Archive for 26 noiembrie 2014

Timothy Keller – 21 noiembrie 2014

26 noiembrie 2014

Timothy Keller: „The more you rejoice in your own forgiveness, the quicker you will be to forgive others.”

Not An Idol la Suceava

26 noiembrie 2014

suceava-4dec2014

https://www.facebook.com/NotAnIdol

Alexandru Nădăban: Nu cred că Iohannis va schimba România. Eu voi schimba România. Tu vei schimba România. Noi vom schimba România.

26 noiembrie 2014

http://pasareaphoenixremixed.wordpress.com/2014/11/26/iohannizarea-romaniei

Biserica Penticostală Lumina Lumii PARIS: Conferință anuală de tineret

26 noiembrie 2014

paris-29noi2014

http://www.luminalumii.fr

Miercuri seara (26.11.2014) – Ce nume apar în Top Posts pe blogul România Evanghelică

26 noiembrie 2014

Os Guinness, Laurențiu Balcan, Marinel Blaj, Florin Ghiurău, Alin Teodorescu

Acum 1 an (17.11.2013) – Biserica IZBÂNDA Bucureşti 100 de ani

26 noiembrie 2014

POZE: Biserica IZBÂNDA București – 17 noiembrie 2013

 

 

YouTube: Sperantamedia – 21.000.000 views

26 noiembrie 2014

Sperantamedia – 21.085.000 views
714 videos/ 10.790 subscribers

rosuvalitm – 7.576.000
464 / 1.420

stelian09 – 7.529.000
79 / 1.010

Vezi pagina: YouTube Evanghelic

Din cele peste 700 de filmulețe de pe contul Sperantamedia, următoarele au peste 500.000 de vizualizări:

Gospodarul din Ardeal – 1.477.000
Speranta si Prietenii Vol.15 – Chiar daca oceanele toate! – 749.000
Speranta pentru copii vol 2 – 641.000
Speranta pentru copii Vol. 3 – Gospodarul prin ocol – 545.000

Mircea Vasilescu: Diaspora se întoarce în ţară

26 noiembrie 2014

http://adevarul.ro/news/eveniment/diaspora-intoarce-tara-1_547601e3a0eb96501e1be681/index.html

Paul Fiddes la București: Conferința „The Spirit and the Letter”

26 noiembrie 2014

bucuresti-2dec2014

http://topub.unibuc.ro/conferinta-the-spirit-and-the-letter-la-facultatea-de-teologie-baptista

Marcel Cremene: Acolo unde elevii nu pun întrebări nu există educație

26 noiembrie 2014

„A gândi critic presupune în principal ca elevul/studentul să pună și să-și pună întrebări. De fapt, mai important decât cui i se adresează întrebarea și cum se găsește răspunsul este primul pas: formularea întrebărilor. Problema serioasă începe însă abia de aici încolo: de ce marea majoritate a profesorilor sunt refractari la tehnicile de gândire critică? Dacă aceste tehnici sunt atât de bune atunci cum se face că ele sunt atât de greu acceptate în sistemul educațional românesc? Motivul respingerii tehnicilor de gândire critică nu are de-a face cu planul rațional. Explicațiile trebuie căutate în cu totul altă parte: în planul psiho-emoțional și în planul puterii. Acolo se află și soluțiile. […]

Deseori avem impresia că argumentele raționale sunt cele care contează. Dar de fapt, în practică, acestea contează cel mai puțin, chiar și în mediul academic. Ceea ce contează sunt raporturile de forțe și interesele – într-un cuvânt: politica. Iar politica este direct legată de putere. Din perspectiva puterii, scopul aflării adevărului este unul absolut secundar și adesea chiar dăunător. Oamenii sunt conduși în mai mare măsură de legi ale puterii decât de iubirea pentru adevăr. Retorica este mai degrabă instrumentul dorinței de putere decât al celei de cunoaștere. Arta persuasiunii poate deveni ușor o armă folosită împotriva adevărului (vezi Schopenhauer, ”Arta de a avea întotdeauna dreptate”). Capacitatea indivizilor de auto-manipulare (de exemplu prin reducerea disonanței cognitive) nu trebuie subestimată. Meritocrația reprezintă un pericol pentru establishment. Orice infuzie de calitate riscă să destabilizeze sistemul actual și să schimbe raporturile de forțe. De exemplu, ce șef își dorește un subaltern mai valoros decât el? În acest context, gândirea critică poate fi percepută ca un pericol deoarece ea poate să scoată la iveală adevărul. Asta echivalează cu riscul de a schimba raporturile de putere în sistem, de a crea un dezechilibru. Prin urmare, este de așteptat ca majoritatea celor care au puterea în sistemul de educație actual să nu dorească o reformă de fond chiar dacă declară acest lucru pentru a avea un câștig de imagine.”

http://www.contributors.ro/administratie/educatie/acolo-unde-elevii-nu-pun-intrebari-nu-exista-educație

Biserica Credinţei Logos BAIA MARE – 30 noiembrie 2014

26 noiembrie 2014

baia-mare-30noi2014-logos

http://www.bisericalogos.ro

Campanie Asociația Smiles: De Crăciun dăruiește speranță

26 noiembrie 2014

smiles-2014

http://asociatiasmiles.wordpress.com

Vasile Filat: Cinci (5) criterii după care îmi voi da votul la alegerile parlamentare

26 noiembrie 2014

http://moldovacrestina.md/Raspunsuri-din-Biblie/criterii-vot-alegeri-parlamentere.html

Botez la Biserica Penticostală Betel SINGEN, Germania

26 noiembrie 2014

singen-30noi2014

http://www.betel-singen.de

Top Posts – 26 noiembrie 2014

26 noiembrie 2014

26 noiembrie 2014, 13.00

Dumbrava minunată (69)

26 noiembrie 2014

Viorel Pașca pe Facebook:

„Odată cu frigul şi iarna care bate la uşă, începem să ne dăm seama cât de important e să ai un adăpost, un loc cald şi sigur în care să te bucuri alături de cei dragi, un loc pe care să-l numeşti „acasă”. Unii din cei pe care-i îngrijim n-au avut şi n-au trăit niciodată acele sentimente de bucurie, emoţie sau linişte sufletească pe care le simţi doar în familie, n-au avut parte de îmbrăţişarea şi dragostea părinţilor sau copiilor şi nimeni nu i-a aşteptat vreodată cu masa pusă ori cu un zâmbet cald, plini de bucuria revederii. Aceştia suportă mai uşor greutăţile, obişnuiţi fiind a suporta şi purta singuri poverile vieţii, pribegind în noapte fără a spera să mai găsească un scop, o ţintă sau un sens în viaţă. Acceptă şi rabdă cu stoicism durerea şi neajunsurile, iar lipsurile, mizeria sau dependenţa de alcool devin parte integrantă a vieţii.

Alţii, însă, după ce au trăit şi experimentat bucuria şi căldura unei familii, reuşesc cu greu să se adapteze unor situaţii critice în care îşi pierd pe cei dragi, uneori rămânând şi fără locuinţă, ajungând în scurtă vreme în braţele crude ale deznădejdii şi disperării. Unii caută să-şi pună capăt zilelor convinşi fiind că viaţa nu mai are rost şi că întunericul care i-a cuprins nu se va mai sfârşi vreodată. Alţii, în speranţa că vor uita sau că-şi vor mai îndulci amarul, încep să consume alcool, tot mai des şi de mai proastă calitate până ajung dependenţi încât starea de etilism cronic devine un mod de viaţă.

Sunt însă unii care nu vor să se dea bătuţi, luptă şi încearcă să o ia de la capăt în ciuda eşecului sau falimentului de orice natură. Este şi cazul lui M.C., care trăia în apartamentul său din Satu Mare alături de soţie şi cei doi copii. Într-o zi, întorcându-se din delegaţie şi-a găsit casa goală, aflând apoi că soţia l-a părăsit pentru unul mai tânăr, luând cu ea copiii şi lucrurile de valoare din casă. N-a fost însă un capăt de ţară. Era tânăr, avea o slujbă, locuinţă şi după un timp avea din nou alături o femeie cu care au parcurs împreună următorii cincisprezece ani. De data asta, însă, o boală cruntă şi inevitabila moarte i-au separat pentru totdeauna, lăsându-l de unul singur în călătoria pe care o mai avea de făcut.

Nu i-a plăcut singurătatea aşa că şi-a găsit o nouă iubire, de unde a venit pe lume şi un copil. După cinci ani „viaţa” a lovit din nou, parcă mai hotărâtă să-l îngenuncheze sau să-l arunce în hăurile întunecate ale descurajării. Apartamentul a luat foc arzând într-o mare măsură, provocând pagube imense şi vecinilor, care au pretins despăgubiri pe care nu avea cum să le acopere. În disperare de cauză, a vândut ce se mai putea vinde, a plătit tot şi a ales calea celor fără adăpost, împărtăşindu-le soarta, trăind în condiţii mizere în diferite locuri din oraş. Dragostea celei de lângă el s-a topit şi ea în incendiu, astfel că femeia a decis să-l părăsească, căutându-şi o altă persoană alături de care să-şi continue pribegia. Copilul însă era o piedică serioasă, aşa că l-a dat în grija statului, care l-a preluat, oferindu-i cele necesare, mai puţin dragostea şi afecţiunea unei familii.

M.C. nu s-a adaptat deloc vieţii de om al străzii şi a decis să o ia de la capăt, fără a se lăsa doborât de circumstanţele şi loviturile încasate, încăpăţânâdu-se a rămâne în picioare chiar dacă situaţia în care se găsea nu-i era deloc favorabilă. A început să-şi adune din oraş câte o scândură, o bucată de tablă, plastic sau tot ce credea că e bun pentru a-şi construi un adăpost pe malul râului care străbate oraşul. În scurtă vreme locuiţa era gata. Sigur, era doar o amărâtă de colibă prin care bătea vântul, dar era a lui şi timp de 10 ani cât a locuit acolo i-a adus „îmbunătăţiri” sporind confortul şi încântându-i privirea, creându-i o vagă siguranţă şi speranţa că va fi mai bine.

Când rana de la picior i s-a agravat, s-a dus la spital şi datorită situaţiei în care se găsea a fost trimis la noi. Aici a început o nouă etapă a vieţii. Deşi încă bolnav, îngrijeşte cu drag straturile de legume şi zarzavaturi, petrecându-şi o mare parte din zilele de vară în grădină, la umbra unui măr, lăsând parcă undeva departe amintiri din vremuri demult apuse, savurând intens liniştea, pacea şi confortul ce i se oferă la casa din Tinca. Când plouă sau e prea frig pentru a sta afară îşi petrece timpul „construind” din hârtie sau carton case, cetăţi sau biserici, mult mai frumoase şi mai colorate însă ca cea pe care o construise în urmă cu 14 ani pe malul Someşului. Ne bucurăm să-i fim de folos, să-i fim alături în aceste vremuri, aducând acel plus în viaţa lui şi a multor altora ca el.

În această săptămână un alt bolnav a fost adus din Arad, având o rană suprainfectată la un picior, cu cangrena, amputarea fiind singura soluţie care se impune în acest caz. Pentru că a refuzat categoric această operaţie, a fost externat şi, pentru că nu aveau unde-l trimite, a fost adus la Dumbrava. În aceste zile ne-am bucurat şi de prezenţa câtorva membri ai Bisericii Baptiste Speranţa din Oradea care au ales să ne ajute la muncă, fie că a fost vorba de pus gresie, tăiat şi aranjat lemne sau de aranjat şi tratat cartofii pentru iarnă.

Problema cu care ne confruntăm în continuare e lipsa locurilor disponibile, astfel că am „încurajat” şi „ajutat” să plece încă patru persoane relativ sănătoase pentru a putea oferi un loc celor bătrâni ţi bolnavi care vor avea nevoie de ajutor. În aşteptarea şi speranţa unei săptămâni frumoase, fiţi binecuvântaţi şi fiţi o binecuvântare.”

Bihon.ro: Omul lui Dumnezeu din Dumbrava

Digi24.ro: Viorel Pașca, fermierul care și-a transformat casa în cămin pentru 127 de oameni ai străzii

Observator.tv: Un om simplu, cu o inimă mare: un bărbat din judeţul Bihor şi-a transformat casa în azil

VoceaTransilvaniei.ro: Povestea bihoreanului Viorel Paşca, omul care îngrijeşte sute de persoane fără adăpost

Adevarul.ro: Îngerul oamenilor fără adăpost. Bihoreanul Viorel Paşca, de opt ani în slujba persoanelor abandonate de familie

Chemarea ta (2)

26 noiembrie 2014

chemarea-ta-180

Chemarea ta: Descoperă şi împlineşte scopul principal al vieţii tale – Os Guinness, Neword Press, Arad, 2014, 320 p.

“Uimitor, nici un mare reformator din istoria vestică nu este atât de puţin cunoscut ca William Wilberforce. […]

Realizările monumentale ale lui Wilberforce au fost obţinute împotriva tuturor probabilităţilor. În ceea ce-l privește pe Wilberforce însuși, toate descrierile îl înfățișează ca fiind un om mic și urât, cu un nas prea lung, o constituție fragilă și o credință disprețuită – “evanghelism” sau “entuziasm”. În ceea ce privește sarcina, practica sclaviei era aproape unanim acceptată, iar comerțul cu sclavi era pentru economia britanică ceea ce industria apărării este pentru Statele Unite azi. În ceea ce privește opoziția sa, aceasta includea puternice interese mercantile și coloniale, eroi naționali precum Amiralul Nelson și cea mai mare parte a casei regale. În ceea ce privește perseverența, Wilberforce a luptat neobosit, aproape cincizeci de ani, până și-a realizat scopul. […]

Probabil cel mai uimitor lucru dintre toate, a fost la un pas de a-şi rata glorioasa chemare. Credinţa sa în Isus Cristos a animat pasiunea sa de o viaţă pentru reformă. Într-o anumită etapă, a condus sau a participat activ în șaizeci și nouă de inițiative, multe dintre ele cu implicații mondiale. Atunci când Wilberforce a venit la credință prin “Marea schimbare”, adică experiența convertirii sale, la vârsta de douăzeci și cinci de ani, prima sa reacție a fost să pună deoparte politica, de dragul lucrării. A gândit, la fel cum au gândit alte milioane înainte și după el, că lucrările “spirituale” sunt mai importante decât cele “seculare”.

Din fericire, un pastor din acea vreme – John Newton, negustorul de sclavi convertit care a scris “Mărețul har” – l-a convins pe Wilberforce că Dumnezeu dorește ca el să rămână în politică mai degrabă decât în lucrare. “Nădăjduim că Dumnezeu te-a ridicat pentru binele națiunii.” După multă rugăciune și gândire, Wilberforce a concluzionat că Newton are dreptate. Dumnezeu îl chema să lupte pentru libertatea celor oprimați, ca parlamentar.” (p. 41-42)

Filme: Frost/Nixon – 26 noiembrie 2014

26 noiembrie 2014

Miercuri – 26 noiembrie 2014, Digi Film, 14.00
Frost/Nixon – nom. Oscar, nom. Globul de Aur, nom. BAFTA
Dramă, SUA-Anglia-Franța, 2008
Regia: Ron Howard – nom. Oscar, nom. Globul de Aur, nom. BAFTA
Cu:
Frank Langella – nom. Oscar, nom. Globul de Aur, nom. BAFTA
Michael Sheen

[4] nom. Oscar
[5] nom. Globul de Aur
[6] nom. BAFTA

Andrei Gorzo: „Frost/Nixon – povestea marelui interviu luat, în 1977, de către jurnalistul britanic David Frost, fostului preşedinte american Richard Nixon – e un divertisment hollywoodian de calitate superioară; zbîrnîie de cît de bine e pus pe roate. E ceea ce Hollywood-ul de azi consideră a fi un film sută la sută serios şi necomercial (pentru că subiectul său nu le spune nimic adolescenţilor), însă regizorul, Ron Howard, are show-biz-ul în sînge.” (Dilema veche, Nr.259, 31 ianuarie 2009)

Andreea Chiriac Hentea: „Ron Howard ne face surpriza de-a regiza probabil cel mai important, solid şi profund film al carierei sale. Impecabil ca ritm şi desfăşurare, tensionat asemenea unui thriller de primă mână, în ciuda naturii sale (în fond, e vorba despre un şir de interviuri – ce-i drept, de importanţă istorică), surprinzător în fiecare moment, în ciuda deznodământului binecunoscut, Frost/Nixon e un film electrizant, de neuitat.” (Ziarul de duminică, februarie 2009)

Iulia Blaga: „Frost/Nixon mi se pare cel mai bun film al lui Ron Howard, dar şi cel mai puţin „howardian” şi cel mai puţin american dintre cele pe care le-a făcut. […]

Filmul e conceput ca un fals documentar. Participanţii la interviu îşi aduc aminte în faţa camerei despre fiecare capitol al poveştii („talking heads”). Dar ei sunt jucaţi de nişte actori. Folosirea acestor rame n-are cum să te deruteze, dar îţi dă de înţeles că politica la nivel înalt ajunge la oamenii obişnuiţi mereu la mâna a doua sau a treia.” (HotNews.ro, 25 ianuarie 2009)

Anda Grădinariu: „O bătălie a voinţelor care ajunge să fie mai captivantă decât un thriller. „Frost/Nixon” atinge cote shakeasperiene prin portretul făcut unui „rege” şarmant şi viclean, distrus de propriile slăbiciuni. […]

Imaginea finală e atât de devastator de tristă (veţi vedea şi singuri de ce), încât te face să te minunezi de un lucru intrat deja în banalitate: cât de puternic este cinemaul, dacă e în stare să-ţi stârnească atâta compasiune pentru un om pe care nu l-ai cunoscut şi pe care istoria l-a înghesuit într-o nişă de bad boy? Interviurile, televiziunea l-au redus pe Nixon la o caricatură, la un învins patetic. Slavă domnului că există filmul care să-i recupereze umanitatea.” (Adevărul literar și artistic, 4 februarie 2009)

Olivia Grecea: „Ceea ce rămâne după vizionare este forţa celor doi, care se înfruntă pe terenul extrem de sensibil al mass-mediei contemporane, fără să conteze vreo judecată etică, morală, politică sau de valoare. Apreciat de critica de specialitate (Frank Langella a fost nominalizat la Oscar pentru cea mai bună intepretare masculină a unui rol principal), Frost / Nixon reuşeşte să transpună pe marele ecran relaţia complexă dintre cele două personalităţi fără parti pris-uri, şi aici câştigă.” (Man.In.Fest, iulie 2009)

Cezar Paul-Bădescu: „Interviul e privit ca o confruntare, un duel, şi ambii combatanţi sînt conştienţi că, dincolo de amabilităţi, la sfîrşit unul dintre ei va pierde. […] Frost îşi pregăteşte cu minuţiozitate şi inteligenţă loviturile, iar în confruntarea finală îşi covîrşeşte adversarul. Lovitura de graţie o dă însăşi televiziunea – pe care David Frost ştie să şi-o pună în slujbă. „Cel mai mare păcat al televiziunii e că simplifică, diminuează idei măreţe şi complexe, perioade de timp. Cariere întregi sînt reduse la o singură imagine” – spune o voce din off, care vorbeşte şi despre „puterea reductivă a unui prim-plan”. Acest prim-plan, figura descumpănită şi învinsă a lui Nixon, a atîrnat mai greu decît toate discursurile frumos împachetate de pînă atunci. La final, Richard Nixon îi strînge cu fair-play mîna celui care l-a înfrînt şi i-a făcut imposibilă reabilitarea la care spera. „Ai fost un adversar pe măsură” – îi spune el.” (Dilema veche, Nr. 262, 24 februarie 2009)

Ion Cristoiu: Traian Băsescu a avut un rol crucial în înfrîngerea lui Victor Ponta

26 noiembrie 2014

http://www.evz.ro/romania-lui-cristoiu-7.html

Nicolae Geantă la Biserica Penticostală PĂNTĂȘEȘTI, jud. Bihor

26 noiembrie 2014

pantasesti-30noi2014

http://nicolaegeanta.blogspot.ro

Info România Evanghelică – 25 noiembrie 2014

26 noiembrie 2014

23 postări
603 vizitatori
1.361 viZualizări

vizite-25noi2014

tari-25noi2014

Home page / Archives 414
POZE: Os Guinness la Universitatea Emanuel Oradea 20
Laurențiu Balcan: În Cultul Penticostal nu se votează ținând cont de viziunea cuiva, ci se votează în funcție de afinități, de relații, de carismă 17
Pocăiţii spun lucruri trăsnite 16
La mulți ani, Florin Ghiurău (25.11.2014) 16
Os Guinness la Cluj 11
Iar urlă Marinel Blaj la lună… – 24 noiembrie 2014 11
Alin Teodorescu – Asta lipsea: un lider, un șef care ia cererile publicului și le transferă către clasa politică nenegociabil 10
Da’ cît de proști pot fi pocăiții?!… – Cazul pastorului penticostal Luca Deneş 10