Biografii: Costache Ioanid (1)

Biografii: Costache Ioanid – Speranța-Doina Cătană, Editura Dalia, Timișoara, 2006, 200 p.

“A devenit legendară întâlnirea lui Costache Ioanid cu familia Wurmbrand, care va avea o influență decisivă asupra poetului. Se spune că într-una din zilele verii lui 1940, în timp ce citea Biblia, pe o bancă din Parcul Carol, București, un copilaș care se juca prin preajmă a atras atenția mamei sale asupra cărții pe care o avea Ioanid în mână. Tânăra doamnă nu era alta decât Sabina Wurmbrand, soția celebrului pastor evanghelic-luteran, Richard Wurmbrand, care a suferit ani grei de închisoare pentru credința lui în Dumnezeu. La întrebarea acesteia: “Ce citiți, domnule?”, Ioanid a răspuns: “Cea mai minunată Carte din lume din lume!”. În urma acestei prime conversații s-a stabilit o adâncă prietenie între familiile Ioanid și Wurmbrand. Poetul a început să frecventeze biserica lutherană, în care era pastor Richard Wurmbrand și unde a aprofundat studiul Bibliei sub o îndrumare nouă.

Viața lui Costache Ioanid a suferit o metamorfoză vizibilă. Nimeni nu l-a mai cunoscut pe marele răzvrătit împotriva ordinii sociale, ci pe unul din cei mai blânzi și modești creștini, un real creator de cultură, fără nici o pretenție la această recunoaștere. În comunitatea pe care o păstorea Richard Wurmbrand a scris primele poezii creștine. Pentru că utilitatea lor era să circule printre frați, iar această circulație de valori versificate se realiza mai ușor sub haina melodiilor, Ioanid, care încă nu cunoștea compozitori de muzică creștină, a utilizat alte melodii de largă răspândire pentru a face să zboare versurile sale. Poetul nu-și ai câștiga existența dintr-o meserie pe care o făcuse cu pasiune, pentru că nu mai putea lucra ca regizor la teatru și nici ca actor. Totuși regizorul din el nu a stat nepăsător față de sărbătorile din biserica lutherană, ci a organizat și mici reprezentații pentru aceste ocazii. Nu a acceptat niciodată să vorbească în fața credincioșilor, ca un orator sau predicator, ci doar să-și recite propriile versuri.” (p. 30)

Publicitate