În obiectiv: Emanuelismul negruţian (15) – Ramificațiile cruceriene

Beni Cruceru: „Susținerea mea pentru școală nu este necondiționată, s-au făcut greșeli, prima considerând a fi acceptarea politicienilor în campanie. Restul sunt ramificații. Eu sper din toată inima că toată treaba nu va fi lăsată să treacă pur și simplu, e nevoie de o declarație publică din partea conducerii școlii.”

Eu zic invers: Acceptarea politicienilor în campanie e ramificație, rădăcina RĂULUI trebuie căutată în altă parte – emanuelismul negruțian.

E o premieră, nu-i așa?, ca un crucerian să NU susțină școala emanuelistă necondiționat… :)

Oricum, interzicerea accesului politicienilor în campanie în curțile Emanuelului nu e o soluție de prim rang.

Dintr-un motiv fundamental: Biserica este un organism, CUM interzici accesul politicienilor în inimile Emanuelului?

ORICE demers al unei organizații creștine ar trebui să aibă în vedere dimensiunea lucrurilor care nu se văd, acelea sînt nepieritoare.

Stilul emanuelist e notoriu tocmai pentru interesul pentru lucrurile care… SE VĂD!

Pentru reglementarea lucrurilor care… SE VĂD!

Știți că Regulamentul pentru studenți prevedea că nu au voie să iasă din cămin în pantaloni scurți?

Și că trebuia să-și scutere cearșaful ÎN FIECARE ZI?

Cîndva am scris că nu cred că exista vreo familie a vreunui profesor emanuelist în care să aibă loc scuturarea cearșafului ÎN FIECARE ZI!

Cînd eram șef de an (și de grupă, în anul al doilea m-am retras și l-am propus colegilor pe Lucian Ciupe, eram grupa coordonată de Doru Hnatiuc, veneam după un scandal nasol, cu multe sancțiuni în rîndul studenților, care avusese înainte de noi), m-am dus la conducere și am întrebat de unde să știe studenții care sînt prevederile din Regulamentul studenților.

Am crezut că am cu cine vorbi. Nici 10 ani de acum înainte nu știu dacă îmi voi putea ierta faptul că le-am acordat încredere emanueliștilor. Totuși, eu aveam 28 de ani, nu 20 precum colegii mei…

Abia atunci au pus un regulament la Afișier…

După scandalul nasol dinaintea venirii noastre în 1995, emanueliștii și-au tratat studenții cu MARE suspiciune… Și erau atît de atenți la lucrurile care se văd…

Mira-m-aș să fi avut mare interes pentru ceea ce nu se vede, în inima tinerilor studenți care erau carne de tun pentru profesorii oricum obosiți, își făceau doctoratele prin străinătate, aveau biserici de păstorit, visau mult și întotdeauna… cu cîntec!

Paul Negruț părea rupt de realitate, dacă atunci cînd am întrebat cît costă o carte de teologie, a zis că nu mult, vreo 12 sau 18 lire sterline!…

Nu existau cursuri tipărite, cărți traduse, nici o droaie de facilități…

Dar știți ce exista? Știți ce PULSA?

INIMA noastră!

Anii 1997-1998, cei mai buni, cei mai frumoși din istoria Universității Emanuel, nu s-au mai întors niciodată.

Cum ne mai înghesuiam la capelă în 1995 în clădirea celebrei Biserici Nr. 2 de pe Simion Bărnuțiu. Doamne, că mi se ridică părul pe mîini de emoție…

Cum cîntau cei de la muzică, dar cum cîntam noi, cei de la teologie!…

În 1999, la absolvire la Biserica Emanuel, cînd am cîntat grupa noastră de teologie imnul nostru – Făcă-mi totdeauna după sfîntul tău Cuvînt – după înmînarea simbolică a diplomelor, Paul Negruț ne-a pus să mai căntăm încă o dată.

Mare priceput în a folosi resursele altora…

Emanuelul nu are o școală proprie, o tradiție proprie, în sensul PULSĂRII, ci, așa cum am scris de mai multe ori de-a lungul anilor, a supt resurse din toată țara, în primul rînd studenți dedicați, dar și resurse de tot felul, în ceea ce privește tradițiile și direcțiile care se datorau unor anumite biserici, unor anumiți evanghelici care au muncit ani sau zeci de ani…

Emanuelul e o făcătură…

Să nu se mire nimeni dacă nu PULSEAZĂ!…

Emanuelul nu are inimă…

Emanuelul are… ramificații.

Iar butucul e… negru.

Da’ negru rău…

Emanuelul, universitatea, e a doua mea durere din viaţă, după cea cu familia destrămată după 20 de ani de căsnicie…

Fosta mea soţie (care a lucrat 4 ani în departamentul Contabilitate la Institutul Biblic Emanuel) şi-a renovat acum aproape doi ani apartamentul… În stil emanuelist…

Totul e aliniat, curat, lustruit!… Și ce dacă?…

PULSEAZĂ ceva acolo?

Cățelul e la mine, se pișă și se cacă lîngă mine din două în două zile, că nu apuc să-l scot în fiecare zi să-și facă nevoile.. L-am primit la pachet cu pianina (pianina e dincolo, la Andreea)… Și cu mobila nouă, cică o zgîrie… Și s-a și pișat în patul cel nou…

Cînd am fost acum cîțiva ani la înmormîntarea soacrei fratelui meu din Petroșani, după funeralii, am stat 5 ore într-o cameră mică, înghesuiți, vreo 25 de oameni și am cîntat și ne-am rugat… Și ne-am adus aminte de vremurile bune… De cei care mai sînt în biserică și cei care s-au depărtat de biserică…

Și a zis una dintre cele două fiice ale decedatei: Trebuie să moară cineva ca să avem o așa părtășie?

DA! DA DA!

Ăsta e răspunsul meu acum, clar, fără nici o rezervă!

DOAR cînd cineva moare, sau cînd cineva acceptă o viață de sacrificiu, mai e speranța Vieții…

La Oradea, la Biserica Providența, se șoptea într-o duminică: Nu i-ai fi văzut pe pastorii ăștia niciodată împreună în aceeași încăpere…

Da, murise cineva… În America, în accident: soția pastorului Emil Bartoș.

Iar noi, la Oradea, tremuram înaintea Domnului, în acea duminică…

Cine l-a cunoscut pe Ionatan Piroșca știe, cine nu l-a cunoscut nu știe: prietenul nostru era bolnav, tremura tot timpul, avea un pai la el, ca să poată mînca ciorba… Dar ce inimă avea!…

Poezia lui Ionatan nu e făcută doar din cuvinte potrivite, e făcută din ciorbă de inimă, cu bucăți mari de măr, de-ăla adevărat, nu din import, curat, lustruit, aliniat…

Iar noi, acum, mușcăm și sugem, cu poftă, din ionatanele poeme…

Poate ne apucă și pe noi tremurul, PULSAȚIA…

Cumva, undeva, departe de butucul… negru.

Și de ramificațiile cruceriene…

Din seria EMANUELISMUL NEGRUȚIAN

Emanuelismul negruţian (1)
Emanuelismul negruţian (2)
Emanuelismul negruțian (3)
Emanuelismul negruţian (4)
Emanuelismul negruţian (5) – “Găseai foarte multe lucruri bune la UEO. Mai puţin har.”
Emanuelismul negruţian (6)
Emanuelismul negruţian (7)
Emanuelismul negruţian (8)
Emanuelismul negruţian (9) – Mercenariatul lui Dan Botică
Emanuelismul negruţian (10) – E vreo problemă?
Emanuelismul negruţian (11) – Mercenariatul lui Ciprian Simuț
Emanuelismul negruţian (12) – A apărut Cruceru! Nu Marius, Beni
Emanuelismul negruţian (13) – Încă un pastor amețit: Levi Prejban
Emanuelismul negruţian (14) – Mahalaua Evanghelică pe contul lui Dan Botică pe Facebook

Un răspuns to “În obiectiv: Emanuelismul negruţian (15) – Ramificațiile cruceriene”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: