Excludere și îmbrățișare (15)

excludere-si-imbratisare

Excludere și îmbrățișare: o explorare teologică a identității, a alterității și a reconcilierii – Miroslav Volf, Editura Casa Cărții, Oradea / Editura Pleroma, București, 2014, 394 p.

“Violenţa nu este destinul omenirii, pentru că Dumnezeul păcii este începutul și sfârșitul istoriei umane. Viziunea biblică a păcii ne invită totuși la o sarcină mult mai dificilă decât cea a lui Sisif. Este adevărat, împingerea bolovanului păcii pe versantul abrupt al dealului violenței – să facem acele gesturi mici de întrajutorare ca între vecini, chiar știind că ucigașul s-ar putea întoarce a doua zi, următoarea săptămână, sau următorul an (Enzensberger 1993, 92) – este foarte dificilă. Este mai ușor, totuși, decât să-ți porți propria cruce pe urmele lui Mesia cel Crucificat. Aceasta este ceea ce pretinde Isus Hristos de la creștini. Asigurați de dreptatea lui Dumnezeu și întăriți de prezența Lui, ei trebuie să rupă ciclul violenței, refuzând să se lase prinși în automatismul răzbunării. Nu putem nega faptul că este foarte probabil că, încercând să-și iubească dușmanii, creștinii vor ajunge să atârne pe o cruce. Totuși, de multe ori, refuzul costisitor al revanșei devine o sămânță din care va ieși rodul fragil al păcii de la Cincizecime – o pace între popoare din spații culturale diferite, adunate într-un singur loc, care își înțeleg limbile și care își împart bunurile cu toți ceilalți.

S-ar putea ca refuzul revanșei și nonviolența practicate în mod consecvent să fie imposibile într-o lume a violenței. S-ar putea să fie nevoie de o răsturnare a tiranilor, iar nebunul să fie oprit din a semăna pustiirea. Decizia lui Dietrich Bonhoeffer de a lua parte la o încercare de asasinare a lui Hitler este un exemplu bine cunoscut și convingător pentru o astfel de gândire. S-ar putea, de asemenea, să fie necesare măsuri care presupun pregătirea pentru folosirea mijloacelor violente în vederea prevenirii posibilității ca vreodată tiranii și nebunii să acceadă la putere, sau în vederea opririi mulțimii de făptași de toate felurile, care umblă pe străzi pentru a-și duce la îndeplinire lucrarea lor violentă. S-ar putea ca într-o lume plină de violență problema să nu fie pur și simplu “violență versus pace”, ci mai degrabă “ce forme de violență ar putea fi tolerate pentru a birui o «pace» socială care se menține cu forța prin violența tolerată de nedreptății”? (Suchocki 1995, 117). Dar dacă decidem să ne îmbrăcăm cu armura soldatului în loc să ne purtăm crucea, nu ar trebui să căutăm legitimitate în religia care se închină lui Mesia cel Crucificat. Căci aici binecuvântarea este dată nu celor violenți, ci celor blânzi (Mt. 5:5).

Există creștini cărora le este foarte greu să se opună ispitei de a căuta legitimitate religioasă pentru nevoia lor (de înțeles) de a ridica sabia. Dacă cedează în fața acestei ispite, ar trebui să renunțe la toate încercările de a-și exonera propria lor versiune a credinței creștine de complicitatea la instigarea la violență. Bineînțeles, ei pot specifica faptul că simbolurile religioase ar trebui folosite pentru a legitima și inspira doar războaiele drepte. Dar arătați-mi o singură grupare aflată în război care nu crede că războiul său este drept! Logica simplă ne spune că cel puțin jumătate din ele trebuie să greșească. S-ar putea totuși ca logica simplă să nu se aplice lumii haotice a războiului. Atunci toți ar avea dreptate, ceea ce înseamnă că toți ar greși, ceea ce înseamnă că va domni teroarea – în numele zeilor care nu mai pot fi deosebiți de oameni.” (p. 361-362)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: