“Munca – fie că se desfăşoară înăuntrul sau în afara casei – poate deveni nu doar o ocupație, ci și o preocupare. Când acest lucru se întâmplă, sarcina respectivă fură o pare din noi care aparține de fapt altui lucru. Și nu după mult timp familiile noastre încep să realizeze acest lucru. Oamenii care merită toată atenția ta nu o primesc, în vreme ce proiectele care ar putea aștepta o primesc. […]
Mulţumirea nu se găseşte exclusiv la locul de muncă sau în familie. Mulţumirea o găsim atunci când ne aliniem priorităţile cu ale lui Dumnezeu în ce privește ambele domenii de responsabilitate. Nu este nimic care să Îl onoreze pe Dumnezeu în viața unui dependent de muncă ce își neglijează familia. Dar nici bărbatul sau femeia care refuză să-și întrețină familia nu Îi aduce cinste.” (p. 30-31)
4 octombrie 2017 la 19:56
A republicat asta pe RoEvanghelica.