„Simplu spus, de ce ar avea un nou Brâncuși vreo datorie simbolică față de statul român, dacă statul român, spre deosebire de cel francez, este iarăși dezinteresat de opera lui? De ce să aducă Norman Manea și Gabriela Adameșteanu, Mircea Cărtărescu și Filip Florian beneficii de imagine României, dacă ei nu sunt respectați de instituțiile românești? Un artist poate fi „ciudat“, „nerecunoscător“, umoral, idiosincratic. Dar roadele „ciudățeniei“, „umorilor“ sale sunt atât de importante – și trebuie să fii complet ignorant și acultural pentru a-l evalua pe un Eminescu printr-o gândire măruntă de conțopist. Un stat român acultural? Cred că niciun om cu scaun la cap nu-și poate dori așa ceva pentru țara și poporul lui.
Statul nostru e minimal când trebuie să-și onoreze obligațiile, dar se face maximal când e să-i impoziteze pe întreprinzătorii privați.”
Lasă un răspuns