„Biserica şi religia în genere ajung să fie contaminate de cel mai trivial gen de publicitate adus pe scena publică de libertatea presei: publicitatea de tabloid. Publicitatea aceasta pare să ţină la rampă tema credinţei, dar în realitate înlocuieşte prezenţa vie a acestei teme şi a instituţiei care o administrează printr-un înşelător joc de culori ţipătoare. Nevoia unei prezenţe atente, reactive, a Bisericii în imediatul zilnic e de necontestat. E imperios necesară participarea clerului la dezbaterile actualităţii, situarea lui bine cumpănită faţă de provocările care afectează masiv şi hărţuitor metabolismul comunităţii şi al individului. Nu exhibiţionismul unui „supra-natural“ spectaculos ar trebui să fie preocuparea unei religii care se defineşte ca o religie a întrupării şi a aproapelui, ci tocmai firescul şi smerenia acţiunii în perimetrul „lumescului“, al tensiunii concrete în care se desfăşoară existenţa comună. A răspunde dramei cotidiene prin gesticulaţie misteriosofică, prin manipularea grandilocventă a spaimelor şi a surescitărilor gregare e a renunţa să lucrezi vindecător, a prefera sobrietăţii eficiente – spectacolul ieftin.”
http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/religie-publicitate
10 februarie 2019 la 19:57
A republicat asta pe RoEvanghelica.