Excludere și îmbrățișare (12)

excludere-si-imbratisare

Excludere și îmbrățișare: o explorare teologică a identității, a alterității și a reconcilierii – Miroslav Volf, Editura Casa Cărții, Oradea / Editura Pleroma, București, 2014, 394 p.

“De ce nu-i tratează Dumnezeu pe toți oamenii la fel, ci Se ocupă de fiecare luând în considerare specificitatea acestuia? De ce nu Se retrage din relație, ci, dimpotrivă, permite ca judecățile și acțiunile Sale să fie modelate de relație? Pentru că Dumnezeu este nedrept? Nu. Pentru că dreptatea care nivelează și care se abstrage este o dreptate nedreaptă! Reinhold Niebuhr a argumentat faptul că “nici o schemă a dreptăţii nu poate aprecia cum se cuvinte toţi factorii variabili pe care îi introduce libertatea omului în istoria omenirii”; îmi este imposibil, accentuează el, “să definesc în mod absolut ceea ce datorez celorlalți oameni, din moment ce nimic din ceea ce sunt aceștia acum nu epuizează tot ceea ce pot fi” (Niebuhr 1967, 49 și urm.). Nicio dreptate care “calculează în proporții exacte” nu poate fi, așadar, dreaptă (Tillich 1954, 63). O hartă corectă a dreptăţii ar trebui nu doar să “se potrivească la scală cu regiunea pe care o reprezintă”, după cum sugerează Caputo (Caputo 1993, 88), cu și să se adapteze în mod continuu la fiecare schimbare minoră care survine.” (p. 271)

“În studiul său asupra evoluției morale, Carol Gilligan sugera faptul că “etica grijii” ar trebui să completeze “etica dreptății”. […]

Schimbarea în înţelegerea identităţii persoanelor sugerează o schimbare în înțelegerea dreptății. Dacă identitățile noastre sunt modelate în interacțiunea cu ceilalți, și dacă suntem în final meniți să existăm împreună, atunci trebuie să mutăm conceptul dreptății de la accentul pus pe realizarea judecăților detașate, la menținerea relațiilor, de la imparțialitatea oarbă, la sensibilitatea pentru diferențe. Și dacă noi, sinele comunitar, suntem chemați la părtășie veșnică cu Dumnezeul triunic, atunci adevărata dreptate va fi întotdeauna pe drumul spre îmbrățișare – spre un loc în care aparținem împreună cu identitățile noastre personale și culturale, atât păstrate, cât și transformate, dar cu siguranță îmbogățite de celălalt.” (p. 274)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: