Lucruri biblice care nu sînt… biblice (1)

David D. Henderson: „Termenul biblic trebuie redefinit. El nu poate însemna pur și simplu “ceva de pe paginile Scripturii”. În lumina modului în care este scrisă Biblia, ca un fir de gândire ce se întinde de la un capăt la altul, biblic trebuie să însemne ceva “în concordanță cu subiectul despre care vorbește Biblia”.”

Există lucruri pe care le găsesc oamenii în Biblie şi cred că sînt biblice DOAR pentru că le-au găsit la un moment dat în Biblie sau li s-au servit într-o predică confesională psiho-ideologică, nimerindu-se bine pentru starea în care se găseau atunci.

Dar faptul că există anumite lucruri în Biblie nu le face de la sine biblice. Scriptura se interpretează cu Scriptura și o anumită afirmație nu poate contrazice o altă afirmație. Astfel, trebuie să fim atenți la CONTEXTUL în care apare un text și, tot așa, FOARTE atenți la ce zice Bibla în contextul său amplu.

Deseori sînt folosite clișee care, desigur, pot fi utile în rutina vieții de zi cu zi a creștinului, dar ele nu reprezintă limita superioară a semnificației afimațiilor și evenimentelor, ci linia mediană.

Stereotipurile care circulă în mediul confesional evanghelic pot contribui, prin inspiraţia Duhului Sfînt, la o dinamică creștină, individuală sau comunitară, dar ele nu trebuie să împiedice dezvoltarea personalității unui creștin sau a unei biserici.

Deseori se folosesc formule psihedelice precum „Fă un pas către Dumnezeu, și El va face doi către tine.” Dar oare AȘA să fie? Revelația generală se obține, scrie Grudem în teologia sa sistematică, prin „observarea naturii, a influenței lui Dumnezeu în istorie, și printr-un sentiment lăuntric al existenței lui Dumnezeu și al legilor Lui pe care le-a pus înlăuntrul fiecărei persoane”.

Cît despre revelaţia specială, aceasta „include toate cuvintele Scripturii, dar nu este limitată numai la cuvintele Scripturii, pentru că ea mai include, de exemplu, multe cuvinte ale lui Isus care n-au fost înregistrate în Scriptură, şi probabil că au existat multe cuvinte rostite de profeţii Vechiului Testament şi de apostolii Noului Testament pe care Scriptura nu le-a reținut”.

N-ar fi mai util un clișeu verbal de genul: Dumnezeu a făcut atîția pași spre tine, fă și tu un pas spre Dumnezeu? Sau mai bine aruncă-te în brațele Lui, că de cînd te așteaptă, fiu risipitor ce ești… Să nu mai gîndim în pași, ci în alergare!… Evanghelia este un scandal!

Henderson spune că tratăm adesea Biblia de parcă ar fi manualul absolut, ca o enciclopedie de înţelepciune şi sfaturi practice, dar Biblia este mai degrabă un roman.

Multe lucruri găsim în Biblie, dar nu toate sînt… biblice. Trebuie să observăm cărui personaj îi aparţin replicile, în ce scenă și să ținem cont de minime reguli de interpretare.

Una dintre replicile care e pusă la mare cinste de cititorii superficiali ai Bibliei este următoarea: Dacă lucrarea e de la Dumnezeu, va avea succes. Dacă nu e de la Dumnezeu, va fi nimicită.

Am parafrazat textul din Fapte 5:38-39.

Nu este o afirmație biblică?

Păi nu prea…

În primul rînd, afirmația îi aparține lui Gamaliel, un nume „biblic” sonor DOAR pentru că Pavel a fost învăţăcelul lui.

Apoi, dacă ne uităm în istorie, parte din revelaţia generală, urmașii lui Hristos care au trăit cu evlavie au avut de suferit.

Ba mai mult, au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul, sau au rătăcit prin munți și prin pustiuri, tocmai ei, de care lumea nu era vrednică!… (Evrei 11)

Exterminarea fizică nu înseamnă… nimicire?

Trebuie resemantizat conceptul de SUCCES!… Și Scriptura o face, atunci cînd prezintă, în Apocalipsa, o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în HAINE ALBE…

Acesta e SUCCESUL final… Dar în limbajul Bibliei i se spune CREDINCIOȘIE.

Gamaliel nu se referea la tipul acesta de succes / credincioșie. Nici cei care îi folosesc cuvintele nu se referă la dimensiunea escatologică a unei lucrări, ci la dimensiunea concretă, limitată în timp și în spațiu, al unei lucrări. Se duce dracului sau nu? – aceasta e dilema care apare deseori, iar cuvintele comentatorilor, nu de puține ori cîrcotași, indică mai degrabă neputința de interpretare / evaluare a unei lucrări decît o smerită plecare a spiritului orgolios în fața Atotputernicului Dumnezeu.

Desigur, și lucrările concrete au nevoie de evaluare parțială, aici și acum, dar ce bine e cînd o lucrare e făcută în Numele lui Isus. Atunci și paharul cu apă oferit cuiva în Numele lui Isus (Marcu 9:41) sau în numele unui ucenic (Matei 10:42) capătă dimensiune escatologică.

Cum? N-ai pus sirop? N-ai servit dulceață împreună cu paharul de apă? N-ai avut șervețele? Nu-ți erau unghiile date cu lac? Nu aveai tenul bronzat? S-a beșit copilul care era în cameră?

Trăim într-o vreme în care SUCCESUL e definit oricum, dar nu prin HAINE ALBE…

Curățenia e semnul civilizației și al reușitei personale și comunitare (cu orhidee la geam), dar cîți se preocupă să facă duș zilnic cugetului, pentru a-l păstra curat, cum l-au declarat la starea baptismală?… Doamne, ce mai put cugetele unora!…

Gamaliel e vectorul actual al civilației occidentale – SUCCESUL e semnul, nu credincioșia. Lacul de pe unghii, nu cugetul curat (Iosif a făcut pușcărie pentru refuzul de a și-l murdări). Luciul mobilei, al mașinii, al biroului, nu dedicarea ființei întru Adevăr.

Nu pe Gamaliel trebuie să-l cităm, Gamaliel nu e… biblic!

Avem atîtea alte criterii de evaluare:

– Cine cugetă la Cuvîntul Domnului găsesște fericirea.

– Cine urmărește neprihănirea și bunătatea găsește viață, neprihănire și slavă.

– Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui.

– Să nu te părăsească bunătatea și credincioșia.

– Înțelepciunea face pe un om răbdător.

– Un nume bun este mai de dorit decit o bogăție mare.

– Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăția, slava și viața.

– Este o cinste pentru un om să se ferească de certuri.

– Cine mustră pe alții găsește mai multă bunăvoință pe urmă decît cel cu limba lingușitoare.

– Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioșia lui.

– Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lîngă împărați, nu lîngă oameni de rînd.

Și am citat DOAR din Proverbe.

DE CE cuvintele lui Gamaliel sînt atît de celebre în mediul evanghelic, cînd sînt atîtea ALTE standarde în Scriptură?

Pentru că trăim, precum omenirea de-a lungul civilizațiilor sale, în cultura SUCCESULUI.

Ei bine, asta nu e… biblic.

Dimpotrivă, urmașii lui Hristos sînt chemați să renunțe la mersul lumii acesteia, să trăiască cu cumpătare, dreptate, evlavie.

Și cu cîte alte ROADE ale Duhului Sfînt nu mai sînt îmbogățiți cei din Comunitatea Duhului…

Vrem să evaluăm o lucrare așa de repede… Cînd acest roman, Biblia, e plin de răsturnări de situație, de personaje (anti)simpatice, dar așa de slabe uneori… Dumnezeu rămîne nu doar personajul principal, ci și Autorul!…

Dar și Judecătorul!

Dacă vrem să știm să judecăm o lucrare, să vedem, cu ochii lui Dumnezeu, în numele CUI e făcută acea lucrare!

Nu dacă va avea succes contează în primul rînd, ci dacă e făcută cu credincioșie.

Cel ales la suflet face planuri alese și stăruie în planurile lui alese.

E vorba, întotdeauna, de DISCERNĂMÎNT!

Adunarea colegilor lui Gamaliel era una politică…

Avea de a face cu puterea, cu exercitarea ei… Se sfătuiau să-i omoare pe cei care propovăduiau pocaința lui Israel prin Isus Domnul și Mîntuitorul.

Petru și apostolii erau ambasadori, dar nu în exercițiul diplomației…

Dacă l-ar fi auzit Petru pe Gamaliel ce cuvinte meșteșugite le-a vîrît sub nasul celor din Sobor, ar fi rîs cu hohote, dimpreună cu colegii lui ambasadori.

Păi după ce li s-a dat drumul, Petru și apostolii „s-au bucurat că au fost învredniciți să fie batjocoriți, pentru Numele Lui”…

Păi ăştia sînt normali la cap?

NU!

Să fi scris ăștia acum vreun ghid de dezvoltare personală, nu erau luați de fraieri?

Publicitate