Atenție la dezinformările de pe site-ul Pași.ro

„Pentru ca domnia sa ,stralucitul ziarist Alin Cristea a reusit sa clasifice pe majoritatea celor ce scriu aici dupa masura domniei sale,va propun tuturor sa se faca un clasament si sa fie acordat primul loc celui care a ajuns la concluzia din interventia nr 18.!!!!!

Acum ,va rog in numele Domnului ISUS, pe toti care sustineti ca sunteti crestini,indiferent de diferentele de opinie, sa se faca pace, cel putin pentru o perioada de timp,pentru a se aduce rugaciuni si daca este posibil insotite de post pentru distinsul Alin Cristea.

Este pacat ca un asemenea om cu atatea calitati scriitoricesti,de critic,de ziarist,care foloseste un vocabular asa de elevat,de om cu studii superioare, sa se piarda si sa piarda timpul,citind niste cretinatati de la niste……”

pasi.ro/stiri-si-evenimente/vladimir-pustan-si-tapos-adrian-nu-au-drept-de-a-sluji-in-vreo-biserica-penticostala.html#comment-266125

Nu sînt ziarist, nu-mi amintesc să mă fi prezentat vreodată așa.

DEX: ZIARÍST, -Ă, ziariști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care lucrează în redacția unui ziar, a unei reviste sau care colaborează (permanent) la ele; gazetar, jurnalist. 2. (Fam.) Persoană care vinde sau distribuie ziarele. [Pr.: zi-a-] – Ziar + suf.ist (după it. diarista).

Am fost însă numit cel mai vechi jurnalist evanghelic. TOATĂ activitatea mea de peste 12 ani pe Internet este voluntară, fiind susținut financiar, mai ales în ultimii ani, de cei care au dorit să o facă.

M-am prezentat pe Internet ca editor de bloguri / reviste online.

De asemenea, m-am prezentat, în spațiul public care ține de blogosfera evanghelică, ca fiind mogulul blogosferei evanghelice. Acum cîțiva ani eram 4 moguli, din diverse motive ceilalți trei au abandonat activitatea specifică pentru care i-am numit așa.

Calitățile mele nu sînt în primul rînd scriitoricești.

Calitățile mele (ACTUALE) au de a face cu apetența mea pentru relaționări, am avut ocazia în viață să cunosc mulți oameni, mai ales din mediul evanghelic românesc. Relaționări și în mediul real, dar și în mediul virtual (uneori mult mai real decît ghetourile confesionale).

Un jurnalist bun nu e cel care scrie bine, ci cel care, în primul rînd, are SURSE bune. Care e informat… pe bune!

Cu ani în urmă, în 2005, am fost numit într-un articol din presa românească astfel: „Alin Cristea este un fel de bibliotecar. De peste patru ani de zile individul colează cu migală subiecte culturale printr-o metodă ce nu dă greş.”

Eu sînt un colecţionar. Unul care interacţionează cu zonele care sînt dinamice. Acum cîțiva ani, cînd am spus că trebuie să fim pe Facebook, Vasile Tomoiagă m-a întrebat: De ce? Răspunsul meu a fost: Pentru că acolo sînt oamenii.

Aș putea să fiu numit freelancer, dacă mi-aș cîștiga existența din activitatea mea. Dar nu mi-o cîștig. Nu mi-am pus această chestiune în mod concret.

Am compus zeci de piese muzicale (la chitară cu coarde de plastic), dar nu m-am prezentat ca fiind compozitor.

Am scris poezii, dar nu m-am prezentat ca fiind poet.

Am scris articole, dar nu m-am prezentat ca fiind ziarist.

Am peste 48.000 de partide de Scrabble jucate pe Internet, acesta fiind, după cum se ştie, de către cei informaţi, desigur, un joc care dezvoltă inteligența și gîndirea strategică.

Sînt un truditor în zona spațiilor intermediare. De exemplu, cum am de mai mulți ani colaborări cu edituri evanghelice din Oradea, prin mîinile mele trec zeci, chiar sute de cărți, din care dau 10 citate sau le prezint într-un fel sau altul. Nu avem, în spațiul confesional evanghelic, recenzii de cărți. Nu avem o revistă a evanghelicilor români.

În astfel de condiții sărace, activitatea mea de pionierat în zona spațiilor intermediare este de o importanță colosală, de aceea am și ales să fac o astfel de muncă, în detrimentul unei cariere profesionale (am diplomă de inginer topograf, cursuri la zi, la fel ca și în cazul diplomei de teologie baptistă la Universitatea Emanuel) sau al unei alte alegeri pentru a-mi cîștiga existența.

De asemenea, de-a lungul anilor, am alcătuit numeroase baze de date în legătură cu mediul confesional evanghelic românesc.

Din nefericire, evanghelicii nu sînt pregătiți pentru spațiul public, reacționînd pripit la stimuli externi și interni.

Nu puținele discuții pe care le am cu persoane publice din mediul confesional evanghelic românesc mi-au confirmat faptul că alegerile mele de a insista pe spațiile intermediare beneficiază de atenția unui număr semnificativ de evanghelici români.

Deocamdată, însă, REȚELELE, deși sînt influente, la nivel de mentalitate și dinamică ideatică, au mult teren de recuperat în fața SISTEMELOR.

Alegerile din noiembrie 2014 la nivelul conducerii Cultului Penticostal, Consiliul avînd în structură cam pe aceeași pastori de dinainte, indică o continuitate în ceea ce privește dictatura mediocrității.

Același lucru se pare că se va întîmpla și la alegerile baptiștilor din acest an, va avea loc rotirea cadrelor, propunerea ca președinte să fie Viorel Iuga reprezentînd un parametru al mediocrității.

Cine este Viorel Iuga, în afară că se plimbă să țină conferințe, și că a scris nu știu cîte cărți, din care nici una nu a ajuns în mîinile mele, eu fiind Nr. 1, 2 și 3 în ceea ce privește prezentarea cărților produse de editurile evanghelice românești?

În anul de grație 2015, secolul 21!, atît sistemul penticostal oficial cît și sistemul baptist oficial (pe creștinii după Evanghelie nici nu are rost să-i amintesc) au probleme IMENSE în ceea ce privește comunicarea IDEILOR creștine în spațiul PUBLIC, virtual sau real.

În ceea ce privește prezența evanghelicilor în presa națională / culturală, aceasta e superbă, dar lipsește aproape cu desăvîrșire!… Pocăiții stau pitiți în ghetourile confesionale…

Dacă e să-mi amintesc de articole scrise de evanghelici în presa României, nu-mi vin în minte decît articolul lui Iosif Țon din România Liberă din 13 iunie 2013, despre Catedrala Mîntuirii Neamului, și postarea lui Natan Mladin din 5 decembrie 2014, cu ocazia vizitei lui Os Guinness în România, de pe platforma online Contributors.

Situația baptiștilor români din 2015, fără Iosif Țon, împreună cu situația penticostalilor români din 2015, fără Vladimir Pustan, reprezintă cel mai prost scenariu din istoria evanghelicilor români din ultimii 25 de ani.

Totuși, cea mai mare belea a evanghelicilor români nu e regresul confesional, ci respingerea în continuare a spiritului critic, a cărui lipsă naște monștri (după cum zicea cineva pe Facebook, referindu-se la adulația unora față de Băsescu, dar se poate adăuga și cea față de Iohannis, sau, trecînd pe palierul evanghelic, avem suficiente exemple).

În acest context, sînt nevoit să adaug că prezența lui Alin Cristea în spațiul public, practicînd cultura spiritului critic, dar și cultura dialogului, ar putea reprezenta la ora actuală un parametru foarte important pentru mediul confesional evanghelic românesc.

Da, sînt unii care știu multe despre biserica lor, despre comunitatea regională, despre cultul lor, dar nu prea există voci publice care să abordeze chestiunea EVANGHELICILOR.

Analizele și predicțiile mele ar putea fi de un real folos, dacă s-ar găsi și lideri evanghelici mai de Doamne-ajută, sau măcar mai puțin aroganți, care să priceapă nu numai limbajul de lemn al pocăiților, ci și semnele vremurilor, și să folosească rezultatele activității mele de ani de zile.

De asemenea, editurile evanghelice ar putea folosi datele statistice pe care le ofer în fiecare lună pentru a-și îmbunătăți prezența editorială în spațiul public.

Comentariul steril, ca să nu zic idiot, al comentatorului anonim Ioan este doar unul dintre exemplele de cum NU trebuie să fie prezenți evanghelicii în spațiul public.

Faptul că mă folosește apelative precum strălucitul ziarist sau distinsul Alin Cristea nu mă impresionează cu nimic, eu știind prea bine cît de fățarnici pot fi uneori pocăiții.

De fapt, continuarea comentariului indică o încercare tîmpită și fățarnică de ironie.

Culmea, îndemnul lui de rugăciune nu e pentru ca pocăiții să nu mai scrie comentarii CRETINE pe site-urile evanghelice, ci pentru ca Alin Cristea să-și revină… Da, acel Alin Cristea care a observat comentariile CRETINE si nu a tăcut din gură!…

Cum am zis și cu alte ocazii, resping categoric ideea / îndemnul ca pocăiții să se roage pentru mine. Cei care au vrut au putut să o facă și pînă acum, fără nici un îndemn. O dată i-a pus Marius Cruceru să se roage pe cei din lui din Aleșd. Fără ca eu să fi cerut așa ceva și, mai grav, fără ca el sau cineva de acolo să fi cunoscut REALELE mele probleme (cu care mă confruntam atunci în familie, dar nu numai).

Ce-i doare pe pocăiți să zică, pe Facebook, sau altundeva pe Internet, că se vor ruga pentru mine! De obicei e o atitudine care nu îi costă nimic.

Ce știu rugăcioșii ăștia spontani (îi apucă rugăciunea pentru mine doar cînd îi critic, sever, pe pocăiți) despre problemele cu care mă confrunt eu?

Odată am și avansat ideea infovizitelor!

Bă, pocăiților, ÎNAINTE de a vă ruga așa, haotic (am și scris un articol în care puneam întrebarea dacă pocăiții au o teologie a rugăciunii, sau doar un activism nonideatic, armonizat de piese muzicale superficiale, dar sclipicioase), făceți măcar efortul de a vă informa!

Uneori poți să ajuți cu 1 leu, nu trebuie să ajuți cu 100 de euroi!

Bunăoară, nu am în casă acum un sul întreg de hîrtie igienică, doar două începute, de-alea cu 40 de bani, care se termină repede, de mă stresează chestia, că dacă beau încă un pahar de Pepsi, să mai rezist încă o oră, am lucrat toată noaptea, s-ar putea să am probleme cu burta.

Altă dată am mîncat pîine cu lapte seara, după ce nu am avut ziua 1 leu și ceva să-mi iau pîine.

Da, trec și prin astfel de momente, că mi-am dedicat viața spațiilor intermediare, relaționărilor, REȚELELOR, circulației informațiilor, practicării spiritului critic și prezenței dialogale în spațiul public.

Cum am amintit cu alte ocazii, consider că e o rușine pentru evanghelici faptul că Alin Cristea, care a fost numit, printre altele, evanghelicul român cu cea mai mare vizibilitate pe Internet (tehnic, nu sînt membru în nici o biserică) să fie susținut financiar în fiecare lună de un… catolic.

Am rămas în urmă cu 3 luni la chirie și la taxe, acolo unde se poate, că la curent și la Internet nu se poate. Acum Vodafone m-a pasat unei firme de recuperări pentru cei 50 de lei restanță.

Așa că nu mă interesează rugăciunile voastre din vîrful buzelor, bă, pocăiților!

Nu neg că unii vor să se roage, în mod autentic și frățesc, pentru mine, dar nu e cazul celor de teapa comentatorului anonim Ioan.

Finalmente, chiar dacă voi repeta unele chestiuni, o voi face sintetic, cine vrea să numească ceva semnificativ despre Alin Cristea trebuie să o facă ținînd seama de chestiuni precum:

1) lucrează în sistem de voluntariat de peste 12 ani
2) are apetență pentru RELAȚIONĂRI
3) activează în zona spațiilor intermediare
4) practică polemica în spațiul public
5) crede mai degrabă în REȚELE decît în SISTEME

Cînd Os Guiness a amintit în treacăt această distincție la Universitatea Emanuel, folosind idei din literatura nonreligioasă, nu cred că era în momentul acela în toată Capela Mare a Universității Emanuel vreun om care să fie cu pieptul scos în față precum eram eu, căci, fără să consult lucrări de specialitate, gîndisem pe cont propriu, și pe experiența proprie, această distincție.

Exemplul cel mai cunoscut îl constituie rețelele de introducere în țară și distribuție a Bibliilor și literaturii creștine pe vremea lui Ceaușescu.

6) e mogulul blogosferi evanghelice
7) e evanghelicul român cu cea mai mare vizibilitate pe Internet
8) respinge tacticile pocăiților de tip activism nonideatic
9) e un colecționar, a depozitat numeroase chestiuni interesante, are la îndemînă tot timpul formule inteligente, selectate dintr-o cantitate URIAȘĂ de informații
10) are formație de inginer, dar și de teolog; are o sensibilitate deosebită pentru muzică şi vers (pe asta din urmă, cu sensibilitatea, a zis-o Marius Cruceru)
11) e editor de bloguri
12) își iubește țara, în ciuda atîtor proști și nemernici care o populează, ba chiar ÎN CONTRA lor
13) e un cronicar al fenomenului confesional evanghelic românesc (mai ales de după ’89)

Zis-a cineva despre mine, în 2010: „Analizele le face destul de tăios, rece şi calculat, extrem de concentrat şi cu simţ de răspundere în faţa posterităţii, meticulos şi corect, pînă la virgulă, încît te stafideşti citind stilul lui uscat.”

Şi încă unul, penticostal:

Laurențiu Balcan: „Alin Cristea are un stil aparte de a spune lucrurile, șocant pentru mintea noastră de evanghelici, neevlavios de multe ori, dar este unul dintre puținii oameni care au imaginea de ansamblu asupra mediului evanghelic online…” (2014)

A zice despre Alin Cristea că e ziarist e ca și cum ai zice despre Mozart că, drăguțul de el, cînta la pian.

Da, sînt un Mozart al Internetului evanghelic.

Și încă nu s-a găsit vreun Salieri să-mi pună bețe-n… pian.

Internetul evanghelic e un uriaș pian pentru mine. Cu multe octave!

Ăștia de tremurați la mandolină, scutiți-mă!

Guguștiuci care nu prea înțelegeți ce se întîmplă MACRO în lumea pocăiților, nu ne mai furați timpul cu comentarii idioate, sterile și belicoase!

Anul trecut, cînd am împlinit 47 de ani, am încercat să ofer 47 de module informaționale despre mine pe contul de Facebook. Am ajuns doar la 22, cine vrea să afle mai mult despre personajul ăsta care se dă rotund (pardon, e chiar Rotundu!) le găsește pe blogul România Evanghelică:

Alin Cristea – 47 de ani

alin-47ani

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: