă este nevoie să ajute, merge unde este nevoie, nu se dă în lături să sară în ajutor, fie că asta înseamnă să doneze sînge, fie că trebuie echipă de lucru la vreo ajutorare.”

Păi Marius Cruceru m-a întîlnit la donat de sînge, cînd a fost accidentul de mașină al unor studenți de la Universitatea Emanuel, normal că poate să spună lucrul ăsta.

– „Are o sensibilitate deosebită pentru muzică și vers…”

Ştie Marius Cruceru ce ştie… :)

Dar pot afla și alții de pe Internet…

– „Este un tată bun. Cînd am călătorit împreună tot timpul s-a gîndit la ce bucurie ar putea să îi facă fiicei lui, cadorisind-o cu oarece. Cînd am fost la Valea Drăganului am observat cum se îngrijește cu mare atenție de răspunsurile la toate întrebările micuței. Ultima dată ne-am întîlnit în oraș cînd venea să-și ia fiica de la grădiniță.”

Iarăşi, Marius Cruceru vorbeşte din ceea ce a avut ocazia să vadă, nu din ceea ce se „înfiorează” imaginîndu-și despre Alin Cristea…

– „Alin poate fi un partener de discuție excelent. Are curiozități, întrebări și o neliniște a spiritului continuă, o sete de cunoaștere nestăvilită. Poate improviza pe moment în dialog, ceea ce ajută la dinamica discuției.”

HA, HA, HA!

Şi cînd te gîndeşti că unii zic că nu se poate discuta cu Alin Cristea… :)))))

Dar pînă și Vindecătoru, nesimțitul paranoic care a permis afișarea comentariul ignobil, a găsit uneori cu cale să specifice unele trăsături ale personajului Alin Cristea care sînt demne de apreciat:

– “Analizele le face destul de tăios, rece şi calculat, extrem de concentrat şi cu simţ de răspundere în faţa posterităţii, meticulos şi corect, pînă la virgulă, încît te stafideşti citind stilul lui uscat.” (2010)

– “Mie îmi place cum scrie Alin Cristea. Cred că am mai spus-o. Scrie alert, nu bate apa în piuă, este agresiv într-o lume cenuşie. Este colorat agresiv. M-aş plictisi fără el pe internet. Citesc pagina sa aproape în fiecare zi şi cred că poate să confirme că nu exagerez.” (2010)

– “Volumul de muncă la care s-a angajat este enorm. De rezultatele lui ne folosim destui. Eu sunt unul dintre cei care-i accesează foarte des blogul şi multe din trimiterile sale mi-au fost de folos. Mi-a sezizat lucruri interesante, nu neapărat din lumea evanghelică. Un amănunt esenţial pe care nu vreau să-l uit este că nu am observat să fi cenzurat informaţia, indiferent dacă ea a provenit din medii ce-i sunt, presupus, ostile. El nu gîndeşte blogosfera ca un diletant cum sunt eu, ci ca un profesionist…” (2013)

Aşadar, dacă Alin Cristea ar fi luat la bani mărunți și să-l scuturi nițeluș, CU SIGURANȚĂ poți scoate din el și altceva decît… dispreț, infatuare și mîndrie.

Dar încă nu s-a găsit nimeni să-l ia la bani mărunți pe Alin Cristea, darămite să-l scuture nițeluș…

Așa că o avea ceva doză de dispreț, infatuare și mîndrie în el…

Dar, pentru activitatea susținută pe care o are Alin Cristea în spațiul public, pe Internet, contează mai puțin ce doză de dispreț, infatuare și mîndrie are în el…

De vreme ce Alin Cristea se ocupă de INFORMAȚIE și DEZBATERE, oamenii ar trebui să știe despre Alin Cristea că e un profesionist, își face treaba cu simț de răspundere, meticulos şi corect, și că poate fi un partener de discuție excelent.

Cînd vă duceți copilul bolnav la doctor, nu vă interesează prea mult dacă doctorul se dă mare sau dacă vorbește urît, ci dacă e competent pe domeniul lui de activitate.

În final, nu vreau să pierd încă un prilej de a aminti ce fel de incompetență are Vindecătoru…

Comentatorul anonim Rareș se distreacă că „unele persoane care comentează şi exuberează de fericire în legătură cu (ne)sănătatea mintală a lui Alin Cristea, ele însele au probleme nu foarte departe de ale lui Alin Cristea… Nu vb aici de autorul articolului, ci de unii dintre comentatori.”

Şi eu am atras atenţia, de-a lungul anilor, asupra mediocrității comentatorilor care se adună în Mahalaua Vindecătorului… Dar nu obișnuiesc să mă pronunț în legătură cu sănătatea lor mintală…

În legătură cu Vindecătoru în zeci de rînduri am afirmat că e paranoic, întrucît deformează realitatea după mintea sa, dacă nu dereglată, tare pișicheră:

Astfel:

– La Ruginoasa ar fi fost măcel și peste 100 de baptiști ar fi fost băgați în spital. Nu! Au fost 9. Și nu au fost băgați în spital.

– Alin Cristea ar fi șeful / coordonatorul rețelei România Evanghelică, cu zeci de bloguri. Nu! Am dat dezmințire în mai multe rînduri, pe unii dintre bloggerii care sînt în această rețea nici nu îi cunosc.

– Beniamin Fărăgău ar fi pastor PENTICOSTAL. Nu! Orice evanghelic cît de cît informat știe că e pastor BAPTIST. Dar Vindecătoru nu are competențe în ceea ce privește mediul evanghelic românesc (sau american).

– Teofil Stanciu ar fi pastor. Nu! Nu a fost și nu este pastor.

Așadar, comentatorul anonim Rareș face o mare eroare cînd îl scoate tocmai pe campionul paranoii evanghelice din rîndul dezaxaților.

De asemenea, nu pare a face deosebire între concepte distincte precum infatuare și paranoia.

Este trist că trebuie să atrag atenția în repetate rînduri asupra fenomenului Mahalaua Evanghelică, dar este necesar.

La fel cum este trist că Vindecătoru continuă cu minciunile sale, dar e necesar să facem efortul de a stabili care este adevărul, acolo unde îl putem cunoaște.

În cazurile precum cele menționate mai sus, principalul furnizor de adevăr în blogosfera evanghelică sînt eu, infatuatul Alin Cristea.

Info România Evanghelică – 26 iunie 2014

27 iunie 2014

30 postări
367 vizitatori
1.086 vizualizări

vizite-26iun2014

tari-26iun2014

Home page / Archives 442
Pagina Evenimente IUNIE 2014 actualizată (26.06.2014) 16
Bursa zilei (23.06.2014) – Cristian Ionescu: Eu am totuși încredere în mulți lideri actuali ai CP [Cultului Penticostal] 15
Nu l-am acceptat pe Iisus Christos ca prieten pe Facebook 14
Ghid Organizaţii Creştine 13
Impostorul Vindecătoru (3) 13
POZE: Miroslav Volf la București 10

Referenți

Search Engines 256
l.facebook.com 140
ioan8.wordpress.com 31
filadelfiasv.ro/pericolele-jugului-nepotrivit/ 5

Termeni de căutare

biserica londra casa tatalui 4
yootube video la botezul penticostal zarnesti 3
alin cristea 2
romania evanghelica 2