Iar căcaturi în Mahalaua Texanului

În repetate rînduri, Nicolae Rădoi a arătat că bădărănia lui nu are limite.

Dar, pe lîngă bădărăniile lui, Mahalaua Texanului oferă, ca şi alte bloguri din blogosfera evanghelică, spaţiu altora pentru ca şi alţii să arate cît de bădărani și cît de căcăcioși pot fi în spațiul public pocăiții români.

Numeroase articole care indică, dacă nu un nivel intelectual superior celui al lui Nicole Rădoi, cel puțin un nivel superior de formulare – iar Nicolae Rădoi a recunoscut că pe blogul lui nu scrie doar el – nu știm cine le scrie. Sub protecția anonimatului, sînt scrise articole lipsite de onestitate intelectuală și fiind evident întemeiate pe instinctul resentimentar, nefiind produse pentru polemică, ci pentru AGRESIUNE.

După ce au fost mocirlite nume precum Iosif Țon, Daniel Brânzei, Emanuel Conțac și altele, azi a apărut un articol intitulat Furiile și afuriseniile domnului Dănuț Mănăstireanu.

Formularea pompoasă a titlului nu este onorată de un articol pe măsură.

Protestez public împotriva unor astfel de „articole”, oriunde ar apărea, și sînt foarte îngrijorat de lipsa de solidaritate manifestată de cei care îl cunosc și îl apreciază pe Dănuț Mănăstireanu din motive întemeiate, în totală contradicție cu nemernicii care scriu căcaturi precum:

„Tirada dezlănțuită împotriva Institutului Penticostal îi prilejuiește să își reînnoiască afuriseniile și împotriva Institutului Baptist Emanuel din Oradea, de unde a fost parașutat când propensiunile sale pentru liberalism și islamism au ajuns cunoscute. O ură acumulată de aproape două decenii, dar care îl muncește zilnic îl determină să facă spume la gură când pomenește institutul orădean și pe spiritul rector al acestuia.”

Din cîte am observat eu de-a lungul anilor, tocmai nemernicii ăștia fac spume la gură cînd văd nu doar că nu sînt în stare să exprime și ei în mod cît de cît coerent IDEI în spațiul public – ci doar opiniii, și alea cu totul nesărate, ca să nu zic grețoase -, dar pe deasupra sînt chinuiți de aprecierile ample de care se bucură oameni de calitate precum Dănuț Mănăstireanu, care pun în umbră, nu-i așa?, prostăvanii și guguștiucii de care mediul evanghelic românesc nu duce lipsă.

Am ani buni de experiență pe Internet și cunosc, ca nimeni altcineva, blogosfera evanghelică. Mai întotdeauna căcaturile nemernicilor neșterși la fund, nici la gură, nici la inimă, nici la minte, conțin cel puțin o minciună. Dar ea este înfășurată destul de bine în formule care încearcă să ia ochii și mintea cititorilor neavizați, neinformați, nededați la plăcerea adevărului, ci mînjindu-și buzele minții și ale inimii în căcaturile nemernicilor.

Dănuț Mănăstireanu a fost unul dintre cei mai buni profesori pe care i-a avut vreodată Universitatea Emanuel. Nu doar el a trebuit să plece, ci peste 20 de profesori. CEI MAI BUNI!

Plecarea lui Dănuț Mănăstireanu sau a celor peste 20 de profesori nu are de a face cu ceea ce a apărut scris în Mahalaua Texanului.

De asemenea, este cu totul inacceptabilă formula „o ură acumulată de aproape două decenii”. De ce nu de 5 decenii? De ce să fie vorba de ură și nu de dezamăgire, de exasperare și, în cele din urmă, de milă pentru segmentul ăsta social-confesional care produce atîția pocăiți tîmpiți și aroganți?

De ce l-ar măcina vreo ură ZILNIC, cînd Dănuţ Mănăstireanu e foarte ocupat cu treburi chiar importante, despre care idioţii ăştia guralivi şi nu de puţine ori anonimi ori nu au cunoştinţă ori, cu rea intenţie, se fac că nu ştiu.

Iată, încă o dată, şi încă o dată, şi încă de mii de ori, de cîte ori se cacă nemernicii în public, e necesar să ne venim în fire şi să ne reafirmăm ataşamentul pentru adevăr şi pentru cauze nobile. Avem o singură viață, o cantitate nenegociabilă de TIMP, spre deosebire de bani, relații, pasiuni sau orice altceva.

Căcatul e unul dintre lucrurile cotidianului, ar trebui să fie doar un reflex anatomic, conform cu regulile existențiale stabilite de Dumnezeu și învățate în mod spontan de către cel mai mic organism uman. Am crescut un copil și l-am șters la fund de cîte ori a fost nevoie.

Căcaturile din Mahalaua Evanghelică sînt însă perversiuni ale INIMII. Să le șteargă Dumnezeu anusul inimii acestor nemernici copilăroși, că de acolo sînt trase vînturi urît mirositoare și diareea minciunilor, hoțiilor, curviilor, uciderilor.

Bag de seamă însă că și Biserica are ceva de făcut pe direcția aseptică…

Bă, pocăiților, degeabă vă faceți toalete moderne, acasă și la biserică, și le curățați zi de zi, dacă nu sînteți în stare să vă păstrați toaleta INIMII curată, după voia lui Dumnezeu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: