Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Golgota din Arad

Domnilor, doamnelor,

Intenția mea a fost de a mă adresa conducerii Bisericii Baptiste Golgota din Arad, dar, cum am găsit în conducerea bisericii tocmai pe cel împotriva căruia depun plîngere, am fost nevoit să apelez la această formulă, pe care nu o agreez, dar care e necesară în anumite momente de cumpănă în istoria unor segmente social-confesionale.

Chestiunea principală pe care v-o comunic în mod public constă în minciunile pe care blogul Cetatea de piatră, administrat de Marinel Blaj, le-a afişat despre mine.

Este vorba de comentariul lui szromulus din 28 noiembrie 2014 la postarea lui Marinel Blaj din 24 noiembrie 2014, intitulată S-a terminat tarlaua… locală, care se referă, fără nici o îndoială, la mine:

„Nu poate fi coparat cu Mircea Badea. In ciuda faptului ca in ultimii 4-5 ani a fost fidel varanului, Badea are umor si este foarte creativ. Asasinul evanghelic de Oradea este sustinut de forte obscure, ezoterice si platit de alte religii sa infiereze evanghelicii. Are o minte diabolica ca Jigsaw din seria de filme Saw, face rau dupa care se simte foarte fericit :D”

szromulus

Consider că e de competenţa unei biserici o astfel de chestiune, cînd unul dintre membrii comunității eclesiale se face vinovat de calomnie – afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva – sau de alte infracțiuni.

Dacă aş avea mai mulţi bani (și minte mai puțină), l-aș da în judecată pe Marinel Blaj pentru calomnie, întrucît administratorul unui spațiu public este responsabil pentru ce apare în perimetrul pe care îl administrează.

Același lucru e valabil și pentru contul de Facebook, întrucît Pagina de Facebook este spațiu public, nu privat, conform unei decizii irevocabile a Înaltei Curți de Justiție și Casație.

Aici se încheie chestiunea principală pe care v-o comunic, considerînd că este datoria Bisericii Baptiste Golgota din Arad de a se confrunta cu situația prezentată.

Voi folosi însă această ocazie pentru a prezenta și contextul în care a apărut o astfel de calomnie la adresa mea, dar voi ridica miza acestui document public prin abordarea unor chestiuni de interes în legătură cu prezența evanghelicilor în spațiul public pe Internet.

Astfel, precizările pe care le voi face în continuare vor face referire la persoana și activitatea mea publică, dar mai ales la vectori ai blogosferei evanghelice: nume, statistici, exemple etc.

1.

Prima observație pe care o fac este în legătură cu faptul că au trecut peste 10 săptămîni de la josnicele afirmații despre mine, conform cărora aș fi „susţinut de forţe obscure, ezoterice şi plătit de alte religii să înfiereze evanghelicii”.

Am avut suficient timp să mă gîndesc la această acțiune publică a mea, m-am frămîntat destul gîndindu-mă că în felul acesta o biserică poate fi implicată într-o discuție publică.

Pe de altă parte, aș fi preferat o altă modalitate de abordare a chestiunii, soluționarea ei într-un mod mai subtil.

Pe de altă parte, cum să abordez chestiunea cînd e vorba de comentatori ignobili din Statele Unite sau din țări din Europa?

De asemenea, cît timp și energie să acord acestor infamii la adresa mea?

DISCERNĂMÎNTUL mă obligă să mă raportez în diverse moduri la astfel de situații.

De data aceasta, am considerat că e vorba de o chestiune extrem de gravă. De aceea, o și tratez cu severitate și cu responsabilitate.

Nu vă scrie un tinerel care are un blog, ci Alin Cristea, care are o anumită poziție în blogosfera evanghelică și, mai ales, peste 12 ani de experiență pe Internet.

Nu cred că se pot găsi 3 evanghelici români care, laolaltă, să aibă atîta experiență în spațiul public pe Internet cum are Alin Cristea.

Așa cum se scriu minciuni despre mine, așa s-au scris despre alții și se vor mai scrie.

Ce atitudine au evanghelicii, bisericile evanghelice, față de minciunile care apar în spațiul public?

Nu e vorba de dezinformări, neglijențe sau opinii. E vorba de MINCIUNI!

Dacă cineva ar scrie minciuni pe Internet despre Biserica Baptistă Golgota, nu v-ar plăcea să existe solidaritate din partea altora în dezmințirea afirmațiilor josnice?

Chestiunea principală pe care eu o aduc în atenția publică acum nu se referă la vreo persoană, ci la ATITUDINE: Ce fac evanghelicii, bisericile evanghelice, cînd apare MINCIUNA? Sînt dedicate bisericile evanghelice ADEVĂRULUI? Sînt evanghelici care se ridică în numele ADEVĂRULUI? Oriunde? Nu doar la amvon…

Ce treabă avea Ioan Botezătorul cu spațiul politic? Nu putea să-i boteze pe pocăiți și să-i trimită să facă roade vrednice de pocăința lor, trebuia să se lege tocmai de împărat?

Orice societate umană are la bază ADEVĂRUL.

Am hotărît să scriu această scrisoare deschisă în numele ADEVĂRULUI.

Chestiunea în discuție nu e referitoare la Alin Cristea sau la altă persoană, ci la ADEVĂR.

Eu sînt obișnuit cu astfel de mojicii, și nu-mi aplec nasul cu nici un milimetru mai puțin. Astfel de căcaturi nu mă ating, doar am destulă reputație (nume bun), sau cel puțin notorietate (renume), ca să pot să fac în spațiul public ce am făcut și pînă acum.

Întrebarea majoră e: Sînt bisericile evanghelice interesate ca ADEVĂRUL să submineze minciuna la orice nivel al societății? Sau își văd evanghelicii doar de ghetourile lor?

2.

Josnicele afirmații despre mine, conform cărora aș fi „susţinut de forţe obscure, ezoterice şi plătit de alte religii să înfiereze evanghelicii” confirmă ceea ce am afirmat în repetate rînduri: În spaţiul public, pe Internet, sînt o droaie de pocăiţi tîmpiţi şi aroganţi.

În cazul comentatorului szromulus, idioțenia de care dă dovadă se întemeiază pe resentimentele pe care le are față de mine din anii trecuți, cînd l-am sancționat public pentru prostiile sale.

DE CE ar face szromulus astfel de afirmaţii mincinoase depre cineva?

Întrebarea aceasta e secundară, are de a face doar cu partea de informații despre caz.

Întrebarea de prim rang este: DE CE Marinel Blaj permite astfel de afirmații mincioase pe blogul său?

Răspunsul la această întrebarea are o componentă simplă și o componentă complexă.

Componeta simplă are de a face cu mediocritatea personajului Marinel Blaj, care nu are experiență în blogging și căruia i se poate aplica concluzia pe care o anunț an de an: Evanghelicii români nu sînt pregătiți pentru spațiul public – reacționează pripit la stimuli interni și exteeni.

Marinel Blaj face parte dintr-un lung șir de bloggeri evanghelici care nu suportă să fie contraziși, luați la mișto (dar el și ei să-i ia pe mulți alții!) sau sancționați public pentru prostiile pe care le debitează.

E tocmai bun de membru în biserică evanghelică, ba chiar membru în comitet de biserică evanghelică.

Cîți evanghelici care sînt în comitetul unei biserici cunoașteți cu care se poate discuta LA COMITET? Că afară, pe coridor, se comportă altfel, normal…

Odată pătrunși de importanța poziției lor, evanghelicii ăștia din Comitet devin foarte scorțoși, rigiditatea lor reducînd instantaneu coeficientul de inteligență și cantitatea de informație teologică.

Deși întîlnim astfel de situații și pe Internet, putem remarca în schimb situarea la cealaltă extremă: evanghelicii devin miștocari, folosesc imagini ca să se exprime, mai puțin fraze înțelepte, replici spontane… pregătite. Așa zicea Churchill: Mă duc să-mi pregătesc replicile spontane.

Mă întreb dacă voi, membrii Bisericii Baptiste Golgota, vă puneți puneți următoarea problemă: Cel care afirmă despre cineva că e „susţinut de forţe obscure, ezoterice” poate să afirme acest lucru despre… ORICINE!

Despre pastorul vostru, despre Mirel Talpeș sau despre Marinel Blaj, despre un vicepreşedinte de Comunitate sau de Uniune. Şi se poate apăra vreun în vreun fel?

Decît să zică că nu este adevărat.

Sau, dacă apare procesul de calomnie, cel care calomniază trebuie să dovedească, nu?

Să ne bucurăm că se spun lucruri neadevărate despre noi? Se aplică regula asta în toate cazurile?

Să nu reacționăm cînd pocăiții se comportă tîmpit și arogant în spațiul public?

3.

Mai cunoaşteţi pe cineva care e „plătit de alte religii să înfiereze evanghelicii”?

Vi se pare că acest segment social-confesional are așa însemnătate în România încît să fie plătit cineva ca să-l înfiereze?

Nu e de ajuns că pocăiții se fac singuri de rîs?

Această afirmație mincinoasă e de tot rahatul…

Dar cum de i-o fi venit ideea lui szromulus să zică că Alin Cristea ar fi „plătit de alte religii să înfiereze evanghelicii”?

Singurul lucru care l-ar fi „îndemnat” pe szromulus să scrie o astfel de mîrșăvie despre mine se află probabil în formula MEA: Alin Cristea e evanghelicul cu cea mai mare vizibilitate pe Internet, care arată ca un ortodox și care este susținut financiar de un catolic.

Mai sînt cîteva menționări ale mele conform cărora primesc bani lunar de la o persoană de la București, pe care, la un anumit moment, am întîlnit-o pentru cîteva ore.

Nu am întrebat-o niciodată ce religie are, am citit undeva pe Internet că a scris că e catolic.

Am primit bani în cîteva rînduri de la o persoană ortodoxă din București, dar nu am întrebat-o ce religie are, am aflat din discuții. Am întîlnit-o, la un moment dat, pentru vreo doua ore.

Am primit bani de vreo două ori de la un carismatic din Timișoara, dar nu l-am întrebat ce religie are, am aflat din discuțiile de pe Internet, nu ne-am întîlnit niciodată.

Am primit bani de la baptiști și penticostali, fără să-i întreb ce religie au. Știam din diverse surse.

Așadar, eu nu sînt PLĂTIT de vreo religie, niciunul din cei care m-au ajutat vreodată financiar (sau în alt mod) nu a făcut-o în numele religiei, nu erau reprezentanți ai unor religii!…

Mai mult, am afirmat că eu practic jurnalism evanghelic INDEPENDENT, nu sînt condiționat de vreo grupare religioasă (dar nu consider că orice condiționare din partea unei grupări religioase ar înseamna automat și renunțarea la independență). Tehnic, nu fac parte din nici o biserică sau organizație religioasă.

Nu am sponsor, relația cu omul de la București este extrem de discretă, nu vorbim la telefon, nu avem corespondență, nu știu cîți bani îmi trimite lunar și în ce zi a lunii, intenția lui a fost tocmai de a-mi lăsa libertatea de a acționa fără să fiu condiționat de ceva.

Pentru etapa vieții prin care am trecut, acest lucru a fost benefic pentru mine, dar mai ales pentru mediul confesional evanghelic românesc, căruia i-am pus la dispoziție informații utile – există suficiente aprecieri publice în acest sens.

Dar este o ruşine pentru evanghelicii români ca evanghelicul român cu cea mai mare vizibilitate pe Internet să fie susținut financiar de cineva din afara mediului evanghelic.

Nu de puțină importanță e și precizarea că am promovat, de peste 12 ani, nu doar informații în legătură cu mediul confesional evanghelic, ci și informații în legătură cu cultura română în general.

Mă plătesc marțienii!… :)))))

M-am întrebat: Cum de szromulus, care probabil știe că am o droaie de bloguri care se termină cu Evanghelic(ă), se trezește să mă calomnieze în felul acesta?

Păi pe Oradea Evanghelică, Bihorul Evanghelic, Maramureșul Evanghelic, Bucureștiul Evanghelic, Constanța Evanghelică, Alba Iulia Evanghelică ce fel de informații pun, nu din lumea evanghelicilor români? Și pe Italia Evanghelică, Austria Evanghelică, California Evanghelică, America Evanghelică.

De unde pînă unde ideea că eu i-aș înfiera pe evanghelici?

Că am critici la adresa lor? ASTA nu înseamnă a înfiera.

Cînd Patapievici a scris celebrele fraze din Politici – “Mă simt personal jignit de prostia băşcălioasă, de acreala invidioasă, de stridenta ţoapă a acestei populaţii ignare. Fondul ultim al substanţei naţionale româneşti este inadecvarea. Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării. Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat la urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa de temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată, iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfîrşit. Apoi ne-au luat la urinat ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd băşica udului mai mare (de, bețiile…), i-au dovedit. Noi ne-am zvîntat puțin între 1866 și 1940, cu intermitențe, apoi ne-au luat iar: acum însă, inovație, au început să urineze și unii români peste români, patrioții de la 1 ianuarie 1948, cînd, ca la start, au început crimele în masă și deportările.” – asta înseamnă că și-a înfierat neamul?

Sau Caragiale și alții?

SIMȚUL CRITIC pe care l-am aplicat eu în legătură cu fenomenele din mediul confesional evanghelic românesc nu ar trebui să facă pe nimeni să mă calomnieze. Dimpotrivă, avînd în vedere că cea mai mare belea a mediului confesional evanghelic românesc este lipsa simțului critic, ar trebui să primesc aprecieri publice. Uneori se mai întîmplă. Mai mult în privat. :)

Pe scurt, dacă dau de pocăiți tîmpiți și aroganți în spațiul public, doară nu o să scriu că sînt inteligenți și modești!…

Să nu uit: szromulus și Marinel Blaj nu știu că eu mă duc la evenimente de-ale evanghelicilor și pun poze de la astfel de evenimente?

Ciudat mod de… înfierare!

4.

Există o anumită atitudine paranoică pe care o practică guguștiucii din blogosfera evanghelică, din care fac parte szromulus și Marinel Blaj.

Cînd nu le convine ceva din REALITATE, o ocolesc. Acesta e și reflexul din ghetourile evanghelice, nu-i așa?, urmașii lui Hristos uitînd, vai, ce repede!, că sînt trimiși ca niște miei în mijlocul lupilor.

Marinel Blaj a solicitat anul trecut ca numele meu să nu mai fie pomenit pe blogul lui. Asta nu înseamnă că nu se mai discută despre mine, ci se discută în mod aluziv.

După cum se poate vedea mai sus, în comentariul tembel al lui szromulus, referința la mine se face în termenii: „Asasinul evanghelic de Oradea”.

Pe un alt blog, un tînăr penticostal mă numea în fel şi chip: „Aşişderea criminalului sunnit şi omul cu masca numită „Romania Evanghelică” vrea să îşi îmbrace victimele în culoarea morţii – scoateri din context, fraze rupte … . Are şi cuţit! În ultima vreme şi l-a scos la vedere şi se preface că fuge după unii pastori prin blogosferă!”

Blogul România Evanghelică are peste 36.000 de postări. Cîte dintre ele au legătură cu… fuga după pastori prin blogosferă?

Cît de idioți pot fi pocăiții?

Nici măcar nu sînt în stare să scrie corect românește, să nu pună virgula între subiect și predicat, să scrie coret numele persoanelor la care se referă, numele localităților etc.?

Sînt unii care îmi scriau numele și prenumele cu literă mică? Și ce dacă?

Iarăși: Cît de idioți pot fi pocăiții?

5.

Marinel Blaj e coleg de joacă pe Internet cu cel mai paranoic evanghelic de care am dat: Vindecătoru.

Marinel Blaj comentează pe blogul Vindecătorului, Vindecătorul comentează pe blogul lui Marinel Blaj, comentariile lor fiind voit glumețe și de multe ori nesărate.

Asta ar fi treaba lor, dacă nu s-ar erija în furnizori de informație despre evanghelicii români și dacă nu ar avea pretenția că ar face comentarii inteligente.

Iată cîteva dintre minciunile Vindecătorului:

– La Ruginoasa cică ar fi fost măcel și peste 100 de baptiști ar fi fost băgați în spital. Nu! Au fost 9. Și nu au fost băgați în spital.

– Beniamin Fărăgău cică ar fi pastor PENTICOSTAL. Nu! Orice evanghelic cît de cît informat știe că e pastor BAPTIST. Dar Vindecătoru nu are competențe în ceea ce privește mediul evanghelic românesc (sau american).

– Teofil Stanciu cică ar fi pastor. Nu! Nu a fost și nu este pastor.

– Alin Cristea cică ar fi fost șeful / coordonatorul rețelei România Evanghelică, cu zeci de bloguri. Nu! Am dat dezmințire în mai multe rînduri, pe unii dintre bloggerii care sînt în această rețea nici nu îi cunosc.

Amintiți-vă de ispitirea lui Isus. Diavolul nu a zis minciuni. Doar a pus textele în context diferit… :)

Tot pe blogul Vindecătorului a apărut minciuna conform căreia Alin Cristea ar fi fost exmatriulat de la Universitatea Emanuel. Nu doar că nu am fost exmatriculat, dar am intrat primul în grupa de teologie și am terminat primul (laolaltă cu Lucian Ciupe), și nu o dată mi-a fost recunoscut în public rolul pe care l-am jucat în schimbarea feței Universității Emanuel în bine, noi, cei din promoția 1995-1999, venind după un scandal cu studenți care au fost exmatriculați sau suspendați.

După 3 ani Vindecătorul și-a cerut scuze publice pentru că a postat comentariul respectiv. Femeia și-a motivat comentariul astfel: Păi, dacă am văzut că Alin Cristea tot critică Emanuelul, m-am gîndit că a fost exmatriculat…

No, s-a gîndit!…

Cu de-ăștia avem de-a face, care se gîndesc ei cum o fi, în loc să caște ochii să vadă cum e REALITATEA, să se informeze ÎNAINTE de a-și da cu părerea…

Vindecătoru a folosit multe cuvinte ignobile la adresa unor nume cunoscute din mediul evanghelic românesc, precum Iosif Țon, Dănuț Mănăstireanu, Cristian Barbosu, Daniel Brânzei, Alin Cristea.

În septembrie 2014, cînd Iosif Țon împlinea 80 de ani, Vindecătoru l-a numit „cârpa de Țon”…

Păi Iosif Țon a fost și este în continuare cea mai notorie instituție a baptiștilor români!

Cît de idioți pot fi pocăiții?

Marius Cruceru l-a nășit pe Vindecătoru în blogosfera evanghelică, dar s-a dezis de el încă din 2008, demascîndu-i bătaia de joc la scenă deschisă:

„Îmi asum responabilitatea lansării lui Rasvan în blogosferă, dar se pare că a învăţat să umble pe propriile lui picioare, iar direcţia în care a luat-o prin ultimele posturi nu corespunde direcţiei pe care eu am visat-o pentru blogosfera evanghelică din România. Ironia cristică, cel mult socratică, da, puţină urzică şi un pic de acid, poate, dar nu bătaia de joc la scena deschisă.”

Vezi:

Comunicat: ironie cristică, ironie socratică, zeflemea, persiflare, pamflet, diatribă, ridiculizare

Prietenia lui Marinel Blaj cu un impostor paranoic, impertinent și mincinos precum Vindecătoru este o rușine pentru evanghelicii români.

6.

Dacă Vindecătoru și-a cerut scuze publice după 3 ani pentru minciuna despre mine pe care a găzduit-o pe blogul său, Marinel Blaj a mormăit și el niște scuze, în septembrie 2012 (pe blogul Vindecătorului): “Este adevărat. Datorez scuze.”

Era vorba de comentariul lui Marinel Blaj la adresa mea:

“Atât de mulţi neuroni are… papagalul? Asta nu mi-aş fi imaginat! Sunt activi toţi? Contează!”

Dar în 2014 Marinel Blaj a revenit la acest stil de discreditare a mea, invocînd pastile, spitale și alte asemenea chestiuni, atunci cînd eu sancţionez tîmpenii, dezinformări și minciuni.

Există, pe UNELE bloguri evanghelice, o prea mare înclinație spre calambur, glume ieftine, pamflet, comentarii ironice în mod inutil.

Acesta este contextul în care apar tîmpenii, dezinformări și minciuni. Mahalaua Arădeanului, blogul lui Marinel Blaj, este unul dintre bloguri evanghelice pe care apar astfel de situații cu totul neplăcute. Și nu mă refer la neplăcerile create mie, eu știind cum să abordez astfel de situații, mă refer la neplăcerile create în cadrul mediului evanghelic românesc.

7.

Cel mai elocvent exemplu actual pentru fenomenul Mahalaua Evanghelică îl constituie site-ul pasi.ro, care a publicat în 20 ianuarie 2015 postarea: Vladimir Pustan si Ţapoş Adrian nu au drept de a sluji în vreo biserică penticostală!”.

Comentariile care au urmat, 130 pînă azi, 17 februarie 2016, sînt scrise aproape toate sub anonimat și menționează alte nume decît cele din titlu – Corneliu Constantineanu, Emanuel Conțac, Petrică Huțuțui, Lazăr Gog, Ioan Buia etc.

O bună parte din comentarii sînt de-a dreptul CRETINE.

Am anunțat că voi sancționa site-ul Pasi.ro pînă în 2020, după care am prelungit sancșiunea pînă în 2025.

Intenținez să scriu o scrisoare deschisă conducerii Cultului Penticostal.

8.

Orice referință consistentă la blogosfera evanghelică nu poate să evite Epoca Pătrăţosului, activitatea lui Marius Cruceru pe cele două bloguri ale sale.

Vindecătoru și Marinel Blaj s-au format la școala pătrățoasă de blogging.

Cum am amintit, Pătrățosu s-a dezis rapid de primul.

Vindecătoru și Marinel Blaj practică stilul pătrățos de blogging, care are de a face mult cu conceperea unei realități alternative (paranoia) și puțin cu REALITATEA.

Cît de nocivi sînt Vindecătoru și Marinel Blaj se poate înțelege mai bine dacă se înțelege cît de nociv a fost Marius Cruceru.

În mai multe rînduri, și-a exprimat regretul pentru că a permit multe comentarii urîte.

Vindecătoru și Marinel Blaj sînt impostori care, sub pretextul că informează despre fenomene din mediul confesional evanghelic, vîră sub nasul cititorilor propriile lor variante de realitate – tîmpenii, dezinformări, minciuni.

De mulți ani militez împotriva fenomenului Mahalaua Evanghelică, care apare atunci cînd administratorii blogurilor permit comentarii urîte, de obicei sub anonimat.

Am susținut și susțin că pastorii ar trebui să fie prezenți în spațiul public, pe bloguri și pe Facebook, atît prin mesaje consistente cît și prin sancționarea tîmpeniilor, dezinformărilor, minciunilor.

Solidaritatea întru adevăr nu implică asocierea transcultică. Fiecare își păstrează identitatea confesională și individuală, dar ceea ce ar trebui să motiveze prezența publică a liderilor evanghelici este loialitatea față de adevăr.

Nu simpatiile și antipatiile, exprimate grotesc în comentarii mîrșave, ar trebui să fie substanța relaționărilor evanghelicilor în spațiul public, ci apetitul pentru adevăr.

9.

PRECIZĂRI FINALE

A. Acest document este întocmit în spiritul adevărului.

În repetate rînduri am afirmat că interesul meu principal este pentru adevăr. Consider că acțiunile mele publice din ultimii 12 ani au demonstrat această prioritate a prezenței mele publice.

B. Nu sînt interesat să port discuții atunci cînd preopinenții mei nu sînt pregătiți, nu și-au făcut temele, nu sînt informați, doar au, așa, o rîvnă lipsită de înțelepciune și, mai ales, de discernămînt.

Evanghelicii români nu sînt pregătiți pentru spațiul public – reacționează pripit la stimuli interni și externi.

C. Situația actuală a evanghelicilor – baptiștii fără Iosif Țon și penticostalii fără Vladimir Pustan – constituie un context mediocru și lipsit de miză autentică. Listele de discuții, blogurile, Facebook reprezintă o falsă alternativă pentru identificarea și soluționarea carențelor instituțional-confesionale și relaționale.

Conducerile cultelor evanghelice și ale bisericilor evanghelice sînt restante în ceea ce privește comunicarea IDEILOR creștine în spațiul public, fie pe Internet fie în mediile de comunicare tradiționale.

D. S-ar putea ca sîmbătă să fiu în Arad. Dacă două persoane din conducerea Bisericii Baptiste Golgota doresc să discute cu mine, sînt dispus să ne întîlnim cîndva după-masă. Precizez că nu intenționez să discut altceva decît chestiunea principală a acestei scrisori – minciunile care au fost găzduite pe blogul lui Marinel Blaj.

Dacă, altădată, două persoane din conducerea Bisericii Baptiste Golgota vor dori să discute cu mine chestiunea principală a acestei scrisori deschise, sînt dispus, în limita timpului disponibil, să mă deplasez la Arad, dacă îmi vor fi decontate cheltuielile de drum.

La același preț, însă, o variantă ar fi ca Biserica Baptistă Golgota să delege o persoană pentru a-mi face o infovizită de cel puțin 15 minute la Oradea, pentru a se convinge că viețuiesc în condiții grele, care dezmint de la sine presupoziția, mincinoasă, că aș fi „susţinut de forţe obscure, ezoterice şi plătit de alte religii să înfiereze evanghelicii”.

Trăiesc de doi ani în chirie, cu o bucătărie improvizată, dorm pe o saltea pusă pe o canapea veche, nu sînt angajat, nu am asigurare medicală, sînt știrb, nu am mașină, în ultimele zile am dat anunțuri pe Facebook că vînd urgent aparate electrocasnice și cărți, lunile trecute mi-am vîndut bicicleta și bocancii. În octombrie am fost în adidași la Conferința „Puterea de a fi altfel” de la Universitatea de Vest din Timișoara și la Simpozionul Cântările Harului la Biserica Penticostală Elim. De jumătate de an nu am reuşit să îmi duc pantofii dezlipiţi la reparat. E prima oară în viața mea cînd trec iarna în adidași.

Nu am rude în Oradea (decît fetița mea care locuiește cu fosta mea soție) și am puțini prieteni / amici la care să apelez în momentele grele prin care trec de mai mulți ani, aproape în fiecare lună.

Ar trebui să le crape obrazul de rușine mincinosului szromulus și impertinentului iresponsabil Marinel Blaj.

E. N-am nici o îndoială că astfel de situații se rezolvă, cel puțin aparent, prin prezentarea de scuze publice ACOLO unde a avut loc CALOMNIEREA.

Etica creștină presupune, de asemenea, acordarea de compensații în cazul comiterii unei nedreptăți.

Zacheu, cînd i-a intrat mîntuirea în casă, a avut IDEEA de a da de 4 ori înapoi celor pe care i-a nedeptățit.

Îi cunosc pe pocăiţi ca pe buzunarele mele. Sînt la fel de negri şi goi pe dinăuntru.

Nu am așteptări mari.

Dar știu să scriu proteste și scrisori deschise. Și știu să fiu eu însumi, fără sclifoseli:

Alin Cristea

PS. Pe mormîntul meu, dacă o să am așa ceva, aș vrea să scrie: În slujba adevărului, nu s-a temut de oameni, ci de Dumnezeu.

Sau: Ptiu, drace! Tace!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: